ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89

din 8 martie 2006, Tribunalul Suceava a condamnat inculpații: Șt.M.C., L.I. și F.D.

pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 16 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 7 ani fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen., pentru fiecare inculpat.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului Șt.M.C., durata reținerii și arestării preventive de la

22 mai 2005 la zi, din pedepsele aplicate inculpaților L.I. și F.D., durata

reținerii și arestării preventive de la 20 iunie 2005 la zi și s-a menținut

starea lor de arest.

Inculpații au fost obligați

în subsidiar, să plătească părților civile A.N. și A.M., sumele de 5000 lei RON

reprezentând despăgubiri civile și 100.000 lei RON cu titlu de daune morale;

părții civile C.M. suma de 50 lei RON lunar cu titlu de pensie de întreținere

în favoarea minorei A.V.Șt., începând cu data de 22 mai 2005, până la majoratul

acesteia; părții civile A.L.L. suma de 50 lei RON cu titlu de pensie de

întreținere în favoarea minorei A.A.R. începând de la 22 mai 2005 până la

majorat.

Pentru a pronunța această

sentință s-au reținut următoarele considerente.

Inculpatul Șt.M.C. locuia

împreună cu mama sa, Șt.P.K. în casa acesteia, situată în localitatea Slătioara,

județul Suceava.

O perioadă de timp a locuit

cu aceștia și A.P., concubinul numitei Șt.P.K. Întrucât consuma frecvent

băuturi alcoolice, la începutul lunii mai 2005, cei doi concubini s-au

despărțit, A.P. plecând la locuința sa din satul Budo. Ulterior, i-a solicitat

de mai multe ori fostei sale concubine să se mute la domiciliul său, însă aceasta

l-a refuzat.

În seara zilei de 20 mai

2005, A.P. a revenit la domiciliul numitei Șt.P.K. și a rămas peste noapte, iar

a doua zi a plecat la numitul A.M. din localitate și s-a întors în cursul

după-amiezii.

În ziua de 21 mai 2005,

fiind sărbătoare, inculpatul Șt.M.C. a organizat o petrecere la locuința mamei

sale unde a invitat mai mulți tineri, băieți și fete, care au început să

sosească în jurul orei 14

00

. Aceștia au ascultat muzică, au dansat

și au consumat băuturi alcoolice până spre seară.

După ce s-a înnoptat, la

locuința numitei Șt.P.K. au rămas câteva persoane, respectiv numiții B.A.K., F.D.,

L.I., A.P., A.M., P.O. și M.C.D., ceilalți fiind plecați. La un moment dat,

între numiții A.P. și F.D. s-a iscat un incident, ultimul lovindu-l pe A.P. cu palma

peste față. Ulterior, după aproximativ o oră, inculpații F.D. și L.I. au lovit

de mai multe ori cu pumnii și picioarele pe A.P., în timp ce se aflau în

bucătăria casei. În jurul miezului nopții, inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D. au

început să lovească cu pumnii și cu picioarele pe A.P. care se afla pe un pat

în bucătărie și au continuat să-l lovească și după ce acesta a căzut pe

dușumea. Cei trei inculpați  l-au lovit de mai multe ori și cu picioarele unui

scaun din lemn care se rupsese și au sărit cu picioarele peste pieptul și burta

numitului A.P.

Ulterior, inculpații l-au

târât pe acesta în camera de zi, unde au continuat să-l lovească, după care,

l-au dus afară și l-au lăsat pe iarbă în fața casei și au plecat, inclusiv

inculpatul Șt.M. care a dormit în noaptea respectivă la locuința inculpatului F.D.

Înainte de a pleca,

inculpatul Șt.M.C. a luat covorul din bucătărie care era îmbibat cu sânge și

l-a aruncat în podul șurii.

La incident a asistat și

numitul B.A.K. care însă, a plecat după ce inculpatul L.I. l-a lovit cu

piciorul peste față, motivat de faptul că a încercat să-l oprească atunci când

o lovea pe victimă.

De asemenea, A.M. a fost de

față când inculpații L.I. și F.D. au început să-l lovească pe A.P., în timp ce

se aflau în bucătăria casei.

În timpul săvârșirii

infracțiunii, cei trei inculpați, precum și victima se aflau sub influența

băuturilor alcoolice.

Toți inculpații l-au lovit

pe A.P. timp de aproximativ o oră și jumătate și, ca urmare a agresiunii

exercitate asupra sa, a decedat.

