ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2007

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 89 din 8 martie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat inculpații: Șt.M.C., L.I. și F.D. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 7 ani fiecare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., pentru fiecare inculpat. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Șt.M.C., durata reținerii și arestării preventive de la 22 mai 2005 la zi, din pedepsele aplicate inculpaților L.I.

și F.D., durata reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2005 la zi și s-a menținut starea lor de arest. Inculpații au fost obligați în subsidiar, să plătească părților civile A.N. și A.M., sumele de 5000 lei RON reprezentând despăgubiri civile și 100.000 lei RON cu titlu de daune morale; părții civile C.M. suma de 50 lei RON lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei A.V.Șt., începând cu data de 22 mai 2005, până la majoratul acesteia; părții civile A.L.L. suma de 50 lei RON cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei A.A.R. începând de la 22 mai 2005 până la majorat. Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele considerente. Inculpatul Șt.M.C.

locuia împreună cu mama sa, Șt.P.K. în casa acesteia, situată în localitatea Slătioara, județul Suceava. O perioadă de timp a locuit cu aceștia și A.P., concubinul numitei Șt.P.K. Întrucât consuma frecvent băuturi alcoolice, la începutul lunii mai 2005, cei doi concubini s-au despărțit, A.P. plecând la locuința sa din satul Budo. Ulterior, i-a solicitat de mai multe ori fostei sale concubine să se mute la domiciliul său, însă aceasta l-a refuzat. În seara zilei de 20 mai 2005, A.P. a revenit la domiciliul numitei Șt.P.K. și a rămas peste noapte, iar a doua zi a plecat la numitul A.M. din localitate și s-a întors în cursul după-amiezii. În ziua de 21 mai 2005, fiind sărbătoare, inculpatul Șt.M.C.

a organizat o petrecere la locuința mamei sale unde a invitat mai mulți tineri, băieți și fete, care au început să sosească în jurul orei 14 00 . Aceștia au ascultat muzică, au dansat și au consumat băuturi alcoolice până spre seară. După ce s-a înnoptat, la locuința numitei Șt.P.K. au rămas câteva persoane, respectiv numiții B.A.K., F.D., L.I., A.P., A.M., P.O. și M.C.D., ceilalți fiind plecați. La un moment dat, între numiții A.P. și F.D. s-a iscat un incident, ultimul lovindu-l pe A.P. cu palma peste față. Ulterior, după aproximativ o oră, inculpații F.D. și L.I. au lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele pe A.P., în timp ce se aflau în bucătăria casei. În jurul miezului nopții, inculpații Șt.M.C., L.I.

și F.D. au început să lovească cu pumnii și cu picioarele pe A.P. care se afla pe un pat în bucătărie și au continuat să-l lovească și după ce acesta a căzut pe dușumea. Cei trei inculpați l-au lovit de mai multe ori și cu picioarele unui scaun din lemn care se rupsese și au sărit cu picioarele peste pieptul și burta numitului A.P. Ulterior, inculpații l-au târât pe acesta în camera de zi, unde au continuat să-l lovească, după care, l-au dus afară și l-au lăsat pe iarbă în fața casei și au plecat, inclusiv inculpatul Șt.M. care a dormit în noaptea respectivă la locuința inculpatului F.D. Înainte de a pleca, inculpatul Șt.M.C. a luat covorul din bucătărie care era îmbibat cu sânge și l-a aruncat în podul șurii.

La incident a asistat și numitul B.A.K. care însă, a plecat după ce inculpatul L.I. l-a lovit cu piciorul peste față, motivat de faptul că a încercat să-l oprească atunci când o lovea pe victimă. De asemenea, A.M. a fost de față când inculpații L.I. și F.D. au început să-l lovească pe A.P., în timp ce se aflau în bucătăria casei. În timpul săvârșirii infracțiunii, cei trei inculpați, precum și victima se aflau sub influența băuturilor alcoolice. Toți inculpații l-au lovit pe A.P. timp de aproximativ o oră și jumătate și, ca urmare a agresiunii exercitate asupra sa, a decedat.

