ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 392/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 108/2003, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.D. la 10 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complimentară în baza art. 174 C. pen. și art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că inculpatul a fost victima unui furt din locuință, ocazie cu care i s-au sustras mai multe genți cu obiecte de îmbrăcăminte și alte lucruri. A doua zi inculpatul a recunoscut una dintre gențile sustrase și care se afla asupra victimei I.N., pe care inculpatul nu-l cunoștea. Inculpatul și-a recuperat geanta și după circa 2 săptămâni în data de 30 martie 2002 a aflat de la niște martori că autorul furtului este victima I.N.

La cererea inculpatului martorul B. l-a adus acasă la inculpat pe I.N. Inculpatul i-a cerut explicații, victima a negat săvârșirea furtului și atunci inculpatul l-a lovit cu palmele peste cap de circa 12 ori, iar după un scurt interval de timp l-a lovit din nou și victima a căzut. După ce victima s-a ridicat de la sol inculpatul l-a lovit din nou cu palma de 4-5 ori în zona capului. Au intervenit alte persoane care erau de față și au aplanat pe moment conflictul timp în care victima a mâncat și a băut cafea și apă. Inculpatul a lipsit un interval de cca. 30 minute, iar când s-a întors, găsind pe victimă în locuință, a continuat să-l certe și i-a mai aplicat câteva lovituri cu pumnul și palma în zona capului.

Victima a căzut și-a pierdut cunoștința, apoi și-a revenit, a fost ajutat să se spele și a plecat din locuință. După un sfert de oră, ieșind din imobil inculpatul a văzut pe victimă căzută la etajul I al clădirii, în poziția șezând și inconștient. De față erau și alte persoane, a fost chemată salvarea și victima a fost dusă la spital, iar în data de 7 aprilie 2002 a decedat. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a solicitat majorarea cuantumului pedepsei și a semnalat greșita soluționare a laturii civile în ceea ce privește prestațiile periodice datorate minorului care era fiul victimei, precum și inculpatul care a susținut că încadrarea juridică corectă este aceea de loviri cauzatoare de moarte și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, precum și apelul inculpatului, a casat hotărârea primei instanțe numai cu privire la individualizarea pedepsei și la prestația periodică datorată părții civile I.S. Rejudecând în aceste limite a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului de la 10 la 8 ani închisoare, prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. și a înlăturat aplicarea pedepsei complementare. În ce privește latura civilă a procesului penal instanța de apel a stabilit cuantumul prestației periodice lunare către partea civilă I.S. la 600.000 lei lunar obligându-l pe inculpat să plătească această sumă începând cu luna noiembrie 2003 până la majoratul acestuia, iar dacă se află în continuarea studiilor și după împlinirea vârstei de 18 ani dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 800.000 lei către aceiași parte civilă, reprezentând valoarea globală a prestației periodice, cu începere de la data decesului victimei și până în luna octombrie 2003. Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut că victima a decedat ca urmare a loviturilor multiple și intense aplicate în zona capului de către inculpat, care a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii unui rezultat letal, chiar dacă nu a dorit și nu a urmărit acest rezultat. Curtea de Brașov a concluzionat, în sensul că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei, calificarea juridică în infracțiunea de omor săvârșită cu intenție indirectă fiind corectă.

În ce privește individualizarea pedepsei principale s-a apreciat că instanța de fond nu a avut în vedere toate circumstanțele reale și personale, împrejurarea că manifestarea agresivă a inculpatului a fost influențată în mare măsură de fapta de furt comisă anterior de victimă, împrejurare care deși nu are semnificația unei scuze legale a provocării, nu poate fi ignorată și explică reacția violentă a inculpatului. Referitor la modalitatea de calcul a prestației periodice datorată părții civile I.S. s-a reținut că, întrucât victima nu lucra, valoarea de referință pentru fixarea cuantumului prestației periodice trebuie stabilită în raport de venitul minim garantat pe economia națională, respectiv 2.400.000 lei și de obligația de întreținere pe care ar fi datorat-o victima copilului său minor stabilită în acest caz, conform legii, la ¼ din venitul menționat.

