ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 658/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1 din 71/P din 14 mai 2008 a Tribunalului Neamț

a fost condamnat inculpatul

P.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de

12 (doisprezece) ani închisoare

si 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a computat detenția executată de la 6 iulie 2007 la zi.

În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.M. sumele de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli înmormântare și 5.000 lei cu titlu de daune morale, actualizate la data executării.

A fost obligat inculpatul să plătească cu titlu de prestație periodică suma de 250 lei lunar, revenind pentru minorii I.P.  și I.O.  câte 90 lei, iar pentru minora I.D. suma de 70 lei lunar, reprezentând pensie întreținere, începând cu data de 5 iulie 2007 până la majoratul minorilor.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat, în folosul statului o bâtă din material lemnos, depusă la camera de corpuri delicte a instanței.

În temeiul art. 193 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile I.M. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reținut că în data de 05 iulie 2007 inculpatul s-a întâlnit cu victima I.I. la barul AF.Z. din comuna Rediu, județul Neamț unde au consumat băuturi alcoolice; după lăsarea întunericului, victima a mers împreună cu inculpatul la domiciliul acesteia, au consumat împreună băuturi alcoolice după care au început să se certe. Ulterior inculpatul l-a lovit pe I.I. și l-a îmbrâncit peste pragul locuinței, a ieșit afară după acesta și l-a lovit cu o sapă în regiunea capului și peste corp, cauzându-i multiple leziuni, care au condus la deces.

Din analiza actelor dosarului, a probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul locuiește în comuna Rediu, județul Neamț, este divorțat și a fost încadrat în muncă la SC M. SA Piatra Neamț.

Acesta lucra mai mult în deplasare și se întorcea la domiciliul său la 2-3 săptămâni; cât stătea la domiciliu efectua diferite activități gospodărești, dar consuma în exces băuturi alcoolice.

Inculpatul s-a împrietenit cu victima I.I. care îi era vecin. Victima era căsătorită și avea trei copii minori; o bună perioadă de timp, inculpatul și victima s-au înțeles, I.I. fiind mai tânăr - respectiv 40 ani, îl ajuta pe inculpat să care pietriș, nisip, lemne la domiciliul său.

Victima I.I. a auzit zvonul public că, soția sa I.M. ar fi curtată de inculpat, cu care a început să întrețină relații intime. Când consuma băuturi alcoolice victima îi reproșa soției sale aceste aspecte, dar și inculpatului P.V.; din acest motiv, între inculpat și victimă au avut loc dese certuri, care au culminat cu lovirea gravă a victimei în sâmbăta Paștelui 2007.

Inculpatul la lăsarea serii s-a întâlnit cu victima în stradă și a lovit-o cu un par până a doborât-o la pământ, pentru salvarea acesteia intervenind martorul A.G.

Deși I.I. a suferit leziuni multiple, a anunțat numai organul de poliție, dar nu s-a prezentat la medicul legist pentru a obține certificat medico-legal și nu a depus plângere împotriva inculpatului.

Ulterior inculpatul și victima s-au mai întâlnit, au consumat băuturi alcoolice, s-au certat, dar nu s-au agresat fizic.

La data de 05 iulie 2007, până la amiază, la domiciliul inculpatului s-a prezentat executorul judecătoresc, care a efectuat partajarea bunurilor inculpatului, așa cum prevedea hotărârea de divorț dintre acesta și soția sa.

Inculpatul, după terminarea executării a început să consume băuturi alcoolice, în principal la barul AF.Z. din comuna Rediu, județul Neamț.

După lăsarea întunericului, victima a mers la domiciliul inculpatului și din nou a început să se certe cu acesta, pe motiv că P.V. ar continua să întrețină relații intime cu soția sa.

P.V. l-a invitat pe I.I. într-o cameră a locuinței, l-a servit cu vin, dar au continuat să se certe. La un moment dat P.V. a lovit victima și a brâncit-o peste pragul de la intrarea secundară a locuinței; victima a căzut peste prag, pragul având o înălțime de peste 60 cm.

Inculpatul a ieșit după victimă și a lovit-o cu o sapă în regiunea capului, peste corp și peste membrele superioare și inferioare, cauzându-i multiple leziuni.

Toată această activitate infracțională a inculpatului s-a desfășurat în

prezența fiului minor al victimei – I.O.

Minorul, după comiterea faptei a fugit la locuința sa și și-a anunțat mama spunându-i: „Nea L. l-a omorât pe tata".

