ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3902/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. nr. 582 din 28 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 2267/P/2005, s-a dispus, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., condamnarea inculpatului P.S., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 noiembrie 2005 până la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt. În ziua de 22 mai 2005, în jurul orelor 19,00, între victima M.M. și P.N., soția inculpatului a izbucnit un conflict, prima intrând în curtea locuinței inculpatului, unde a început să o agreseze pe P.N. În acest timp, inculpatul care se afla la poarta locuinței stând de vorbă cu martorul F.E. și nu știa ce se întâmplase anterior, a intervenit în conflictul dintre cele două femei, reușind împreună cu fiul său să o scoată pe victimă în stradă. Aici a intervenit în conflict și soțul victimei, M.M., care a început să se bată cu fiul inculpatului. În aceste condiții inculpatul P.S. a luat un arac și a lovit victima în cap de două ori.

Ca urmare a agresiunii victima a suferit un traumatism cerebral grav, cu fracturi cominutive parieto – temporale dreapta, hematom extradural și fractură de boltă și bază de craniu, iar pe data de 26 mai 2005 a decedat. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă M.M. și inculpatul P.S. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond pentru greșita interzicere a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., greșita stabilire a despăgubirilor civile fiind ignorată reținerea stării de provocare, precum și pentru nepronunțarea instanței cu privire la despăgubirile periodice față de cei doi copii minori ai victimei. În apelul său inculpatul a solicitat achitarea în condițiile art. 44 C. pen., iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 123 din 12 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 20/P/2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul P.S., desființând în parte sentința atacată. În rejudecare a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost interzise inculpatului numai drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 9.900.000 lei, prestație periodică globală și în continuare câte 900.000 lei lunar către M.I.A., de la data rămânerii definitive a hotărârii până la intervenirea unei cauza legale de modificare sau încetarea a obligației.

A fost redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către C.A.S. Dolj la 450 lei noi. S-a luat act că partea civilă M.M. nu și-a însușit apelul declarat de apărător. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Această din urmă decizie a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova criticând data de la care inculpatul a fost obligat la plata prestației periodice în favoarea minorului M.I.A. precum și modul în care a fost făcută individualizarea pedepsei. De asemenea, hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpat, care, prin apărătorul ales, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., și art. 44 C. pen., iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei pe care o consideră prea aspră. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul parchetului este fondat doar pentru motivul privind latura civilă, iar recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În privința datei de la care inculpatul P.S. a fost obligat la plata despăgubirilor civile periodice față de minor, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, stabilind ca acestea să fie plătite de la data rămânerii definitive a hotărârii. Având în vedere că prestația periodică globală în sumă de 9.900.000 lei vechi a fost calculată de la data săvârșirii faptei, 22 mai 2005, până la data judecării cauzei în apel, 12 aprilie 2006, despăgubirile periodice trebuiau acordate începând cu aceasta ultimă dată.

Critica parchetului cu privire la greșita individualizare a pedepsei este nejustificată, instanța de apel aplicând inculpatului o pedeapsă corectă atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Având în vedere afecțiunile grave de care suferă inculpatul, vârsta acestuia (75 ani) și nu în ultimul rând, starea de tulburare în care a comis infracțiunea, Înalta Curte constată că pedeapsa de 8 ani stabilită de instanța de fond va avea drept consecință recuperarea inculpatului. Solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., întrucât, în opinia sa, a săvârșit infracțiunea în condițiile art. 44 C. pen., nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 44 C. pen., pentru a se putea constata existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei trebuie îndeplinite mai multe condiții și anume: a) existența unui atac material, direct, imediat și injust; b) existența unui pericol grav creat prin acest atac pentru persoana sa sau pentru drepturile celui atacat ori ale altuia sau pentru interesul public; c) existența necesității a de înlătura atacul. Așa cum rezultă din probele administrate în cauză nu este îndeplinită cea de-a treia condiție, în momentul în care inculpatul a reacționat, victima nu se mai afla în curtea acestuia și nici nu mai exercita vreun atac direct și imediat asupra soției inculpatului.

Mai mult decât atât, în momentul aplicării loviturii ce i-au cauzat leziunile ce au condus la deces, victima era căzută în genunchi, fiind astfel în imposibilitatea de a riposta. În atare situație nu poate fi reținută legitima apărare în speță, care să aibă drept efect înlăturarea caracterului penal al faptei și pe cale de consecință achitarea inculpatului. Nejustificat este și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat. Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a stabilit o pedeapsă în deplină concordanță cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. Infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este unanim recunoscută ca fiind deosebit de gravă, deoarece face parte dintre cele care vizează însăși esența persoanei și anume viața.

Inculpatul a acționat cu o violență ieșită din comun, ajutându-se de un obiect vulnerant (arac), pentru a rezolva un conflict minor ivit între familia sa și victimă. În aceste condiții nu se poate avea în vedere, neexistând corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare cu care a operat instanța de apel. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și va casa decizia penală atacată numai cu privire de la data de la care inculpatul P.S. va fi obligat la plata prestației periodice. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 285 10 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2005 până la 19 iunie 2006. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 123 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.S. Casează în parte decizia penală atacată numai cu privire la data de la care inculpatul P.S. va fi obligat la plata prestației periodice lunare în sumă de 900.000 lei ROL către partea civilă M.I.A., în sensul că aceasta se va plăti cu începere de la 12 aprilie 2006 până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de încetare a acestei obligații. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 mai 2005 la 19 iunie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2006.