La data de 25 mai 2005 a

fost efectuată necropsia cadavrului victimei A.P., constatându-se că acesta

prezenta numeroase semne de violență, după cum urmează: pe față frontal stânga

o escoriație pergamentată de 6/4 cm suprasprâncenar stânga o plagă contuză de 3

cm, tumefacție echimotică violacee a piramidei nazale cu creputații osoase

(fractură piramidală nazală), la nivelul regiunii mentoniere o plagă contuză de

4 cm lungime, tumefacție echimotică a pavilionului urechii stângi retroauricol

stânga tumefacție echimotică violacee, buze echimotice violacee, buză

inferioară cu plagă vestibulară de 3 cm cu secreții hematice, intense

tumefacții echimotice violacee periobito-zigomato-molar, lateralo-cervical

drept 1/3 medie, o escoriație pergamentată de 6/2 cm, multiple echimoze

violacee ovalare de cca. 1-2 cm diametru latero-cervical stânga, toracic

anterior bilateral, pe suprafața brațelor, antebrațelor și regiunea abdominală,

multiple escoriații liniare pergamentate având între 5 și 20 cm lungime și

echimoze violacee având diametrul între 4 și 8 cm, toracic posterior, multiple

escoriații liniare de 10-15 cm lungime, paralele și multiple echimoze violacee

lombar stânga, o plagă contuză de 20/8 cm pergamentată în jur și o escoriație

ovalară de 10/8 cm în regiunea fesieră stângă. Cadavrul prezenta edem cerebral,

fracturarea piramidei nazale, contuzie cervicală, fracturi multiple costale,

rupturi pulmonare, hematoame, contuzie pericardică și stază pluriviscerală.

Prin raportul medico-legal nr.

271/ C din 7 iunie 2005, emis de către S.M.L. Suceava s-a stabilit că moartea

numitului A.P. datează din 21 mai 2005 și a fost violentă, fiind consecința

șocului traumatico-hemoragic generat de multiple fracturi costale, rupturi

pulmonare și hemotorax consecutiv. S-a mai reținut că leziunile s-au produs

prin lovituri repetate cu mijloace și corpuri contondente.

Prin încheierea de ședință,

din 6 aprilie 2006, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată

de C.M. și în consecință, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în minută

cu privire la numele minorei în favoarea căreia se prestează pensie de

întreținere.

Împotriva sentinței, în

termen legal, au declarat apel inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D., cât și părțile

A.N. și A.M.

Inculpații au solicitat, în

principal, achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen.

Inculpatul Șt.M.C. a

susținut că L.I. și F.D. sunt cei care au lovit victima, considerându-se

nevinovat. În subsidiar, inculpatul apelant a solicitat reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea sa și reducerea pedepsei.

Inculpatul L.I. a arătat că

în mod greșit a fost condamnat, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii,

în mod greșit reținându-se și art. 75 lit. a) C. pen.

În subsidiar, a solicitat

reducerea pedepsei.

Sub aspectul laturii civile

a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât

despăgubirile civile acordate părților civile A.N. și A.M. nu au fost dovedite

de către aceștia, suma de 100.000 RON reprezentând despăgubiri morale, este

exagerată, iar suma acordată cu titlu de contribuție periodică părților civile

C.M. și A.L. a fost greșit stabilită, atâta vreme cât victima nu avea o

asemenea obligație către acestea, stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

Inculpatul F.D. a susținut

că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, el

încercând doar să despartă victima de ceilalți inculpați. A solicitat achitarea

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate împotriva sa.

Părțile civile A.N. și A.M. au

solicitat obligarea inculpaților la plata efectivă a despăgubirilor civile

stabilite de către instanța de fond, cât și obligarea inculpaților să facă

dovada efectivă a plăților.

Prin decizia penală nr. 263,

pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava a

admis apelurile declarate de inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D., a desființat în

parte sentința, cu privire la latura civilă a cauzei și a redus cuantumul

despăgubirilor morale acordate părților civile A.N. și A.M. de la 100.000 RON

la 25.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, s-a dedus

în continuare stare de arest preventiv a inculpaților de la 8 martie 2006 la zi

și a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Instanța a respins apelurile

declarate de părțile civile A.N. și A.M., ca nefondate.

Sub aspectul laturii penale,

instanța de fond a menținut considerentele sentinței, reținând că din întregul

material probator a rezultat cu certitudine că, în noaptea de 21 - 22 mai 2005,

cei trei inculpați au aplicat împreună mai multe lovituri cu pumnii, picioarele

și cu bucăți de lemn provenite de la un scaun, peste cap și corpul victimei A.P.,

au sărit cu picioarele peste pieptul și abdomenul acestuia, cauzându-i multiple

leziuni corporale, în urma cărora acesta a decedat.

Instanța de apel a apreciat

încadrarea juridică corectă, motivând că pentru existența circumstanței

agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., este suficient ca

inculpații să acționeze împreună, legea necondiționând ca între participanți să

existe o înțelegere anterioară sau concomitentă. Referitor la individualizarea

pedepsei, s-a reținut ă în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin decizia atacată s-a mai

reținut că din întregul probatoriu administrat în cauză nu a reieșit faptul că

inculpații ar fi acționat sub imperiul stării de provocare, determinată de

atitudinea victimei, aceștia acționând spontan, ca urmare a divergențelor

apărute între victimă și F.D.

