ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273

din 13 iulie 2004, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpata R.E. la pedeapsa de

18 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor,

prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit.

a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de

la 23 mai 2002 la zi.

Starea de arest a inculpatei

a fost menținută.

S-a luat act că partea

civilă M.T. nu a cerut despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut starea de fapt ce se va expune în continuare.

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, nr. 909/P/2000 din 17 iunie 2002,

inculpata a fost trimisă în judecată penală pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a) C. pen.,

săvârșită împotriva victimei C.S. la data de 31 august 2000.

S-a reținut că victima a

întreținut relații de concubinaj cu inculpata începând din anul 1987 și până la

data decesului, relații din care au rezultat minorii C.I.V. de 11 ani și C.A.E.

de 5 ani.

Pe parcursul desfășurării

relațiilor de concubinaj, victima a avut un comportament necorespunzător față

de concubina sa manifestat prin aceea că sub influența băuturilor alcoolice o

agresa atât la domiciliu, cât și pe stradă, folosea cuțitul, o alunga din

locuința comună.

De asemenea, victima

obișnuia să întrețină relații intime și cu alte femei printre care s-a numărat

și numita R.V., sora inculpatei, cu aceasta relațiile victimei desfășurându-se

pe o perioadă de aproximativ un an. În acest timp inculpata a fost alungată din

domiciliu și a fost nevoită să locuiască la părinții săi în comuna Căpreni.

R.E. își desfășura activitatea

în calitate de vânzătoare de produse agroalimentare în Piața 9 Mai din Tg. Jiu,

în timp ce victima se ocupa cu acordarea de împrumuturi cu dobândă și acționa

și ca recuperator de creanțe, deoarece era un bărbat robust și așa cum s-a

arătat cu manifestări deosebit de violente.

În seara de 31 august 2000,

victima și inculpata au sosit la domiciliul comun, în jurul orelor 21,30,

însoțiți fiind de martorii B.G. și B.C., cărora C.S. le-a împrumutat o sumă de

bani.

După ce martorii au plecat,

fratele inculpatei pe nume R.V. care locuia împreună cu cei doi concubini, a

asigurat porțile de la intrarea în curte, a hrănit cei doi câini și toți cei

prezenți în locuință au urmărit pentru un timp scurt programul TV.

După aceea cei doi minori

împreună cu R.V. au revenit în camera lor și s-au culcat.

Inculpata la rândul său s-a

culcat și ea pe dormeză în partea de la perete, iar concubinul s-a așezat la

margine, urmărind în continuare programul TV.

În cele din urmă a adormit

cu fața în sus și bustul gol, poziție de care a profitat inculpata care

hotărâse anterior să-i suprime viața cu o sabie ascunsă de mai mult timp.

Pentru realizarea acestui

scop, inculpata a luat sabia și din poziția „în genunchi” așezată pe partea de

la perete a dormezei, a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea

parasternală stângă. Plaga înjunghiată creată a atins coastele 4 și 5 pleure,

pericardul și ventricolul, determinând imediat decesul, fără ca cel agresat să

se poată apăra.

Moartea s-a instalat, în

jurul orelor 0,30, la data de 1 septembrie 2000.

După aplicarea loviturii,

inculpata s-a retras spre capătul dormezei opus celei la care se aflau pernele,

așteptând în poziție de apărare, cu sabia în mână, reacția victimei. Dându-și

seama în cele din urmă că victima a decedat, inculpata a coborât din pat prin

spațiul existent și dulapul ce se afla pe peretele din partea de răsărit al

încăperii, a șters urmele de sânge de pe mâini, a ascuns sabia, apoi a alertat

pe fratele său, strigând „săriți că-i tăiară capul lui S.”.

A cerut apoi fratelui său să

iasă în curte pentru a vedea dacă se află acolo vreo persoană, în scopul de a-i

crea convingerea că o altă persoană ar fi înfăptuit omorul.

În continuare, tot în scopul

derutării cercetărilor, inculpata a mers la familia B., urmând un traseu pe

terenuri virane și neiluminate, unde a abandonat sabia, ajungând la locuința

martorei B.G., în jurul orei 2,00.

După ce a relatat acestei

martore situația, s-a reîntors la domiciliu înainte de sosirea vecinilor sau

organelor de poliție.

Cu ocazia cercetării locului

faptei la reconstituire, s-a constatat că unica posibilitate de acces a unei

persoane în camera unde s-a comis fapta era prin curtea imobilului, holul de la

intrare, camera în care dormea martorul R.V. și numai în cele din urmă,

dormitorul folosit de cei doi concubini.

De aceea, parcurgerea

acestui traseu în condiții de noapte, lipsind iluminatul străzii și cel din

locuință, era deosebit de dificilă pentru o persoană străină, mai ales că

datorită unor lucrări de construcție, traversarea holului de la intrare se

putea face numai pe niște podele de scândură improvizate.

