ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 273 din 13 iulie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata R.E. la pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 23 mai 2002 la zi. Starea de arest a inculpatei a fost menținută. S-a luat act că partea civilă M.T. nu a cerut despăgubiri. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut starea de fapt ce se va expune în continuare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, nr. 909/P/2000 din 17 iunie 2002, inculpata a fost trimisă în judecată penală pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., săvârșită împotriva victimei C.S. la data de 31 august 2000. S-a reținut că victima a întreținut relații de concubinaj cu inculpata începând din anul 1987 și până la data decesului, relații din care au rezultat minorii C.I.V. de 11 ani și C.A.E. de 5 ani. Pe parcursul desfășurării relațiilor de concubinaj, victima a avut un comportament necorespunzător față de concubina sa manifestat prin aceea că sub influența băuturilor alcoolice o agresa atât la domiciliu, cât și pe stradă, folosea cuțitul, o alunga din locuința comună.

De asemenea, victima obișnuia să întrețină relații intime și cu alte femei printre care s-a numărat și numita R.V., sora inculpatei, cu aceasta relațiile victimei desfășurându-se pe o perioadă de aproximativ un an. În acest timp inculpata a fost alungată din domiciliu și a fost nevoită să locuiască la părinții săi în comuna Căpreni. R.E. își desfășura activitatea în calitate de vânzătoare de produse agroalimentare în Piața 9 Mai din Tg. Jiu, în timp ce victima se ocupa cu acordarea de împrumuturi cu dobândă și acționa și ca recuperator de creanțe, deoarece era un bărbat robust și așa cum s-a arătat cu manifestări deosebit de violente. În seara de 31 august 2000, victima și inculpata au sosit la domiciliul comun, în jurul orelor 21,30, însoțiți fiind de martorii B.G.

și B.C., cărora C.S. le-a împrumutat o sumă de bani. După ce martorii au plecat, fratele inculpatei pe nume R.V. care locuia împreună cu cei doi concubini, a asigurat porțile de la intrarea în curte, a hrănit cei doi câini și toți cei prezenți în locuință au urmărit pentru un timp scurt programul TV. După aceea cei doi minori împreună cu R.V. au revenit în camera lor și s-au culcat. Inculpata la rândul său s-a culcat și ea pe dormeză în partea de la perete, iar concubinul s-a așezat la margine, urmărind în continuare programul TV. În cele din urmă a adormit cu fața în sus și bustul gol, poziție de care a profitat inculpata care hotărâse anterior să-i suprime viața cu o sabie ascunsă de mai mult timp.

Pentru realizarea acestui scop, inculpata a luat sabia și din poziția „în genunchi” așezată pe partea de la perete a dormezei, a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea parasternală stângă. Plaga înjunghiată creată a atins coastele 4 și 5 pleure, pericardul și ventricolul, determinând imediat decesul, fără ca cel agresat să se poată apăra. Moartea s-a instalat, în jurul orelor 0,30, la data de 1 septembrie 2000. După aplicarea loviturii, inculpata s-a retras spre capătul dormezei opus celei la care se aflau pernele, așteptând în poziție de apărare, cu sabia în mână, reacția victimei. Dându-și seama în cele din urmă că victima a decedat, inculpata a coborât din pat prin spațiul existent și dulapul ce se afla pe peretele din partea de răsărit al încăperii, a șters urmele de sânge de pe mâini, a ascuns sabia, apoi a alertat pe fratele său, strigând „săriți că-i tăiară capul lui S.”.

A cerut apoi fratelui său să iasă în curte pentru a vedea dacă se află acolo vreo persoană, în scopul de a-i crea convingerea că o altă persoană ar fi înfăptuit omorul. În continuare, tot în scopul derutării cercetărilor, inculpata a mers la familia B., urmând un traseu pe terenuri virane și neiluminate, unde a abandonat sabia, ajungând la locuința martorei B.G., în jurul orei 2,00. După ce a relatat acestei martore situația, s-a reîntors la domiciliu înainte de sosirea vecinilor sau organelor de poliție. Cu ocazia cercetării locului faptei la reconstituire, s-a constatat că unica posibilitate de acces a unei persoane în camera unde s-a comis fapta era prin curtea imobilului, holul de la intrare, camera în care dormea martorul R.V.

