ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.10.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5912/2006

HOTĂRÂRE
17.10.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5912/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

sentința penală nr. 17/ MF

din 13 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș a fost condamnată inculpata M.M.M.,

la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., faptă prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C.

pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatei și s-a dedus arestul preventiv cu începere de la data de 28

ianuarie 2006, la zi, precum și durata reținerii de 24 de ore.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict.

Sub aspectul laturii civile,

inculpata a fost obligată să plătească suma de câte 430.000 lei vechi, lunar,

cu titlu de prestație periodică începând cu data de 29 noiembrie 2005, data

săvârșirii faptei, și până la majoratul minorilor M.I.C., M.D.A. și M.I.N.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpata a fost căsătorită

cu victima M.I., căsătorie din care au rezultat doi copii, iar o perioadă de

timp aceasta a părăsit domiciliul, întreținând relații intime cu alți bărbați,

dar, revenind în domiciliu, a dat naștere, în anul 2004, minorului I.N., în

legătură cu care victima M.I. (soțul inculpatei) nu a formulat acțiune în

tăgada paternității.

Datorită acestei situații,

între inculpată și soțul ei a apărut o stare tensionată care a degenerat în

scandaluri și loviri reciproce.

În seara zilei de 29

noiembrie 2005, victima, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a

venit în domiciliul din comuna Merișani, a avut o discuție cu inculpata, a

lovit-o și a alungat-o din casă împreună cu cei trei minori.

După ce victima a adormit,

inculpata a intrat în bucătărie, a luat un topor, a revenit în camera unde se

afla soțul ei și i-a aplicat mai multe lovituri în cap cu muchia toporului,

cauzându-i leziuni care au condus la deces imediat.

Inculpata a așezat victima

într-o pătură, a dus-o în spatele casei și a îngropat-o.

Întrucât s-a constatat

dispariția victimei au venit organele de poliție, care au săpat chiar la locul

în care victima era îngropată, însă datorită faptului că polițiștii au fost

chemați telefonic în altă parte, nu a fost descoperit cadavrul.

Temându-se că polițiștii vor

reveni, în seara de 28 decembrie 2005, inculpata a dezgropat cadavrul și l-a

transportat cu o sanie la circa 800 m, abandonându-l într-un canal.

În ziua următoare, respectiv

la data de 29 decembrie 2005, fratele victimei, M.V., a descoperit cadavrul și

a anunțat organele de poliție.

Situația de fapt expusă a

fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare a locului faptei, planșelor

cu fotografii judiciare, procesului verbal de reconstituire, raportului de

expertiză medico-legală (autopsie) întocmit de S.M.L. Argeș, raportului de

expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. București,

depozițiilor martorilor M.V. și I.R., probe coroborate cu declarațiile

inculpatei care a recunoscut fapta pentru care a fost trimisă în judecată.

Curtea de Apel Pitești, secția

mixtă pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 27/ A-MF

din 6 septembrie 2006, a admis apelul declarat de inculpată, a desființat în

parte sentința atacată și a dedus arestarea preventivă cu începere de la 29

decembrie 2005, la zi, și nu de la 28 ianuarie 2006, așa cum în mod greșit s-a

menționat.

Împotriva acestei decizii

inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, în baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a analizat

aceste criterii de individualizare a pedepsei, iar instanța de apel a

reverificat toate elementele de circumstanțiere ale faptei și inculpatei.

Pericolul social concret al

faptei comise este unul deosebit de ridicat datorită împrejurărilor în care

infracțiunea a fost săvârșită, respectiv faptul că inculpata a așteptat ca

victima să adoarmă, apoi a luat un topor și i-a aplicat multiple lovituri cu

muchia, cauzându-i decesul fulgerător. Relevant, sub acest aspect, este faptul

că inculpata a ascuns victima timp de aproximativ o lună și a expus pe cei trei

copii minori care aveau posibilitatea să vadă împrejurările în care a decedat

tatăl lor.

Cu privire la profilul moral

al inculpatei, din probele aflate în dosar, se reține că aceasta a părăsit

domiciliul conjugal, a întreținut relații intime cu alți bărbați, determinând

prin comportamentul său o stare tensionată în familie, urmată de incidente

violente repetate.

Referitor la fapta comisă,

inculpata a avut o poziție oscilantă, încercând să inducă ideea că nu este

autoarea omorului, ci frații victimei, recunoscând în final că ea și-a ucis

soțul.

Chiar dacă infracțiunea a

fost săvârșită pe fondul unui context tensionat, inculpata acționând într-o

stare spontană de surescitare, posibilă pe planul structurii personalității

sale (cu o slabă pregătire școlară și o redusă capacitate de autocontrol) nu se

justifică reducerea pedepsei, raportat la celelalte elemente de

individualizare, așa cum sunt menționate în art. 72 C. pen.

Ca atare, pedeapsa aplicată

a fost bine dozată, de natură să contribuie la realizarea scopului coercitiv și

preventiv educativ, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada

arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpata

va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, din care Ministerul

Justiției va avansa onorariul apărătorului din oficiu.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.M.M. împotriva deciziei penale nr. 27/ A/MF din 6

septembrie 2006 a  Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și al arestării preventive de la 29 decembrie 2005

la 17 octombrie 2006.

Obligă recurenta inculpată

la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 octombrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1452/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315 din 29 octombrie 2002, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpata G.M. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăz
ÎCCJ 2006-06-19
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2006
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 582 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2267/P/2005, s-a dispus, în baza art. 174, art. 175 alin. (
ÎCCJ 2006-01-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 432/2006
Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 216 din 2 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i
ÎCCJ 2004-11-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5802/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199 din 13 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul T.M. la 20 ani închis
ÎCCJ 2005-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 13 iulie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata R.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară
Sursă