Sub aspectul laturii civile

a cauzei, despăgubirile materiale reprezentând contravaloara cheltuielilor

efectuate de părțile civile A.N. și A.M. cu în mormântarea victimei și a

oficiilor religioase, acestea au fost pe deplin dovedite prin declarațiile

martorilor A.M. și A.M., astfel încât s-a apreciat că respingerea sau reducerea

lor nu se impune.

Referitor la daunele morale,

s-a apreciat că se impune reducerea cuantumului acestora la un nivel rezonabil.

Împotriva deciziei, cei trei

inculpați au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul Șt.M.C. a

solicitat în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în

subsidiar, aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, cu aplicarea

prevederilor art. 74 și 76 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, inculpatul a susținut că declarațiile martorilor A.V. și A.M. sunt

nesincere, solicitând înlăturarea lor, considerându-le subiective.

În opinia recurentului,

singurele declarații care exprimă adevărul sunt cele ale martorilor M.C. și B.A.K.

Recurentul inculpat L.I.

susține în recursul său că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea

infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., întrucât din tot

materialul probator administrat în cauză nu rezultă participarea sa la

săvârșirea acestei infracțiuni și a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul consideră că

probele administrate în cauză nu lămuresc modul de derulare a evenimentelor,

neputându-se stabili în mod concret cine a lovit victima și cum a provocat

moartea acesteia.

Al doilea motiv de recurs se

referă la circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.,

recurentul considerând că, în speță, nu s-a dovedit faptul că a săvârșit

infracțiunea de omor împreună cu ceilalți inculpați pe baza unei înțelegeri

prealabile și concomitent, sintagma „împreună” inserată în textul incriminator

vizând doar această situație și nu orice mod de participați.

Un alt motiv de recurs

vizează circumstanța atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., recurentul considerând că este aplicabil acest text de lege în

cauză.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, susține că victima A.P. era cunoscut drept un om violent atunci când se

afla sub influența băuturilor alcoolice. În seara zilei de 21 mai 2005, în urma

consumului de alcool, a devenit agresiv, adresând cuvinte nepotrivite și

provocând mai multe conflicte, încercând chiar să o lovească pe concubina sa, Șt.P.K.

Recurentul face referire la declarația martorului A.M.

În subsidiar, sunt criticate

hotărârile pentru netemeinicie, considerând că pedeapsa aplicată este foarte

mare în raport de modul în care s-au petrecut evenimentele.

Recurentul critică

hotărârile și sub aspectul laturii civile a cauzei.

Astfel, consideră că greșit

a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați la plata sumei de 500 RON către

părțile civile A.N. și A.M., reprezentând despăgubiri civile, întrucât aceștia nu

au dovedit cu nimic aceste cheltuieli.

Consideră cuantumul daunelor

morale mare, având în vedere că scandalul a fost început de victimă, iar

legătura de afecțiune dintre părțile civile și victimă nu a fost stabilită.

Recurentul inculpat F.D. a

susținut în recursul său că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

reținută în sarcina sa, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar,

reducerea pedepsei.

Recursurile nu sunt fondate.

Motivele inculpaților, în

sensul că în cauză nu există probe care să atragă concluzia că se fac vinovați

de săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați, se încadrează în

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., însă nu subzistă în cauză pentru nici unul din inculpați.

Există eroare gravă de fapt

când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este

contrară actelor și probelor administrate în cauză.

Pentru a constitui caz de

casare în sensul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esențială, în

sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei și, evident, neîndoielnică.

Este real că atât pe

parcursul urmăririi penale cât și a cercetării judecătorești, inculpații au

adoptat atitudini procesuale oscilante, fiecare considerându-se nevinovat.

Inculpatul Șt.M.C. pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră.

În mod corect a reținut

instanța că susținerile inculpaților apelanți, de a fi înlăturate unele

declarații ale martorilor audiați, respectiv, declarațiile martorilor A.V. și A.M.,

așa cum susține inculpatul Șt.M.C. și de declarația martorului B.A.K., cum

susține inculpatul apelant F.D., nu pot fi primite atâta vreme cât aspectele

prezentate de aceștia, în legătură cu subiectivitatea lor, nu se confirmă în

cauză, iar declarațiile acestora se coroborează cu întreg materialul probator

administrat în cauză.