și numai în cele din urmă, dormitorul folosit de cei doi concubini. De aceea, parcurgerea acestui traseu în condiții de noapte, lipsind iluminatul străzii și cel din locuință, era deosebit de dificilă pentru o persoană străină, mai ales că datorită unor lucrări de construcție, traversarea holului de la intrare se putea face numai pe niște podele de scândură improvizate. În situația în care o altă persoană ar fi fost făptuitorul, în momentul în care a pătruns în curte, ar fi putut observa prin fereastră că televizorul era în funcțiune, ceea ce l-ar fi oprit să continue pătrunderea în locuință având convingerea că cei prezenți acolo nu dormeau. Tot cu ocazia cercetării locului faptei, s-au constatat urme de sânge atât pe victimă cât și pe așternutul patului, precum și pe spațiul de pat pe care inculpata a susținut că îl ocupa în timp ce dormea și în timp ce a avut loc agresiunea.

Obiectele aflate în încăpere s-au găsit în aceeași poziție și, de asemenea, s-au găsit și importante sume de bani. Din conținutul raportului de constatare medico-legală nr. 1622 din 8 septembrie 2001, întocmit de S.M.L. Gorj și avizat de Comisia de specialitate din cadrul I.M.L. Craiova rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, urmare unei plăgi înjunghiate toracice cu secțiune de cord. Rezultă, de asemenea, că leziunea s-a produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător, având lățimea de 4-5 cm și lungimea minimă de 10-12 cm, lățimea la vârf fiind apropiată de lățimea maximă a lamei. Plaga înjunghiată având direcția perpendiculară pe planul corpului victimei, precum și aspectul general al plăgii au determinat concluzia organelor medico-legale că lama armei cu care s-a produs plaga a fost orientată spre lateral stânga, corespunzând poziției în care ar fi trebuit să se afle inculpata, adică în partea stângă a victimei.

La urmărirea penală inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând inițial că în momentul comiterii acesteia dormea dezbrăcată pe aceeași dormeză și că nu au fost create urme de sânge pe corpul său, dar nu a văzut vreo persoană în fața casei în momentul în care a ieșit din locuință pentru a cere ajutor. Ulterior, pentru a orienta cercetarea pe o pistă falsă a declarat că în cadrul porții mici de la intrarea în curte, a observat un bărbat pe care l-a asemuit inițial cu T.T., tatăl victimei, iar ulterior cu unchiul acestuia. Cele două versiuni au fost verificate și înlăturate prin actele de cercetare penală, inculpata fiind astfel nevoită să schimbe declarațiile, susținând că nu a indicat o persoană anume ca fiind prezentă în fața casei sale la data faptei.

La aproximativ o lună de la data comiterii faptei, inculpata a prezentat două caiete tip dictando nefolosite, dar pe care se aflau urme de sânge și a susținut că aceste caiete au fost găsite de fiica sa în dulapul de la capul patului. Această susținere s-a înlăturat cu procesul verbal de cercetare al locului faptei și planșele fotografice care nu au demonstrat existența caietelor la data întocmirii acestor probe. Sabia care a constituit arma crimei potrivit susținerilor inculpatei, a fost împrumutată de victimă în urmă cu 6 luni, ceea ce s-a dovedit ca fiind nereal prin probele administrate, de asemenea, la urmărirea penală. La doar câteva zile de la săvârșirea faptei inculpata a primit în locuința sa pe numitul M.A.

cu care a întreținut raporturi sexuale, iar în primăvara anului 2001 a intrat în relații de concubinaj cu martorul G.N. care și-a stabilit reședința în fostul domiciliu comun al concubinilor. Relațiile respective au determinat ca inculpata să rămână însărcinată. Rezultă de aici că de la comiterea faptei și până la arestare inculpata a manifestat un total dezinteres în legătură cu moartea concubinului său. La urmărirea penală s-au făcut înregistrări audio în perioada 3 septembrie – 2 octombrie 2000 și 13 – 18 mai 2001 la locuința victimei, din care rezultă că în discuțiile cu diferite persoane inculpata a urmărit să lanseze diferite versiuni cu privire la autorul faptei, sugerând inițial că acesta ar fi M.T.

iar ulterior, indicându-l drept autor pe D.N., unchiul său. Arestarea la data de 13 mai 2002 a numitului R.V., a determinat apariția unor remușcări din partea inculpatei care, într-o discuție cu martorul G.N. a recunoscut că ea este autoarea faptei și că are uneori dorința de a se autodenunța. Prin rechizitoriul prin care inculpata a fost trimisă în judecată, s-a dispus încetarea urmăririi penale față de R.V., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât acesta a revenit asupra celor declarate mincinos. În instanță, cu ocazia cercetării judecătorești, fiind audiată în ședința publică de la 3 septembrie 2002, inculpata s-a menținut pe aceeași poziție de nerecunoaștere, declarând că avea relații bune cu concubinul său și împreună se îngrijeau de cei doi copii, dar că nu poate preciza cine ar fi avut interes să-i ucidă concubinul.

