ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 259 din 5

mai 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul

P.F.I.

a fost condamnat, la o pedeapsă de 16 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a fost obligat către

partea civilă A.I. la plata sumei de 207.504.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile, din care 200.000.000 lei daune morale, iar 7.504.000 lei cu titlu de

daune materiale și la plata către partea civilă A.M.I. a sumei de 15.000.000

lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

Au fost respinse celelalte pretenții

formulate de partea civilă A.M.I. cu privire la acordarea unor daune morale în

favoarea minorilor S.A.M. și S.C.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut că, în esență, la 16 octombrie 2004, inculpatul P.F.I., în

urma unor discuții avute cu victima A.M. l-a lovit cu pumnii și cu picioarele,

după care, l-a urmărit, l-a ajuns din urmă și l-a lovit din nou cu pumnii și

picioarele, încălțat fiind cu bocanci, în mai multe zone ale corpului, inclusiv

în cap, producându-i leziuni grave care au cauzat decesul.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a solicitat majorarea

pedepsei și inculpatul care a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 344 din 7

noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis apelul declarat

de parchet, s-a desființat hotărârea cu privire la cuantumul pedepsei și

conținutul pedepsei complimentare și rejudecând; s-a majorat pedeapsa

principală aplicată inculpatului de la 16 ani la 20 ani închisoare;

- în cadrul pedepsei complimentare

s-a inclus și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d)

C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că prima instanță nu a acordat suficientă eficiență

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în condițiile în care, starea de fapt

a fost corect reținută iar încadrarea juridică cea legală.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise le-a criticat

pentru greșita încadrare juridică a faptei, ce în raport de circumstanțele în

care a avut loc trebuia calificată în art. 183 C. pen.; referitor la pedeapsă a

cerut reducerea ei în condițiile art. 74 – art. 76 C. pen.

Criticile vor fi examinate în raport

de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen.,

constatându-se că recursul este nefondat.

Instanțele au reținut o corectă

stare de fapt (care de altfel, nici nu a fost contestată de inculpat), constând

în aplicarea unor lovituri repetate cu pumnii și picioarele încălțate în bocanci

victimei A.M., suprimându-i viața.

Raportul medico-legal a concluzionat

că moartea s-a datorat contuziei și dilacerării măduvei spinării la nivel

cervical superior, consecutivă unui traumatism cranio-vertebro-medular cu

fractură între vertebrele C1 - C2 cu deplasare și transsecțiune medulară.

Desigur, în raport de intensitatea

acestor lovituri care au putut produce asemenea leziuni, de folosirea

bocancilor la lovirea victimei în diferite zone ale corpului, inculpatul a

prevăzut rezultatul letal al acțiunii sale, iar dacă nu l-a urmărit și dorit,

l-a acceptat, ceea ce denotă întrunirea elementelor constitutive ale faptei

pentru care corect a fost condamnat.

Apreciind criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., în raport de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta și de

datele personale ale inculpatului, instanța de apel a stabilit o pedeapsă de

natură a realiza în cauză cerințele legii.

Chiar dacă raportul medico-legal de

expertiză psihiatrică a concluzionat că inculpatul prezintă o tulburare de

personalitate antisocială cu interferențe alcoolice, discernământul este

păstrat și beția voluntară nu poate înlătura caracterul penal al faptei, după

cum în cauză, starea de ebrietate a inculpatului nu poate constitui nici o

circumstanță atenuantă care să justifice o reducere a pedepsei.

De altfel, nu se constată nici alte

motive care să justifice reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., așa

încât, criticile sunt nefondate și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

În temeiul art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., se va computa din pedeapsa aplicată durata arestării

preventive.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.F.I. împotriva deciziei penale nr. 344 din 7 noiembrie

2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2004 la 18 ianuarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 ianuarie 2006.