Știind că soțul său consumase băuturi alcoolice, soția victimei nu s-a deplasat la fața locului, astfel că victima a fost găsită a doua zi dimineața, decedată, lângă pragul locuinței inculpatului.

Din raportul medico-legal de necropsie a rezultat faptul că, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii acute, consecința unui politraumatism cu traumatism cranio - cerebral și facial și contuzii ale membrelor superioare, inferioare și toracice. Între traumatismul cranio - cerebral și deces există o legătură directă și necondiționată.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul P.V. criticând-o sub mai multe aspecte.

Un prim motiv de apel a vizat nesocotirea dispozițiilor art. 172 C. proc. pen. de către organul de urmărire penală, cu consecința încălcării dreptului la apărare a inculpatului, motivat de împrejurarea că acesta a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înștiințat în vederea participării la efectuarea unor acte procesuale

.

În

acest sens, inculpatul a

reproșat

procurorului criminalist că a audiat partea vătămată I.M. și martorul ocular I.O. în lipsa apărătorului ales și fără ca acesta să fi fost încunoștințat.

În atare situație apelantul inculpat a considerat că faza de urmărire penală este lovită de nulitate absolută, solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmării

penale.

Sub un alt aspect, apelantul inculpat a criticat hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăția față de fapta pentru care a fost condamnat. Inculpatul a apreciat că prima instanță a evaluat greșit probele administrate în cursul procesului penal, reținând o situație de fapt neconformă adevărului judiciar care a condus la adoptarea unei soluții greșite de condamnare.

Pe de altă parte apelantul inculpat a invocat incidența în speță a unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv legitima apărare prevăzută de dispozițiile art. 44 C. pen.

În

susținerea acestei apărări, inculpatul P.V. a considerat că a acționat în stare de legitimă apărare, săvârșind fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a victimei prin violență în curtea locuinței sale.

În considerarea motivelor de apel invocate, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. e) C. proc. pen.

În subsidiar, apelantul inculpat, a solicitat în situația în care nu vor fi primite apărările expuse mai sus, având în vedere circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, reducerea pedepsei principale prin reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea condiționată a acesteia.

Curtea examinând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat că apelul inculpatului este nefondat.

Instanța de apel a constatat că sunt lipsite de temeinicie criticile apelantului inculpat, invocate prin apărătorul său ales, care a considerat că i s-a încălcat dreptul la apărare, motivat de împrejurarea că procurorul în cursul urmăririi penale a administrat probe fără ca apărătorul acestuia sa fie înștiințat în vederea participării la efectuarea acestora.

Prin examinarea lucrărilor dosarului se observă că toate probele s-au administrat cu respectarea dispozițiilor legale, apărătorul ales a fost prezent la efectuarea oricărui act care a implicat audierea sau prezența inculpatului, respectându-se exigențele art. 172 C. proc. pen.

Împrejurarea invocată de apelantul inculpat, potrivit căreia o parte din conținutul art. 172 C. proc. pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale, nu prezintă nici o relevanță juridică în cauza de față.

Având în vedere că decizia menționată a fost pronunțată de instanța de contencios constituțional la data de 20 noiembrie 2007, ulterior administrării probelor efectuate fără încunoștințarea prealabilă a apărătorului ales, la care a făcut referire inculpatul, efectele juridice obligatorii a deciziei invocate se produc numai pentru viitor (ex nune), conform prevederilor constituționale.

În atare situație critica apelantului inculpat referitoare la nulitatea absoluta a urmării penale este nefondată.

Examinând lucrările dosarului, se observă că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt, realizând o justă apreciere a probelor administrate în cauză, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul P.V. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăția cerută de lege.

Astfel, s-a ținut seama de procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile părții vătămate, actele medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, înscrisurile depuse la dosar.

În mod judicios, Tribunalul Neamț în urma analizării ansamblului probator administrat în cauza

pendinte,

a reținut o situație de fapt identică cu cea avută în vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului. Astfel în mod just instanța a reținut că inculpatul a lovit victima I.I. în mod repetat cu o sapă în zona capului, peste corp și peste membre cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia.

Vinovăția inculpatului este, relevată în principal de declarațiile martorului I.O., fiul victimei, care a observat nemijlocit cum inculpatul a lovit victima cu o sapă în cap. Același martor a arătat că actele de violență fizică exercitate de inculpat asupra victimei, au fost precedate de un scandal intervenit între cele doi, pe motiv că soția victimei se afla în acel moment la domiciliul inculpatului.