La data de 25 mai 2005 a fost efectuată necropsia cadavrului victimei A.P., constatându-se că acesta prezenta numeroase semne de violență, după cum urmează: pe față frontal stânga o escoriație pergamentată de 6/4 cm suprasprâncenar stânga o plagă contuză de 3 cm, tumefacție echimotică violacee a piramidei nazale cu creputații osoase (fractură piramidală nazală), la nivelul regiunii mentoniere o plagă contuză de 4 cm lungime, tumefacție echimotică a pavilionului urechii stângi retroauricol stânga tumefacție echimotică violacee, buze echimotice violacee, buză inferioară cu plagă vestibulară de 3 cm cu secreții hematice, intense tumefacții echimotice violacee periobito-zigomato-molar, lateralo-cervical drept 1/3 medie, o escoriație pergamentată de 6/2 cm, multiple echimoze violacee ovalare de cca.

1-2 cm diametru latero-cervical stânga, toracic anterior bilateral, pe suprafața brațelor, antebrațelor și regiunea abdominală, multiple escoriații liniare pergamentate având între 5 și 20 cm lungime și echimoze violacee având diametrul între 4 și 8 cm, toracic posterior, multiple escoriații liniare de 10-15 cm lungime, paralele și multiple echimoze violacee lombar stânga, o plagă contuză de 20/8 cm pergamentată în jur și o escoriație ovalară de 10/8 cm în regiunea fesieră stângă. Cadavrul prezenta edem cerebral, fracturarea piramidei nazale, contuzie cervicală, fracturi multiple costale, rupturi pulmonare, hematoame, contuzie pericardică și stază pluriviscerală. Prin raportul medico-legal nr. 271/ C din 7 iunie 2005, emis de către S.M.L.

Suceava s-a stabilit că moartea numitului A.P. datează din 21 mai 2005 și a fost violentă, fiind consecința șocului traumatico-hemoragic generat de multiple fracturi costale, rupturi pulmonare și hemotorax consecutiv. S-a mai reținut că leziunile s-au produs prin lovituri repetate cu mijloace și corpuri contondente. Prin încheierea de ședință, din 6 aprilie 2006, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de C.M. și în consecință, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minută cu privire la numele minorei în favoarea căreia se prestează pensie de întreținere. Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D., cât și părțile A.N. și A.M.

Inculpații au solicitat, în principal, achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Inculpatul Șt.M.C. a susținut că L.I. și F.D. sunt cei care au lovit victima, considerându-se nevinovat. În subsidiar, inculpatul apelant a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa și reducerea pedepsei. Inculpatul L.I. a arătat că în mod greșit a fost condamnat, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, în mod greșit reținându-se și art. 75 lit. a) C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Sub aspectul laturii civile a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât despăgubirile civile acordate părților civile A.N.

și A.M. nu au fost dovedite de către aceștia, suma de 100.000 RON reprezentând despăgubiri morale, este exagerată, iar suma acordată cu titlu de contribuție periodică părților civile C.M. și A.L. a fost greșit stabilită, atâta vreme cât victima nu avea o asemenea obligație către acestea, stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Inculpatul F.D. a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, el încercând doar să despartă victima de ceilalți inculpați. A solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Sub aspectul laturii civile a cauzei a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate împotriva sa. Părțile civile A.N.

și A.M. au solicitat obligarea inculpaților la plata efectivă a despăgubirilor civile stabilite de către instanța de fond, cât și obligarea inculpaților să facă dovada efectivă a plăților. Prin decizia penală nr. 263, pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D., a desființat în parte sentința, cu privire la latura civilă a cauzei și a redus cuantumul despăgubirilor morale acordate părților civile A.N. și A.M. de la 100.000 RON la 25.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, s-a dedus în continuare stare de arest preventiv a inculpaților de la 8 martie 2006 la zi și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Instanța a respins apelurile declarate de părțile civile A.N. și A.M., ca nefondate. Sub aspectul laturii penale, instanța de fond a menținut considerentele sentinței, reținând că din întregul material probator a rezultat cu certitudine că, în noaptea de 21 - 22 mai 2005, cei trei inculpați au aplicat împreună mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și cu bucăți de lemn provenite de la un scaun, peste cap și corpul victimei A.P., au sărit cu picioarele peste pieptul și abdomenul acestuia, cauzându-i multiple leziuni corporale, în urma cărora acesta a decedat. Instanța de apel a apreciat încadrarea juridică corectă, motivând că pentru existența circumstanței agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., este suficient ca inculpații să acționeze împreună, legea necondiționând ca între participanți să existe o înțelegere anterioară sau concomitentă.

