ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 227/2004

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.276 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Botoșani,

inculpatul P.M. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infracțiunea de

omor calificat prevăzută de art.174, 175 lit. i) cu aplicarea art. 99 C. pen.,

reținându-se că, la data de 29 septembrie 2002,  împreună  cu  făptuitorul N.C.

(în vârstă de 13 ani)  l-au lovit pe D.C. cu pumnii, picioarele și centurile,

cauzându-i leziuni grave, care au dus la deces.

Inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 9.430.000 lei despăgubiri, în solidar cu

părinții, ca părți responsabile civilmente.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul și părțile responsabile civilmente,

criticând-o pentru aceea că, se impunea aplicarea unei măsuri educative sau a

unei pedepse mai mici precum și scăderea din valoarea cheltuielilor de

înmormântare a sumei de 6.500.000 lei pe care soția victimei a primit-o ca

ajutor de la Casa de Pensii Botoșani.

Curtea

de Apel Suceava, prin decizia penală nr.323/2003, a respins apelul ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Pentru

o infracțiune de omor calificat, săvârșită de un minor în vârstă de 17 ani, nu

este îndestulătoare o măsură educativă, instanța apreciind corect că se impune

aplicarea unei pedepse. În stabilirea acesteia, instanța a avut în vedere

gravitatea deosebită a faptei, împrejurările în care a fost săvârșită, faptul

că inculpatul a atras în activitatea infracțională și un copil de numai 13 ani,

precum și ferocitatea cu care a lovit victima provocându-i nu mai puțin de 52

de leziuni pe tot corpul, elemente în raport de care a făcut o justă

individualizare, cu respectarea cerințelor art. 72 și 109 C. pen. În ceea ce

privește latura civilă a cauzei, împrejurarea că după ce a cheltuit cu

înmormântarea 9.430.000 lei, soția victimei a primit un ajutor de la Casa de

Pensii Botoșani, aceasta nu este de măsură a-l exonera pe inculpat și pe

părinții săi de plata tuturor cheltuielilor de înmormântare, ajutorul nefiind

destinat favorizării autorului crimei, ci părții civile, care, în viitor

urmează a cheltui sume de bani cu pomenirile și parastasele ce se fac potrivit

tradiției.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs inculpatul care a solicitat restituirea

cauzei pentru completarea urmăririi penale, întrucât la comiterea faptei a

participat și o altă persoană. A mai criticat decizia sub aspectul

despăgubirilor materiale, solicitând reducerea acestora.

Examinând

cauza în raport de motivele invocate examinare prin prisma dispozițiilor

art.385

15

pct. (17

1

) C. proc. pen., cât și din oficiu,

constată că recursul este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 333 C. proc. pen. în tot cursul judecății instanța se poate

desesiza și restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau

din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața

instanței nu s-a putut face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

Or, în

cauză s-au administrat toate probele necesare lămuririi și justei soluționări a

cauzei atât în faza de urmărire penală cât și la instanță.

Cu

privire la susținerea inculpatului că la săvârșirea faptei a mai participat și

o altă persoană, se observă că susținerea acestuia a fost luată în discuție la

instanța de fond, fază în care procurorul nu a  înțeles să extindă procesul

penal potrivit dispozițiilor art.3 37 C. proc. pen.

S-a

apreciat că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul minor P.M.

împreună cu făptuitorul minor N.C. i-au aplicat victimei D.C. mai multe

lovituri cu pumnii, picioarele și o curea, producând leziuni ce au condus la

decesul victimei. De altfel, față de N.C. și P.I. s-a dispus neînceperea

urmăririi penale întrucât primul nu avea vârsta de 14 ani la data săvârșirii

faptei iar pentru cel de-al doilea cu motivarea că nu a participat la comiterea

faptei.

Nici

critica cu privire la despăgubiri nu este fondată, întrucât instanțele au

acordat aceste despăgubiri atât în raport de sumele efectiv cheltuite de partea

civilă dar și de acordul inculpatului cu privire la cuantumul sumei cu care a

dorit să despăgubească partea civilă.

Cum,

examinând cauza din oficiu, nu se constată motive care să conducă la casarea

hotărârilor urmează ca potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. (1)

lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de

inculpat și partea responsabilă civilmente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de inculpatul P.M. și partea

responsabilă civilmente P.R., împotriva deciziei nr.3231 din 27 octombrie 2003

a Curții de Apel Suceava, ca nefondate.

Compută din

pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 16 octombrie

2002 la zi.

Obligă

pe recurenți, să plătească statului cheltuieli judiciare, P.M. suma de

1.400.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în

valoare de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, iar

partea responsabilă civilmente Plescaciuc Rodica 1.000.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.