În continuarea declarației, inculpata a arătat că în noaptea respectivă a dormit în același pat cu victima și că, trezindu-se la un moment dat a auzit că victima scotea un zgomot nefiresc observând că prezintă în zona gâtului mult sânge. Inculpata a mers apoi după ce s-a îmbrăcat la familia B., s-a mai întâlnit în drum cu alte persoane cărora le-a povestit despre omor însă nu a dat nici o explicație plauzibilă asupra faptului că nu a apelat la serviciul de salvare, deși credea că victima se afla încă în viață și nici motivul pentru care nu a alertat organul de poliție. În cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat nemijlocit martorii B.G., B.C., V.C., M.C., D.N., F.M., Ș.V., A.M., P.A.

și C.A. A precizat că martorii M.D., M.C., C.A., P.A. și C.G. au fost audiați la cererea inculpatei, însă declarațiile lor nu au fost de natură să schimbe starea de fapt stabilită prin rechizitoriul parchetului. Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen., comisă pe fondul unor neînțelegeri ce durau de mai mulți ani între cei doi concubini și al comportamentului deosebit de violent din partea victimei. S-a stabilit, de asemenea, că acțiunea inculpatei a avut un caracter premeditat, aceasta pregătindu-și din timp arma crimei, și studiind poziția din care să aplice lovitura, în așa fel încât victima să nu mai poată reacționa.

În același timp, instanța de fond a stabilit că locul în care s-a comis crima nu putea fi accesat de o altă persoană în afara inculpatei, unica posibilitate de acces în camera respectivă fiind prin curtea imobilului, holul neamenajat de la intrate, camera în care dormea R.V. și fiicele victimei, aspecte conforme celor stabilite la urmărirea penală. Contrar susținerii inculpatei, pe îmbrăcămintea sa au fost descoperite urme de sânge, aceleași urme fiind depistate și în locul unde se afla culcată inculpata. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., punând accent pe pericolul deosebit al faptei săvârșite și pe atitudinea nesinceră a inculpatei pe întreg parcursul procesului penal.

Împotriva sentinței penale pronunțată în condițiile de mai sus de Tribunalul Gorj, inculpata a declarat apel, precizând în declarația de apel că este nemulțumită de condamnarea „exagerată” precizând că motivele le va depune și dezvolta în instanță și cu ajutorul apărătorului ales. Inculpata, însă, nu și-a angajat apărător și nici nu și-a prezentat motivele de apel printr-un memoriu separat, așa încât apărătorul desemnat din oficiu a întocmit motive scrise numai referitor la netemeinicia sentinței pronunțate. În aceste motive scrise, s-a solicitat să i se recunoască inculpatei circumstanțe atenuante în sensul dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere că este infractor primar și anterior săvârșirii faptei a avut o conduită impecabilă.

Cu ocazia acordării ultimului cuvânt, inculpata a susținut că este nevinovată fără să argumenteze această susținere. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 440 din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata R.E. împotriva sentinței penale nr. 273 din 13 iulie 2004 pronunțată de Tribunalul Gorj. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă detenția inculpatei de la 13 iulie 2004 la zi. Nemulțumită și de această hotărâre, în termenul legal, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, fiind mama a 3 copii minori. Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se constată că situația de fapt, concordă cu acestea, dar și cu activitățile infracționale efectiv duse de inculpata recurentă, iar încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa de 18 ani închisoare, situată cu doar 3 ani peste limita minimă, a textului de lege ce pedepsește omorul calificat comis prin premeditare [(art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen.)] nu poate a fi socotită ca excesivă, nu numai pentru împrejurările concrete în care a săvârșit fapta, gravitatea deosebită a acesteia, dar și în raport de comportamentul nesincer al inculpatei, în toate fazele procesului, ceea ce dovedește pericol social deosebit al acesteia, în special prin adoptarea unei apărări împotriva evidenței faptelor sale. Desigur, această atitudine a inculpatei mai demonstrează că reeducarea sa, nu a început și va fi mai anevoioasă. Pentru toate aceste aprecieri, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.E. împotriva deciziei penale nr. 440 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 23 mai 2002 la 4 februarie 2005. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2005.