ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1452/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din 29

octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpata G.M. la 10 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă timpul arestării preventive de la 22 mai 2002 la zi, iar în baza

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat cuțitul corp delict.

Totodată, inculpata a fost obligată

să plătească părții civile S.A., suma de 15.000.000 lei despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Inculpata G.M. a fost căsătorită cu

victima S.D., iar după ce au divorțat, au continuat să trăiască în relații de

concubinaj la domiciliul inculpatei. Atât victima, cât și inculpata consumau

frecvent băuturi alcoolice.

În ziua de 18 mai 2002, inculpata a

mers împreună cu mama sa pentru a prăși o cultură de porumb, ocazie cu care a

consumat 250 ml țuică, iar când a ajuns acasă, a mers împreună cu victima în

sat la A.F.A., unde au consumat băuturi alcoolice în cantități mari.

Cei doi, s-au întors acasă în jurul

orelor 19,00 și fiind amândoi în stare avansată de ebrietate, au început să se

certe.

La un moment dat, victima a lovit cu

pumnii pe inculpată și l-a izbit cu spatele de un pom pe tatăl ei, martorul

G.I., care, de teamă, a fugit și s-a ascuns în grădină. În continuare,

inculpata s-a deplasat în bucătărie, de unde a luat un cuțit pe care l-a ascuns

sub bluză, s-a apropiat de victimă, venind în spatele ei, și când a ajuns lângă

ea, i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în zona abdominală, după care victima a

căzut cu fața în sus.

Imediat, mama inculpatei, martora

G.V., a apelat la vecinul A.V., pentru a anunța salvarea, însă victima a

decedat între timp.

În drept, situația de fapt expusă

mai sus a fost încadrată în prevederile art. 174 C. pen., concluzionându-se de

instanța de fond că, aplicarea unei lovituri de cuțit în zona abdominală,

producându-i leziuni, respectiv o secțiune de organe viscerale, ce au condus la

decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen.

Instanța de fond menționează, că în

cauză nu poate fi reținută scuza provocării, având în vedere faptul că victima,

care era în stare avansată de ebrietate, nu a reușit să vătămeze grav pe

inculpată sau pe tatăl său, iar simplele înjurături adresate nu puteau conduce

la o atare atitudine de provocare, încât s-o determine să ia cuțitul și să

atace victima ce era neînarmată.

La dozarea pedepsei se reține că s-a

avut în vedere pe de o parte, gradul de pericol social al faptei, iar pe de

altă parte, datele ce caracterizează persoana inculpatei, fără antecedente

penale, dar cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinice,

solicitând reducerea pedepsei, având în vedere împrejurările în care s-a comis

fapta.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 318/ A din 5 decembrie 2002, a respins ca nefondat, apelul declarat

de inculpată.

Declarând recurs, inculpata a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și achitarea sa, întrucât nu

a comis fapta imputată, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpată este

nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatei în săvârșirea, în seara de 18 mai 2002 a infracțiunii

de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., asupra victimei S.D.

Probele administrate au confirmat,

că inculpata i-a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona abdominală,

producându-i o leziune ce a condus la decesul acesteia.

În acest sens sunt declarațiile

persoanelor, care au fost de față la desfășurarea conflictului și anume A.S.M.,

V.F. și G.V., care au arătat că inculpata a lovit victima cu un cuțit în

abdomen, probe care se coroborează cu constatările raportului medico-legal de

autopsie.

Față de probele de vinovăție

sus-arătate, nu subzistă motivul de casare invocat de inculpată.

Referitor la pedeapsa aplicată

inculpatei, se constată că sancțiunea a fost just individualizată, ținându-se

seama de pericolul social deosebit al faptei, de împrejurările comiterii lor și

de datele ce caracterizează persoana acesteia, care nu este cunoscută cu

antecedente penale, dar a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului

penal.

Neexistând și alte motive de recurs

care, examinare din oficiu ar putea duce la casarea hotărârilor atacate, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Se va computa prevenția pentru

inculpată de la 22 mai 2002 la zi.

Urmează a obliga recurenta inculpată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.M., împotriva deciziei penale nr. 318/ A din 5

decembrie 2002 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatei de la 22 mai 2002, la 21 martie 2003.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.