În situația în care o altă

persoană ar fi fost făptuitorul, în momentul în care a pătruns în curte, ar fi

putut observa prin fereastră că televizorul era în funcțiune, ceea ce l-ar fi

oprit să continue pătrunderea în locuință având convingerea că cei prezenți

acolo nu dormeau.

Tot cu ocazia cercetării

locului faptei, s-au constatat urme de sânge atât pe victimă cât și pe

așternutul patului, precum și pe spațiul de pat pe care inculpata a susținut că

îl ocupa în timp ce dormea și în timp ce a avut loc agresiunea.

Obiectele aflate în încăpere

s-au găsit în aceeași poziție și, de asemenea, s-au găsit și importante sume de

bani.

Din conținutul raportului de

constatare medico-legală nr. 1622 din 8 septembrie 2001, întocmit de S.M.L.

Gorj și avizat de Comisia de specialitate din cadrul I.M.L. Craiova rezultă că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe,

urmare unei plăgi înjunghiate toracice cu secțiune de cord.

Rezultă, de asemenea, că

leziunea s-a produs prin lovire cu un corp tăietor înțepător, având lățimea de

4-5 cm și lungimea minimă de 10-12 cm, lățimea la vârf fiind apropiată de

lățimea maximă a lamei.

Plaga înjunghiată având

direcția perpendiculară pe planul corpului victimei, precum și aspectul general

al plăgii au determinat concluzia organelor medico-legale că lama armei cu care

s-a produs plaga a fost orientată spre lateral stânga, corespunzând poziției în

care ar fi trebuit să se afle inculpata, adică în partea stângă a victimei.

La urmărirea penală

inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând inițial că în momentul

comiterii acesteia dormea dezbrăcată pe aceeași dormeză și că nu au fost create

urme de sânge pe corpul său, dar nu a văzut vreo persoană în fața casei în

momentul în care a ieșit din locuință pentru a cere ajutor.

Ulterior, pentru a orienta

cercetarea pe o pistă falsă a declarat că în cadrul porții mici de la intrarea

în curte, a observat un bărbat pe care l-a asemuit inițial cu T.T., tatăl

victimei, iar ulterior cu unchiul acestuia.

Cele două versiuni au fost

verificate și înlăturate prin actele de cercetare penală, inculpata fiind

astfel nevoită să schimbe declarațiile, susținând că nu a indicat o persoană

anume ca fiind prezentă în fața casei sale la data faptei.

La aproximativ o lună de la

data comiterii faptei, inculpata a prezentat două caiete tip dictando

nefolosite, dar pe care se aflau urme de sânge și a susținut că aceste caiete

au fost găsite de fiica sa în dulapul de la capul patului.

Această susținere s-a

înlăturat cu procesul verbal de cercetare al locului faptei și planșele

fotografice care nu au demonstrat existența caietelor la data întocmirii

acestor probe.

Sabia care a constituit arma

crimei potrivit susținerilor inculpatei, a fost împrumutată de victimă în urmă

cu 6 luni, ceea ce s-a dovedit ca fiind nereal prin probele administrate, de

asemenea, la urmărirea penală.

La doar câteva zile de la

săvârșirea faptei inculpata a primit în locuința sa pe numitul M.A. cu care a

întreținut raporturi sexuale, iar în primăvara anului 2001 a intrat în relații

de concubinaj cu martorul G.N. care și-a stabilit reședința în fostul domiciliu

comun al concubinilor.

Relațiile respective au

determinat ca inculpata să rămână însărcinată.

Rezultă de aici că de la

comiterea faptei și până la arestare inculpata a manifestat un total dezinteres

în legătură cu moartea concubinului său.

La urmărirea penală s-au

făcut înregistrări audio în perioada 3 septembrie – 2 octombrie 2000 și 13 – 18

mai 2001 la locuința victimei, din care rezultă că în discuțiile cu diferite

persoane inculpata a urmărit să lanseze diferite versiuni cu privire la autorul

faptei, sugerând inițial că acesta ar fi M.T. iar ulterior, indicându-l drept

autor pe D.N., unchiul său.

Arestarea la data de 13 mai

2002 a numitului R.V., a determinat apariția unor remușcări din partea

inculpatei care, într-o discuție cu martorul G.N. a recunoscut că ea este

autoarea faptei și că are uneori dorința de a se autodenunța.

Prin rechizitoriul prin care

inculpata a fost trimisă în judecată, s-a dispus încetarea urmăririi penale

față de R.V., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, întrucât acesta a

revenit asupra celor declarate mincinos.

În instanță, cu ocazia

cercetării judecătorești, fiind audiată în ședința publică de la 3 septembrie

2002, inculpata s-a menținut pe aceeași poziție de nerecunoaștere, declarând că

avea relații bune cu concubinul său și împreună se îngrijeau de cei doi copii,

dar că nu poate preciza cine ar fi avut interes să-i ucidă concubinul.

