ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3990/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 10

septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul S.I. a fost

condamnat la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest.

Conform art. 88 C. pen., s-a scăzut

din pedeapsă durata arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat fierul de călcat corp delict.

Inculpatul a fost obligat la suma de

2.972.670 lei către partea civilă C.A.S.J. Brașov.

S-a reținut că părțile vătămate S.E.C.

și S.I.L. nu s-au constituit părți civile.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

La data de 16 ianuarie 2004,

inculpatul S.I. a consumat băuturi alcoolice, la domiciliul său, cu martorul L.N.V.

Cu această ocazie inculpatul și-a exprimat, în prezența martorului nemulțumirea

față de absența de acasă a soției sale în seara precedentă.

După plecarea martorului, soții S. s-au

certat iar inculpatul a aplicat soției sale, S.M., lovituri repetate și de mare

intensitate, cu pumnii și cu obiecte contondente până când aceasta și-a pierdut

cunoștința.

Victima a rămas pe podeaua

bucătăriei până a doua zi dimineața când inculpatul, văzând în ce stare se află

soția sa, a solicitat, prin intermediul martorului L.N.V., intervenția

ambulanței.

Victima a fost transportată la

Spitalul Codlea unde s-a constatat că se află în comă profundă astfel încât a

fost transferată la Spitalul Județean Brașov, unde a decedat în noaptea de 17

ianuarie 2004.

Având în vedere leziunile pe care

victima le-a prezentat și concluziile raportului medico-legal de autopsie cu

privire la zonele în care acestea sunt dispuse pe corpul victimei, întinderea

suprafețelor afectate de echimoze și excoriații, prezența fracturilor de la

baza piramidei nazale și de la nivelul coastelor, lipsa unei porțiuni de țesut

la nivelul urechii stângi și cu privire la modul în care acestea au fost produse,

instanța a înlăturat ca nesinceră susținerea inculpatului că și-a lovit soția

doar o dată sau de două ori și că aceasta ar fi căzut și s-a lovit la cap.

Instanța a reținut, de asemenea, că

este neîntemeiată susținerea inculpatului că fapta ar întruni elementele

constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art.

183 C. pen., sau ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174,

raportat la art. 175 lit. c) și nu pe cele ale infracțiunii de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C.

pen.

Prin decizia penală nr. 86/ Ap din

23 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a fost admis apelul

inculpatului, s-a desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc. pen.,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și art. 176 lit. a) C. pen., în

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 18

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a dedus în continuare arestarea

preventivă și s-a menținut arestarea.

Instanța de apel a reținut că din

probele administrate rezultă indubitabil că moartea victimei este urmarea

agresiunii inculpatului fiind nereală susținerea acestuia că a dat soției sale

o singură lovitură, cu palma și aceasta a căzut lovindu-se cu capul de un

scaun.

S-a reținut, de asemenea, că

cercetarea la fața locului a fost efectuată înainte de reținerea inculpatului

cu respectarea dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În schimb, în lipsa oricăror date cu

privire la durata aplicării loviturilor de către inculpat și la succesiunea

acestora, instanța de apel a apreciat că nu se poate reține că suferințele

victimei au fost prelungite, cu atât mai mult cu cât, decesul s-a datorat

compresiei cerebrale, urmare unui hematom subdural provocat prin traumatismul

cranio-cerebral. S-a dedus că, după primirea loviturii aplicate în zona

capului, cu fierul de călcat, pe care s-au constatat urme de sânge uman,

victima și-a pierdut cunoștința, în această stare fiind găsită și a doua zi

dimineața.

În aceste împrejurări, ținând seama

și de declarațiile martorei S.E.C., fiica victimei și a inculpatului, care nu a

auzit-o pe mama sa țipând, așa cum se întâmpla de obicei, este verosimilă

presupunerea că victima a fost lovită inițial în cap și și-a pierdut

cunoștința, astfel încât loviturile ulterioare nu au mai fost simțite de

aceasta.

În consecință s-a concluzionat că nu

se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de omor deosebit de grav,

săvârșit prin cruzimi, ci infracțiunea de omor calificat.

S-a reținut că nu poate fi primită

cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de

loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., din materialitatea

faptei rezultând că inculpatul a acționat cu intenție indirectă și nicidecum cu

intenție depășită.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpat.

Recursul procurorului a fost

întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc.

pen., susținându-se că fapta întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor deosebit de grav fiind săvârșită prin cruzimi și că

pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată fiind prea blândă în raport cu

gravitatea deosebită a faptei.

Recursul declarat de inculpat își

găsește temeiul în aceleași dispoziții legale, susținându-se că fapta

constituie infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., și că pedeapsa a fost

greșit individualizată.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Se reține astfel că în mod corect

instanța de apel a reținut că nu există date cu privire la durata în timp a

violențelor la care a fost supusă victima și nici cu privire la faptul că

suferințele acesteia au fost prelungite.

Simplul fapt că inculpatul a aplicat

soției sale lovituri repetate, provocându-i multiple leziuni, nu este suficient

pentru a se reține că omorul a fost comis prin cruzimi.

Pe de altă parte ansamblul probelor

administrate și în special concluziile raportului medico-legal de autopsie,

contrazice susținerea inculpatului că a lovit victima o singură dată și aceasta

a căzut lovindu-se cu capul de un scaun. În consecință, corect s-a reținut că

moartea victimei nu este rezultatul culpei inculpatului, acesta acționând cel

puțin cu intenție indirectă, de a ucide victima.

Așa fiind, se constată că sunt

nefondate criticile vizând greșita încadrare juridică a faptei.

Se apreciază, de asemenea, că

pedeapsa aplicată a fost just individualizată în raport cu pericolul social

concret al faptei și cu elementele de circumstanțiere personală a inculpatului

astfel încât nu se impune nici majorarea și nici reducerea pedepsei.

Constatând că nu există nici motive

de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge

recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării

preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul S.I.

împotriva deciziei penale nr. 86 din 23 martie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2004 la 29 iunie

2005.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2005.