ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 294/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 259 din 5 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul P.F.I. a fost condamnat, la o pedeapsă de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Inculpatul a fost obligat către partea civilă A.I. la plata sumei de 207.504.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 200.000.000 lei daune morale, iar 7.504.000 lei cu titlu de daune materiale și la plata către partea civilă A.M.I. a sumei de 15.000.000 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă A.M.I. cu privire la acordarea unor daune morale în favoarea minorilor S.A.M. și S.C. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, în esență, la 16 octombrie 2004, inculpatul P.F.I., în urma unor discuții avute cu victima A.M. l-a lovit cu pumnii și cu picioarele, după care, l-a urmărit, l-a ajuns din urmă și l-a lovit din nou cu pumnii și picioarele, încălțat fiind cu bocanci, în mai multe zone ale corpului, inclusiv în cap, producându-i leziuni grave care au cauzat decesul. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov care a solicitat majorarea pedepsei și inculpatul care a cerut reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 344 din 7 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Brașov s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desființat hotărârea cu privire la cuantumul pedepsei și conținutul pedepsei complimentare și rejudecând; s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 16 ani la 20 ani închisoare; - în cadrul pedepsei complimentare s-a inclus și interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) C. pen. Prin aceeași hotărâre s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță nu a acordat suficientă eficiență criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., în condițiile în care, starea de fapt a fost corect reținută iar încadrarea juridică cea legală.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care prin motivele scrise le-a criticat pentru greșita încadrare juridică a faptei, ce în raport de circumstanțele în care a avut loc trebuia calificată în art. 183 C. pen.; referitor la pedeapsă a cerut reducerea ei în condițiile art. 74 – art. 76 C. pen. Criticile vor fi examinate în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat. Instanțele au reținut o corectă stare de fapt (care de altfel, nici nu a fost contestată de inculpat), constând în aplicarea unor lovituri repetate cu pumnii și picioarele încălțate în bocanci victimei A.M., suprimându-i viața.
Raportul medico-legal a concluzionat că moartea s-a datorat contuziei și dilacerării măduvei spinării la nivel cervical superior, consecutivă unui traumatism cranio-vertebro-medular cu fractură între vertebrele C1 - C2 cu deplasare și transsecțiune medulară. Desigur, în raport de intensitatea acestor lovituri care au putut produce asemenea leziuni, de folosirea bocancilor la lovirea victimei în diferite zone ale corpului, inculpatul a prevăzut rezultatul letal al acțiunii sale, iar dacă nu l-a urmărit și dorit, l-a acceptat, ceea ce denotă întrunirea elementelor constitutive ale faptei pentru care corect a fost condamnat. Apreciind criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de circumstanțele concrete în care s-a comis fapta și de datele personale ale inculpatului, instanța de apel a stabilit o pedeapsă de natură a realiza în cauză cerințele legii.
Chiar dacă raportul medico-legal de expertiză psihiatrică a concluzionat că inculpatul prezintă o tulburare de personalitate antisocială cu interferențe alcoolice, discernământul este păstrat și beția voluntară nu poate înlătura caracterul penal al faptei, după cum în cauză, starea de ebrietate a inculpatului nu poate constitui nici o circumstanță atenuantă care să justifice o reducere a pedepsei. De altfel, nu se constată nici alte motive care să justifice reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., așa încât, criticile sunt nefondate și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc.
pen., se va computa din pedeapsa aplicată durata arestării preventive. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F.I. împotriva deciziei penale nr. 344 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 octombrie 2004 la 18 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2006.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.