În continuarea declarației,

inculpata a arătat că în noaptea respectivă a dormit în același pat cu victima

și că, trezindu-se la un moment dat a auzit că victima scotea un zgomot

nefiresc observând că prezintă în zona gâtului mult sânge.

Inculpata a mers apoi după

ce s-a îmbrăcat la familia B., s-a mai întâlnit în drum cu alte persoane cărora

le-a povestit despre omor însă nu a dat nici o explicație plauzibilă asupra

faptului că nu a apelat la serviciul de salvare, deși credea că victima se afla

încă în viață și nici motivul pentru care nu a alertat organul de poliție.

În cursul cercetării

judecătorești, instanța a audiat nemijlocit martorii B.G., B.C., V.C., M.C.,

D.N., F.M., Ș.V., A.M., P.A. și C.A.

A precizat că martorii M.D.,

M.C., C.A., P.A. și C.G. au fost audiați la cererea inculpatei, însă

declarațiile lor nu au fost de natură să schimbe starea de fapt stabilită prin

rechizitoriul parchetului.

Analizând întregul material

probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că inculpata se

face vinovată de săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 174, raportat la

art. 175 lit. a) C. pen., comisă pe fondul unor neînțelegeri ce durau de mai

mulți ani între cei doi concubini și al comportamentului deosebit de violent

din partea victimei.

S-a stabilit, de asemenea,

că acțiunea inculpatei a avut un caracter premeditat, aceasta pregătindu-și din

timp arma crimei, și studiind poziția din care să aplice lovitura, în așa fel

încât victima să nu mai poată reacționa.

În același timp, instanța de

fond a stabilit că locul în care s-a comis crima nu putea fi accesat de o altă

persoană în afara inculpatei, unica posibilitate de acces în camera respectivă

fiind prin curtea imobilului, holul neamenajat de la intrate, camera în care dormea

R.V. și fiicele victimei, aspecte conforme celor stabilite la urmărirea penală.

Contrar susținerii

inculpatei, pe îmbrăcămintea sa au fost descoperite urme de sânge, aceleași

urme fiind depistate și în locul unde se afla culcată inculpata.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și

art. 72 C. pen., punând accent pe pericolul deosebit al faptei săvârșite și pe

atitudinea nesinceră a inculpatei pe întreg parcursul procesului penal.

Împotriva sentinței penale

pronunțată în condițiile de mai sus de Tribunalul Gorj, inculpata a declarat

apel, precizând în declarația de apel că este nemulțumită de condamnarea

„exagerată” precizând că motivele le va depune și dezvolta în instanță și cu

ajutorul apărătorului ales.

Inculpata, însă, nu și-a

angajat apărător și nici nu și-a prezentat motivele de apel printr-un memoriu

separat, așa încât apărătorul desemnat din oficiu a întocmit motive scrise

numai referitor la netemeinicia sentinței pronunțate.

În aceste motive scrise, s-a

solicitat să i se recunoască inculpatei circumstanțe atenuante în sensul

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere că este infractor

primar și anterior săvârșirii faptei a avut o conduită impecabilă.

Cu ocazia acordării

ultimului cuvânt, inculpata a susținut că este nevinovată fără să argumenteze

această susținere.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 440 din 11 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpata R.E. împotriva sentinței penale nr. 273 din 13 iulie 2004

pronunțată de Tribunalul Gorj.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus din pedeapsă detenția inculpatei de la 13 iulie 2004 la zi.

Nemulțumită și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea

pedepsei, fiind mama a 3 copii minori.

Recursul este nefondat.

Verificându-se actele

dosarului în raport de critica adusă, precum și din oficiu, se constată că

situația de fapt, concordă cu acestea, dar și cu activitățile infracționale

efectiv duse de inculpata recurentă, iar încadrarea juridică este cea legală.

Pedeapsa de 18 ani închisoare,

situată cu doar 3 ani peste limita minimă, a textului de lege ce pedepsește

omorul calificat comis prin premeditare [(art. 174 raportat la art. 175 lit. a)

C. pen.)] nu poate a fi socotită ca excesivă, nu numai pentru împrejurările

concrete în care a săvârșit fapta, gravitatea deosebită a acesteia, dar și în

raport de comportamentul nesincer al inculpatei, în toate fazele procesului,

ceea ce dovedește pericol social deosebit al acesteia, în special prin

adoptarea unei apărări împotriva evidenței faptelor sale.

Desigur, această atitudine a

inculpatei mai demonstrează că reeducarea sa, nu a început și va fi mai

anevoioasă.

Pentru toate aceste

aprecieri, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținută hotărârea atacată ca temeinică și

legală.

Se vor aplica și prevederile

art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpata R.E. împotriva deciziei penale nr. 440 din 11

octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 23 mai 2002 la 4 februarie 2005.

Obligă pe

recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 februarie 2005.