ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4310/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 342 din 9 septembrie

2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul S.V. a fost condamnat la 10 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și

e) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 27 septembrie 2001 la zi și l-a obligat să plătească părții

civile M.V. 35.000.000 lei despăgubiri civile și o prestație lunară de

întreținere de câte 1.500.000 lei pentru minorii M.C.M. și M.M. începând cu

data de 27 septembrie 2001 și până la majorat, precum și la 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

Inculpatul și victima M.F. erau în

relații de prietenie, iar în după-amiaza zilei de 26 septembrie 2001, după

terminarea treburilor în gospodăria fiecăruia, au consumat băuturi alcoolice la

un bar din localitate.

În drum spre casă, inculpatul a

condus pe victimă care era în stare de ebrietate până la poarta locuinței

acesteia. Întrucât discutau cu voce tare soția victimei a ieșit la poartă și

împreună cu inculpatul au condus-o pe victimă în curte și pe o masă sub un

șopron, soția victimei i-a servit cu vișinată crezând că astfel aceasta se va

liniști.

Între timp victima a încercat să-l

lovească pe inculpat cu pumnul, dar a fost prinsă de brațe de soția sa care a

cerut inculpatului să fugă din curte, moment în care victima și-a lovit soția

cu pumnii peste față.

Inculpatul a ieșit din curte, iar

victima a pornit în urmărirea sa, însă soția sa a continuat să o țină de brațe,

împrejurare în care, lângă poartă, a lovit-o din nou. În timp ce soția victimei

s-a dus în curte, să se spele de sânge pe față, victima a plecat în urmărirea

inculpatului și ajungându-l l-a lovit cu pumnii doborându-l la pământ și a

continuat să-l lovească cu picioarele în abdomen.

Pentru a scăpa de agresiunea

victimei, inculpatul a luat un par din apropiere și a lovit-o pe victimă peste

față și în zona abdomenului, producându-i o fractură de mandibulă, ruptură de

epiplon, mezenter, ficat și splină, cu consecința morții acesteia datorită

hemoragiei interne.

Prin decizia penală nr. 509 din 20

noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, s-au respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpatul S.V. prin care solicita reducerea pedepsei și partea

civilă M.V. care solicita majorarea despăgubirilor civile în sumă de 60.000.000

lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase și monument funerar,

precum și a prestației lunare de întreținere.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei și partea civilă

care a cerut restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale

în vederea tragerii la răspundere penală și a altui participant pe care îl

bănuiește de agresiune împotriva victimei și obligarea inculpatului și la daune

morale, fiind de acord cu admiterea recursului declarat de acesta; temeiuri de

recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc. pen.

Recursurile declarate nu sunt

fondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate în cauză au stabilit și reținut corect

starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o

corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

La aplicarea pedepsei, s-au avut în

vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care

sens, s-a ținut seama de gradul concret de pericol social ridicat al

infracțiunii comise, cât și de circumstanțele în care a obținut inculpatul și

anume, a ripostei la actele repetate de agresiune, dezlănțuite de victimă

împotriva sa, astfel că prin reținerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.,

referitoare la provocare i s-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută

de lege, care este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor

infracțiuni.

În legătură cu recursul declarat de

partea civilă este de observat că aceasta nu poate critica decât latura civilă

nu și latura penală, conform art. 362 lit. d) și art. 385

2

C. proc.

pen.

Pe de altă parte între inculpat și

partea civilă și după comiterea faptei, s-au menținut relațiile anterioare

normale de prietenie, aceasta fiind de acord cu reducerea pedepsei aplicate

inculpatului, deoarece consideră că la actele de agresiune asupra victimei, o

contribuție hotărâtoare ar fi avut participarea și a altui făptuitor.

Pe de altă parte la stabilirea

cuantumului despăgubirilor civile s-au avut în vedere sumele pretinse cu acest

titlu (45.000.000 lei din care 25.000.000 lei cheltuieli de înmormântare și

20.000.000 lei cheltuieli cu parastase, precum și, câte 2.000.000 lei prestație

lunară de întreținere), astfel că prin reținerea și a culpei victimei, sumele

acordate sunt de natură să acopere cheltuielile sus-arătate.

Referitor la daunele morale, este de

observat că acestea nu au mai fost solicitate în apel, iar instanța de fond a

apreciat corespunzător că nu se impun a fi acordate în raport cu culpa gravă a

victimei care a provocat actele de violență asupra sa.

De altfel instanța de fond a acordat

despăgubiri civile la un cuantum mai mare decât cel dovedit, în care se poate

aprecia că se includ și cele 20.000.000 lei solicitate cu titlu de daune

morale, reduse desigur cu gradul de culpă al victimei, pe care inculpatul nu

le-a contestat.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat

și partea civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă M.V. și de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale

nr. 509 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării

preventive a inculpatului de la 27 septembrie 2001, până la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă pe recurenta parte civilă la

plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.