ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3183/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 521 din 16 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 924/2003, în baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de:

- 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.

În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.M. la pedeapsa de:

- 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.

În baza art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.ȘT. la pedeapsa de:

- 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., potrivit art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să achite părții civile G.I. suma de 32.791.000 lei despăgubiri civile, la valoarea reactualizată în momentul plății.

În baza art. 993 C. civ., au fost obligați inculpații, în solidar, să achite numitei G.I., în calitate de curator, pe seama minorului P.G.F., o rentă lunară de 1.250.000 lei, începând cu data de 9 noiembrie 2002 și până la majoratul acestuia, și totodată câte 50.000.000 lei fiecare inculpat, cu titlu de daune morale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului T.Șt. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv din 9 noiembrie 2002, la zi.

În baza art. 193 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar să achite părții civile G.I. suma de 12.000.000 lei, cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații D.I. și T.Șt. la câte 10.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul T.I.M. la 10.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 600.000 lei onorar avocat din oficiu va fi avansat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Satu Mare, pe seama av. S.M.

A fost obligat inculpatul D.I. să achite 615.000 lei onorar expertiză, ce se va vira în contul 5041/3896674 a Spitalului Județean II Satu Mare, deschis la Trezoreria municipiului Satu Mare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 8 noiembrie 2002, zi de sărbătoare (Lăsata Secului), inculpații D.I., T.I.M. și T.Șt., ultimii doi frați și verișori cu primul, au plecat conform obiceiului la fetele din satul Aliceni în com. Târșolț, intrând în mai multe locuințe, unde au fost serviți cu băuturi alcoolice.

În jurul miezului nopții, cei trei inculpați s-au deplasat la locuința lui M.M., unde au consumat băuturi alcoolice, respectiv D.I. și T.Șt. au băut un litru de vin, iar T.I.M., țuică.

După circa o oră, inculpații au plecat din locuința martorei, cu intenția de a se deplasa spre casă, când pe str. Bisericii au fost ajunși din urmă de două persoane, dintre care una era victima P.G., cealaltă persoană neputând fi identificată.

Deși nu se cunoșteau s-au salutat și după ce victima i-a întrebat dacă sunt fete la casa de unde au ieșit, s-au luat la ceartă, iar victima a scos din buzunar un cuțit cu care l-a amenințat pe inculpatul D.I. Persoana care însoțea victima, văzând că era pe punctul de a se porni un scandal de amploare, a plecat lăsându-i pe inculpați și pe victimă în drum. După ce victima și inculpații s-au înjurat reciproc, inculpații văzând că victima avea în continuare cuțitul în mână, l-au atacat lovindu-l toți trei cu pumnii și picioarele, parcurgând astfel circa 100 metri până când au ajuns la șosea. Acolo, victima având cuțitul în continuare în mână, a lovit în direcția inculpatului D.I. și l-a tăiat la mâneca stângă a scurtei cu care era îmbrăcat. Inculpații au reușit să-i ia cuțitul din mână și au continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele pe o porțiune de încă 20 metri. Victima a fost transportată la spital însă în urma loviturilor primite a decedat.

Potrivit raportului medico-legal de autopsie, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningiale traumatice și contuziilor cerebrale, consecutiv traumatismului cranio-facial cu fracturi de masiv facial, leziuni care s-au putut produce prin loviri active, repetate cu corpuri dure contondente.

S-a mai concluzionat că poziția victimă, agresor putea fi inițial în ortostatism și față în față, apoi victimei căzute la pământ i s-au aplicat lovituri multiple la nivelul capului și al toracelui, iar alcoolemia victimei a fost de 1,65 gr %o.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă și inculpații.

Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și a despăgubirilor periodice, iar inculpații schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală sau lovire, în cazul inculpatului D.I. și respectiv în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte în cazul celorlalți doi inculpați, precum și reținerea scuzei provocării în favoarea tuturor inculpaților cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Oradea a admis apelurile declarate, a casat hotărârea primei instanțe și făcând aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) și art. 76 lit. a) C. pen., a redus pedepsele principale aplicate inculpaților de la câte 17 ani închisoare la câte 12 ani închisoare.