Ca urmare instanța de apel l-a obligat pe inculpat la o sumă de 600.000 lei lunar cu titlu de prestație periodică, cu începere de la data decesului victimei, stabilind totodată o sumă globală de 10.800.000 lei reprezentând prestația aferentă perioadei aprilie 2002 - octombrie 2003, respectiv de la decesul victimei până la data pronunțării deciziei, iar apoi în continuare, lunar, până la majoratul copilului, iar dacă va fi în continuarea studiilor până la cel mult împlinirea vârstei de 25 ani. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei aplicate pe care o consideră prea severă față de persoana sa și de împrejurările în care s-au consumat faptele și a solicitat acordarea unei eficiențe mai mari circumstanțelor atenuante recunoscute în favoarea sa de instanța apelului.

În memoriul scris, depus la dosar, recurentul reiterează susținerile din apel prin care vizează pe de o parte schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, iar pe de altă parte reținerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca circumstanță atenuantă. Criticile nu sunt întemeiate. Atâta timp cât loviturile multiple au fost aplicate cu intensitate de inculpat, în zona capului, deci într-o regiune vitală și au produs traumatism cranio-cerebral cu contuzie și dilacerare cerebrală, hematom subdural și hemoragie meningee, în mod corect s-a reținut că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit uciderea victimei, a prevăzut acest rezultat și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Această poziție subiectivă față de rezultatul faptei este caracteristică infracțiunii de omor și nu celei de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Ca urmare, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor a fost corect stabilită și respectiv menținută de instanțe, astfel încât critica ce o vizează nu poate fi primită, ca dealtfel nici cea referitoare la nereținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Împrejurarea că anterior comiterii faptei de către recurent, victima săvârșise la rândul său o infracțiune de furt în dauna inculpatului, nu are valoarea juridică a unei provocări care să determine în conștiința inculpatului o tulburare sau emoție puternică sub stăpânirea căreia acesta să fi acționat, atâta timp cât la data săvârșirii furtului și până la agresarea victimei de către inculpat trecuse un interval de circa 2 săptămâni.

Starea de tulburare și tensiunea psihică provocate inculpatului de sustragerea bunurilor sale, s-au diminuat pe parcursul celor două săptămâni, astfel că reacția agresivă a acestuia față de victimă, mult întârziată momentului în care s-a consumat furtul, nu poate fi întreruptă ca o provocare, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., însă așa cum corect a reținut instanța de apel nu trebuie ignorată atunci când se individualizează pedeapsa. Ținând cont de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de apel a fost cea care a apreciat just cu privire la pedeapsa ce se cuvine a fi aplicată inculpatului, raportându-se atât la pericolul social concret al faptei, la circumstanțele reale, dar și la cele personale ale inculpatului, în așa fel încât scopul prevăzut de art. 52 C. pen., să fie satisfăcut.

Referitor la susținerea reprezentantului parchetului făcută în fața Curții, cu ocazia dezbaterilor recursului declarat de inculpat, în sensul că latura civilă a fost greșit soluționată, Curtea verificând actele și lucrările dosarului în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) constată că instanța de apel a procedat corect stabilind în sarcina inculpatului obligația de a achita prestația periodică în favoarea părții civile I.S. până la împlinirea vârstei majoratului, iar dacă se va afla în continuarea studiilor și după această vârstă dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

Această obligație derivă din acțiunea ilicită a inculpatului și are în vedere și obligația legală de întreținere pe care ar fi avut-o victima față de copilul său minor, această obligație a inculpatului fiind independentă de o eventuală pensie de urmaș, care în cauză nici nu putea fi obținută atâta timp cât victima în timpul vieții a lucrat realizând venituri sporadice din munci ocazionale. Semnificativă este și poziția inculpatului care a fost de acord cu plata acestei prestații. Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat astfel că îl va respinge ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive a inculpatului.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei nr. 257 din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel Brașov, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 5 aprilie 2002, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.