ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr.218 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.

S-au prezentat recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat V.M., apărător desemnat din oficiu, intimatele părți civile M.C. și D.Gh.

A lipsit intimata parte civilă M.E.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea pedepsei aplicate.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât pedeapsa a fost just individualizată.

Partea civilă M.C. a solicitat respingerea recursului.

Partea civilă D.Gh. declară că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul, de asemenea, declară că este de acord cu susținerile apărătorului său.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.51 din 18 martie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul B.N.   la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal.

S-a făcut aplicarea art.71 din Codul penal.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 7 martie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților civile M.E. și M.C. suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 10.000.000 lei daune morale.

Inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea minorei D.A., prin reprezentantul său legal D.Gh., suma de 6.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile periodice până la data pronunțării hotărârii și în continuare, câte 500.000 lei lunar până la majoratul minorei, precum și suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părților civile M.E. și M.C. suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare iar statului 4.500.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, la data de 15 martie 2001, în jurul orei 14,00 , inculpatul și concubina sa D.R., au fost vizitați de C.I. și de soția acestuia, toți patru deplasându-se la un bar în oraș, unde au consumat băuturi alcoolice.

Apoi, inculpatul și concubina sa, s-au întors la domiciliu și după ce au intrat în apartament, D.R. a încuiat ușa cu cheia, fapt ce l-a deranjat pe inculpat, între ei având loc discuții contradictorii.

În aceste împrejurări, inculpatul a lovit-o pe concubina sa care, a căzut pe spate, pe podeaua camerei. Văzând că nu se ridică, inculpatul a luat-o în brațe și a întins-o pe pat, apoi i-a luat cheia din buzunar și a plecat din apartament la locuința lui D.V., cu care a consumat băuturi alcoolice până dimineața, când ambii au adormit. S-au trezit pe la orele 15,00 , inculpatul solicitându-i martorului D.V. să îl însoțească până la locuință, unde a găsit-o pe D.R., decedată.

Raportul de autopsie medico-legală nr.90/C/9.08.2001 al Serviciului de Medicină Legală Suceava concluzionează că moartea victimei a fost violentă și este consecința unui hematom subdural și microhemoragiilor bulbopontine, leziuni cerebrale tanatogeneratoare, care s-au produs prin lovire și proiectarea extremităților cefalice a victimei de către agresor, putând data din 5/6 martie 2001.

La examenul extern, cadavrul prezenta urme de violență, la nivelul feței, periorbito-malar stânga, echimoză palid violacee maronie și hemifaciesul stâng ușor tumefiat, gălbui.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru aceea că, instanța a aplicat o pedeapsă greșit individualizată și a rezolvat greșit acțiunea civilă.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr.218 din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest, a dedus, în continuare, arestarea preventivă cu data de 18 martie 2002, la zi, și l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.N. care, prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Recursul este fondat.

Analizând actele și lucrările dosarului se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o situație de fapt, confirmată de probele administrate cărora le-a dat o corectă interpretare și a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei comisă de inculpat.

În ce privește însă pedeapsa aplicată inculpatului se constată că raportat la datele ce caracterizează persoana sa și comportamentul avut de victimă, este exagerată.

Astfel, la aplicarea și stabilirea pedepsei, rezultă că, instanțele nu au ținut seama, la individualizarea pedepsei, de toate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv că, inculpatul a recunoscut fapta și că nu are antecedente penale.

Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este fondat și va fi admis, a se casa decizia atacată cât și hotărârea instanței de fond, iar, prin reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 din Codul penal, se va dispune reducerea pedepsei de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi, iar onorariul pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr.218 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia atacată și sentința penală nr.51 din 18 martie 2002 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pe care o reduce de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 martie 2001 la 5 februarie 2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.00 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 februarie 2003.