Acuzațiile reținute în actul de inculpare al instanței sunt confirmate și de probele indirecte administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate I.M., a martorilor A.G. și B.A., planșele fotografice ce conțin imagini de la fața locului, probe care coroborate între ele a contribuit la înlăturarea apărărilor inculpatului potrivit cărora autorul faptei ar fi fiului victimei, I.O. și dovedirea vinovăției acestuia.

De asemenea, instanța de apel nu a putut primi susținerea inculpatului, potrivit căreia ar fi acționat în condițiile art. 44 alin. (2)

1

C. pen., respectiv în stare de legitimă apărare.

Potrivit art. 44 alin. (2)

1

C. pen., introdus prin Legea nr. 169/2001, se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea.

În cauză, Tribunalul Neamț în mod justificat a reținut că fapta nu a fost comisă în stare de legitimă apărare, din moment ce nu erau întrunite, cerințele prevăzute în art. 44 alin. (2)

1

C. pen. Se observă că probele administrate

în

cele două faze procesuale, nu confirmă susținerile inculpatului potrivit cărora victima I.I. ar fi intrat prin violență

în

curtea locuinței acestuia, iar fapta pentru care este acuzat, a fost săvârșită, pentru a respinge pătrunderea victimei

în

acel loc.

Mai mult, Curtea a observat că susținerea inculpatului este în totală contradicție cu apărarea principală a acestuia, care susține în mod constant că martorul I.O. este cel care a aplicat loviturile care au cauzat decesul victimei.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.V., criticată în secundar de acesta, Curtea a observat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., stabilind un cuantum adecvat al acesteia.

Conform textului legal mai sus menționat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Periculozitatea

,

;

sporita demonstrată de inculpat rezultă atât din modalitatea concretă de săvârșire a faptei(lovirea victimei cu un obiect contondent în zone vitale), ceea ce relevă lipsa respectului față de o valoare socială fundamentală protejată de legea penală (viața persoanei), elemente de natură a forma convingerea instanței de apel că în cauză se nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare cu consecința aplicării unei pedepse mai ușoare.

Astfel, nu s-a putut reține circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. doar având

în

vedere simpla lipsă a antecedentelor penale. Instanța de apel a constată că inculpatul prezintă o periculozitate deosebit de ridicată, care este reliefată și de atitudinea sa josnică manifestată în cursul procesului penal, încercând să plaseze vinovăția asupra martorului minor I.O.

În considerarea celor expuse, constatând că hotărârea apelata este legală și temeinică, Curtea a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Subzistând temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, instanța de apel în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 381 C. proc. pen., s-a computat în continuare arestarea preventivă a inculpatului, de la 14 mai 2008 la zi.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și de familie în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat

P.V.,

împotriva sentinței penale nr. 71/P din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 5272/103/2007.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a apelantului-inculpat.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a apelantului-inculpat de la 14 mai 2008 la zi.

S-a constatat că apelantul-inculpat a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul P.V. criticând-o în principal ca nelegală prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 6 și 10 C. proc. pen., învederând instanței faptul că a fost lipsit de dreptul la apărare constând în aceea că instanțele au procedat la administrarea probatoriului în lipsa apărătorului ales al inculpatului, că inculpatul a fost condamnat prin nesocotirea probatoriului aflat la dosarul cauzei, astfel a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel și desființarea sentinței fondului cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, sau restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. A mai învederat instanței faptul că începerea urmăririi penale s-a făcut prin proces-verbal, a mai susținut faptul că inculpatul a solicitat efectuarea unui raport de expertiză, iar această cerere i-a fost respinsă fără a fi motivată, învederând instanței faptul că judecătorul era obligat să administreze această probă.

Cu privire la lipsa de apărare a inculpatului, a mai învederat faptul că deși la dosar era depusă o cerere motivată de către apărătorul său ales pentru imposibilitate de prezentare, instanța nu a ținut cont de aceasta și a procedat la administrarea probatoriului în prezența apărătorului desemnat din oficiu. A mai criticat hotărârile pronunțate în cauză și în raport de faptul că i-au fost respinse toate cererile formulate în cauză, respectiv de efectuarea a unei expertize, de cercetare la fața locului, de confruntare. Față de aceste susțineri a considerat că probele au fost efectuate defectuos.