Situația de fapt reținută în

cauză a fost stabilită ca urmare a probatoriului administrat în cauză:

procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raportul de

constatare medico-legală nr. 271/ C din 7 iunie 2005 a S.M.L. Suceava și planșa

fotografică, raportul de constatare medico-legală nr. 340/ A din 13 iunie 2005

a S.M.L. Suceava, procesul-verbal de examinare criminalistică și planșele

fotografice anexate, declarațiile martorilor Șt.P., B.A.K., F.V., A.M., M.C.D.,

P.O., C.E., H.S.

Din declarația martorului B.A.K.,

dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că inițial incidentul avut loc

între F.D. și victimă. A văzut când F.D. i-a dat o palmă lui A.P.

După aproximativ două ore,

între F.D. și victimă s-a ivit din nou cearta.

Ultimul conflict la care a

asistat martorul a fost cel petrecut în bucătărie, când victima era lovită cu

pumnii și picioarele de inculpații L.I. și F.D.

Martorul a susținut că cei

doi „săreau pe el cu pumnii și picioarele. De această dată am intervenit însă am

fost lovit de L.I. cu un picior în figură. Când am văzut că nu pot rezolva

nimic am plecat spre casă, iar ultima scenă pe care am văzut-o a fost când Șt.C.

a lovit victima cu picioarele în stomac.”

Deși martorul A.M. a revenit

asupra declarației sale dată în faza de urmărire penală, inițial și acest

martor a declarat că l-a văzut pe inculpatul F.D. lovind cu pumnii victima. Din

declarația acestui martor dată în faza de cercetare judecătorească rezultă că

inculpatul Șt.M.C. a fost văzut „peste A.P. lovindu-l cu pumnii.”

Împrejurarea că cearta a

avut loc între cei trei inculpați și victimă este dovedită și cu declarația

martorului P.O.: „când m-am dus în cealaltă cameră să văd ce s-a întâmplat

împreună cu numitul M.D., erau cei trei inculpați, victima și concubina

victimei, se certau, respectiv, vorbeau pe un ton mai țipat.”

Procesele-verbale de

confruntare întocmite în faza de cercetare judecătorească ca urmare a

confruntării între martorii B.A.K. și A.M. și între inculpatul Șt.M.C. și

martorii B.A.K. și A.M. sunt probe care oferă elemente de natură a trage

concluzia că situația de fapt reținută de instanțe este corectă.

În mod corect instanța a

reținut și circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Dispozițiile acestui text de lege își găsesc aplicare atunci când la comiterea

aceleiași infracțiuni au participat cu intenție cel puțin trei persoane.

Noțiunea de „împreună” semnifică participarea direcțională în vederea

realizării finalității urmărite, încât ceea ce sporește gradul de pericol social

al activității ce se desfășoară este conlucrarea pe plan obiectiv și subiectiv

a participanților.

Este neesențial dacă

persoanele respective au calitatea de autor sau complice și existența acestei

agravante nu presupune o înțelegere anterioară între participanți. Conlucrarea

concomitentă sau în comun a mai multor persoane imprimă infracțiunii, săvârșite

de ele un grad sporit de pericol social.

În consecință, nu subzistă

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., invocat

în cauză.

Nici motivul invocat de

recurentul inculpat L.I., referitor la circumstanța atenuantă legală prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen., nu este fondat.

În conformitate cu art. 73 lit.

b) C. pen., această circumstanță legală există atunci când infracțiunea a fost

săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o

provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Esențială pentru

caracterizarea circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea ca în

momentul ripostei, infractorul să se afle sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea victimei.

Starea de provocare nu se

prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice

în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracțiunii, pe baza

tuturor probelor administrate și împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele.

Din materialul probator

administrat în cauză rezultă că agresiunea a fost pornită chiar de către

inculpat, lovind victima cu palma într-o primă fază a conflictului.

Nici criticile cu privire la

individualizarea pedepselor formulate de toți recurenții inculpați nu sunt

fondate.

Acest motiv de recurs se

încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., dar nu subzistă în cauză.

La individualizarea

pedepselor, instanța a avut în vedere gradul de pericol social deosebit de

ridicat al infracțiunii, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită,

consecința produsă, poziția procesuală oscilantă a inculpatului Șt.M.C. și

atitudinea nesinceră a celorlalți inculpați, respectând criteriile de

individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.

Critica referitoare la

netemeinicia hotărârii cu privire la latura civilă nu se încadrează în nici

unul din cazurile prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse recursurile ca nefondate.

În temeiul art. 385

16

C. proc. pen., va fi computată perioada prevenției pentru fiecare inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații Șt.M.C., L.I. și F.D. împotriva deciziei

penale nr. 263 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 22 mai 2005 la 19

ianuarie 2007 pentru Șt.M.C. și de la 20 iunie 2005 la 19 ianuarie 2007 pentru L.I.

și F.D.

Obligă recurenții inculpați Șt.M.C.

și F.D. să plătească statului suma de câte 270 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat L.I.

să plătească statului suma de 120 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2007.