Referitor la individualizarea pedepsei, s-a reținut ă în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Prin decizia atacată s-a mai reținut că din întregul probatoriu administrat în cauză nu a reieșit faptul că inculpații ar fi acționat sub imperiul stării de provocare, determinată de atitudinea victimei, aceștia acționând spontan, ca urmare a divergențelor apărute între victimă și F.D. Sub aspectul laturii civile a cauzei, despăgubirile materiale reprezentând contravaloara cheltuielilor efectuate de părțile civile A.N. și A.M. cu în mormântarea victimei și a oficiilor religioase, acestea au fost pe deplin dovedite prin declarațiile martorilor A.M.

și A.M., astfel încât s-a apreciat că respingerea sau reducerea lor nu se impune. Referitor la daunele morale, s-a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora la un nivel rezonabil. Împotriva deciziei, cei trei inculpați au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul Șt.M.C. a solicitat în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, cu aplicarea prevederilor art. 74 și 76 C. pen. În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că declarațiile martorilor A.V. și A.M. sunt nesincere, solicitând înlăturarea lor, considerându-le subiective. În opinia recurentului, singurele declarații care exprimă adevărul sunt cele ale martorilor M.C.

și B.A.K. Recurentul inculpat L.I. susține în recursul său că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., întrucât din tot materialul probator administrat în cauză nu rezultă participarea sa la săvârșirea acestei infracțiuni și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Recurentul consideră că probele administrate în cauză nu lămuresc modul de derulare a evenimentelor, neputându-se stabili în mod concret cine a lovit victima și cum a provocat moartea acesteia. Al doilea motiv de recurs se referă la circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., recurentul considerând că, în speță, nu s-a dovedit faptul că a săvârșit infracțiunea de omor împreună cu ceilalți inculpați pe baza unei înțelegeri prealabile și concomitent, sintagma „împreună” inserată în textul incriminator vizând doar această situație și nu orice mod de participați.

Un alt motiv de recurs vizează circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., recurentul considerând că este aplicabil acest text de lege în cauză. În dezvoltarea motivelor de recurs, susține că victima A.P. era cunoscut drept un om violent atunci când se afla sub influența băuturilor alcoolice. În seara zilei de 21 mai 2005, în urma consumului de alcool, a devenit agresiv, adresând cuvinte nepotrivite și provocând mai multe conflicte, încercând chiar să o lovească pe concubina sa, Șt.P.K. Recurentul face referire la declarația martorului A.M. În subsidiar, sunt criticate hotărârile pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de modul în care s-au petrecut evenimentele.

Recurentul critică hotărârile și sub aspectul laturii civile a cauzei. Astfel, consideră că greșit a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata sumei de 500 RON către părțile civile A.N. și A.M., reprezentând despăgubiri civile, întrucât aceștia nu au dovedit cu nimic aceste cheltuieli. Consideră cuantumul daunelor morale mare, având în vedere că scandalul a fost început de victimă, iar legătura de afecțiune dintre părțile civile și victimă nu a fost stabilită. Recurentul inculpat F.D. a susținut în recursul său că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursurile nu sunt fondate. Motivele inculpaților, în sensul că în cauză nu există probe care să atragă concluzia că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., însă nu subzistă în cauză pentru nici unul din inculpați. Există eroare gravă de fapt când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor administrate în cauză. Pentru a constitui caz de casare în sensul prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esențială, în sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei și, evident, neîndoielnică.

Este real că atât pe parcursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, inculpații au adoptat atitudini procesuale oscilante, fiecare considerându-se nevinovat. Inculpatul Șt.M.C. pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră. În mod corect a reținut instanța că susținerile inculpaților apelanți, de a fi înlăturate unele declarații ale martorilor audiați, respectiv, declarațiile martorilor A.V. și A.M., așa cum susține inculpatul Șt.M.C. și de declarația martorului B.A.K., cum susține inculpatul apelant F.D., nu pot fi primite atâta vreme cât aspectele prezentate de aceștia, în legătură cu subiectivitatea lor, nu se confirmă în cauză, iar declarațiile acestora se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză.