În subsidiar a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, învederând faptul că instanțele nu au ținut cont de circumstanțele săvârșirii faptei, inculpatul aflându-se într-o stare tensionată bazată pe gelozie.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de critică invocate și de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare are în vedere că recursul declarat de inculpatul P.V. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

9

pct. 6 teza I C. proc. pen. - desemnat de ipoteza că urmărirea penală a avut loc în lipsa apărătorului când prezența acestuia era obligatorie, reia susținerea deja iterată la instanța de apel că procurorul criminalist a audiat partea vătămată I.M. și martorul ocular I.O. în lipsa apărătorului ales și fără ca acesta să fi fost încunoștințat este nefondat.

In atare situație recurentul inculpat consideră că este incidentă sancțiunea nulității absolută, solicitând desființarea hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmării

penale.

Înalta Curte are în vedere din examinarea lucrărilor din faza de urmărire penală că totalitatea probelor

s-au administrat cu respectarea dispozițiilor legale, apărătorul ales a fost prezent la efectuarea oricărui act care a implicat audierea sau prezența inculpatului, respectându-se în totalitate exigențele art. 172 C. proc. pen.

Împrejurarea invocată de recurentul inculpat, potrivit căreia o parte din conținutul art. 172 C. proc. pen. a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1086 din 20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale, nu prezintă nici o relevanță juridică în cauza de față.

Având în vedere că decizia menționată a fost pronunțată de instanța de contencios constituțional la data de 20 noiembrie 2007, ulterior administrării probelor efectuate fără încunoștințarea prealabilă a apărătorului ales, la care a făcut referire recurentul inculpat, efectele juridice obligatorii a deciziei invocate se produc numai pentru viitor (ex nunc), conform dispozițiilor constituționale în materie.

9

pct. 10 C. proc. pen. prin care se tinde la statuarea nepronunțării instanței de fond asupra unei cereri de administrare a unor probe – respectiv a unei expertizări a obiectelor contondente ridicate de la locul faptei și care se presupune că au servit la lovirea victimei, pentru a se putea determina de către cine a fost lovită aceasta și reconstituirea de către instanța de judecată a modului de desfășurare a incidentului, întrucât se presupune că martorul I.O. a mințit în declarația dată la urmărirea penală cât și în cea dată la cercetarea judecătorească, considerând că această reconstituire ar fi relevantă și ar putea determina unde se ascunde adevărul în această cauză.

Cu referire la incidența acestui pretins caz de casare Înalta Curte are în vedere că probele enunțate au fost solicitate de către avocatul ales C.C. a inculpatului P.V. la termenul de judecată din 7 mai 2008 la instanța de fond a Tribunalului Galați când prin încheierea de ședință de la acea dată (fila 117 dosar fond) aceasta a dispus în mod expres față de nota de probatoriu depusă la acest termen de judecată de inculpat prin apărător că „urmează a respinge probele solicitate ca nefiind utile și concludente soluționării cauzei, întrucât potrivit dispozițiilor art. 112 și următoarele C. proc. pen. cele solicitate de inculpat nu pot aduce noi lămuriri a unor situații care nu au fost constatate sau elucidate pe parcursul cercetării judecătorești”.

Se conchide așadar că relativ la cererile esențiale de administrare a unor probe formulate de inculpatul P.V. și de natură să îi garanteze drepturile sale și să influențeze soluția procesului penal pornit împotriva sa au fost evaluate de prima instanță prin prisma criteriilor de utilitate și concludentă - fiind pronunțată în consecință o soluție de respingere a lor.

Aceasta întrucât se apreciază că pedeapsa dedusă este aptă în totalitate să satisfacă scopurile și finalitățile definite prin dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere și reeducare a recurentului inculpat, cât și să asigure prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată aceeași pedeapsă cu referire la cuantumul ei și modalitatea de executare în regim de detenție este judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzută de art. 72 C. pen. raportat pe de o parte la limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., pericolul social generic și concret extrem de sporit al infracțiunii de omor comisă, urmare socialmente periculoasă cauzată prin decesul victimei I.I. dar și cea prorogată (rămânerea fără întreținere a trei copii minori) dar și față de datele care circumstanțiază persoana recurentului (fără antecedente penale, poziția procesuală esențial și manifest sinceră).

Față de toate cele de mai sus rezultă – inexistența unor elemente care să justifice reducerea pedepsei aplicate.

Urmează ca în baza art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenția recurentului inculpat P.V. de la 6 iulie 2007 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.V., împotriva Deciziei penale nr. 141 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 06 iulie 2007 la 25 februarie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.