Prin aceeași decizie s-a majorat cuantumul daunelor morale de la câte 50 milioane lei la câte 100 milioane lei.

S-a reținut că față de împrejurările comiterii faptei, acțiunea violentă a victimei care i-a amenințat pe inculpați cu moartea și l-a tăiat la mână cu cuțitul pe inculpatul D.I. are semnificația unei provocări din partea acesteia în măsură să fi provocat inculpaților o puternică stare de tulburare sub stăpânirea căreia ei au acționat.

Cât privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei s-a apreciat că nu este justificată față de multitudinea actelor de violență exercitate asupra victimei, intensitatea acestora, zonele vitale în care au fost aplicate și rezultatul letal produs.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a constatat că suma de câte 50 milioane lei la care au fost obligați inculpații în favoarea minorului P.G.F. este insuficientă față de pierderea suferită de acesta, astfel că s-a dispus dublarea sumei.

Pe de altă parte cererea de majorare a prestației periodice nu a fost primită avându-se în vedere că minorul se află în îngrijirea statului, internat fiind la o școală ajutătoare.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele invocate în apel.

Recursurile nu sunt întemeiate.

Din examinarea deciziei recurate și a lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel întemeindu-se pe probele administrate a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților în comiterea faptei și, de asemenea, a soluționat corect latura civilă a cauzei.

După cum s-a arătat, inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele, în zona capului, lovituri care au continuat și după ce aceasta a căzut la pământ.

Actele agresive ale inculpaților sunt confirmate de declarațiile martorilor, precum și de raportul de constatare medico-legală, în care se atestă producerea traumatismului cranio-facial cu fracturi de masiv facial, produs prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente.

Prin urmare există legătură de cauzalitate directă între actele de violență comise de inculpați și decesul victimei, astfel că susținerea recursului D.I. că ar fi comis doar fapta de lovire prevăzută de art. 180 C. pen., nu este întemeiată.

Acțiunea comună a inculpaților, de lovire repetată a victimei, în condițiile arătate, finalizată cu decesul acesteia justifică reținerea în sarcina recurenților a săvârșirii infracțiunii de omor calificat.

În ce privește cererea recurenților de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., este de arătat că în timp ce infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte se caracterizează prin intenție, în ceea ce privește loviturile aplicate și prin culpă, în ceea ce privește rezultatul produs, moartea victimei, infracțiunea de omor se caracterizează exclusiv prin vinovăție în forma intenției directe sau indirecte.

La stabilirea intenției cu care s-a acționat se are în vedere drept criterii referențiale obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost exercitate actele de violență, intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor cauzate.

Revenind la cauză, se observă că din moment ce inculpații au lovit partea vătămată cu pumnii și picioarele în zona capului, lovituri care au continuat și după căderea victimei la pământ, este evident că încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor este corectă, deoarece intensitatea loviturilor și zona vitală unde au fost aplicate puteau să formeze convingerea inculpaților că era posibil ca moartea victimei să se producă.

Referitor la pedepsele aplicate Înalta Curte apreciază că acestea au fost just individualizate de către instanța de apel în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se în mod corect în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă a scuzei provocării căreia i s-a acordat eficiență sub aspectul cuantumului pedepselor.

Ca urmare o redozare a acestor pedepse nu se impune, iar în ce privește latura civilă a cauzei se constată, de asemenea, că majorarea de către instanța de control judiciar a cuantumului daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpații este justificată.

Așa fiind, recursurile declarate de inculpați apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de inculpații D.I., T.I.M. și T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 18/05 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, ca nefondate.

Compută din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la data de 09 noiembrie 2002 la zi.

Obligă pe fiecare recurent inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.