Situația de fapt reținută în cauză a fost stabilită ca urmare a probatoriului administrat în cauză: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de constatare medico-legală nr. 271/ C din 7 iunie 2005 a S.M.L. Suceava și planșa fotografică, raportul de constatare medico-legală nr. 340/ A din 13 iunie 2005 a S.M.L. Suceava, procesul-verbal de examinare criminalistică și planșele fotografice anexate, declarațiile martorilor Șt.P., B.A.K., F.V., A.M., M.C.D., P.O., C.E., H.S. Din declarația martorului B.A.K., dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că inițial incidentul avut loc între F.D. și victimă. A văzut când F.D. i-a dat o palmă lui A.P. După aproximativ două ore, între F.D.

și victimă s-a ivit din nou cearta. Ultimul conflict la care a asistat martorul a fost cel petrecut în bucătărie, când victima era lovită cu pumnii și picioarele de inculpații L.I. și F.D. Martorul a susținut că cei doi „săreau pe el cu pumnii și picioarele. De această dată am intervenit însă am fost lovit de L.I. cu un picior în figură. Când am văzut că nu pot rezolva nimic am plecat spre casă, iar ultima scenă pe care am văzut-o a fost când Șt.C. a lovit victima cu picioarele în stomac.” Deși martorul A.M. a revenit asupra declarației sale dată în faza de urmărire penală, inițial și acest martor a declarat că l-a văzut pe inculpatul F.D. lovind cu pumnii victima. Din declarația acestui martor dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că inculpatul Șt.M.C.

a fost văzut „peste A.P. lovindu-l cu pumnii.” Împrejurarea că cearta a avut loc între cei trei inculpați și victimă este dovedită și cu declarația martorului P.O.: „când m-am dus în cealaltă cameră să văd ce s-a întâmplat împreună cu numitul M.D., erau cei trei inculpați, victima și concubina victimei, se certau, respectiv, vorbeau pe un ton mai țipat.” Procesele-verbale de confruntare întocmite în faza de cercetare judecătorească ca urmare a confruntării între martorii B.A.K. și A.M. și între inculpatul Șt.M.C. și martorii B.A.K. și A.M. sunt probe care oferă elemente de natură a trage concluzia că situația de fapt reținută de instanțe este corectă. În mod corect instanța a reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Dispozițiile acestui text de lege își găsesc aplicare atunci când la comiterea aceleiași infracțiuni au participat cu intenție cel puțin trei persoane. Noțiunea de „împreună” semnifică participarea direcțională în vederea realizării finalității urmărite, încât ceea ce sporește gradul de pericol social al activității ce se desfășoară este conlucrarea pe plan obiectiv și subiectiv a participanților. Este neesențial dacă persoanele respective au calitatea de autor sau complice și existența acestei agravante nu presupune o înțelegere anterioară între participanți. Conlucrarea concomitentă sau în comun a mai multor persoane imprimă infracțiunii, săvârșite de ele un grad sporit de pericol social. În consecință, nu subzistă cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., invocat în cauză. Nici motivul invocat de recurentul inculpat L.I., referitor la circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este fondat. În conformitate cu art. 73 lit. b) C. pen., această circumstanță legală există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Esențială pentru caracterizarea circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea ca în momentul ripostei, infractorul să se afle sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei.

Starea de provocare nu se prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate și împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele. Din materialul probator administrat în cauză rezultă că agresiunea a fost pornită chiar de către inculpat, lovind victima cu palma într-o primă fază a conflictului. Nici criticile cu privire la individualizarea pedepselor formulate de toți recurenții inculpați nu sunt fondate. Acest motiv de recurs se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., dar nu subzistă în cauză. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, consecința produsă, poziția procesuală oscilantă a inculpatului Șt.M.C.

și atitudinea nesinceră a celorlalți inculpați, respectând criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen. Critica referitoare la netemeinicia hotărârii cu privire la latura civilă nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Față de aceste considerente, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate. În temeiul art. 385 16 C. proc. pen., va fi computată perioada prevenției pentru fiecare inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D. împotriva deciziei penale nr. 263 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 mai 2005 la 19 ianuarie 2007 pentru Șt.M.C. și de la 20 iunie 2005 la 19 ianuarie 2007 pentru L.I. și F.D. Obligă recurenții inculpați Șt.M.C. și F.D. să plătească statului suma de câte 270 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentul inculpat L.I. să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2007.