ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 230 din 15 iunie 2004, a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 din același cod. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut arestarea preventivă a inculpatului și a dedus detenția de la 21 februarie 2004, la zi. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict. A obligat pe inculpat la 100.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile T.V., T.V. și T.M.

și la daune morale de 100.000.000 lei către T.V. și câte 25.000.000 lei către T.V. respectiv T.M. S-a reținut, în esență, că la 20 februarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice și pe fondul unor relații tensionate, cauzate de consumul frecvent de alcool de către inculpat, și-a ucis concubina, victima T.N., cu mai multe lovituri de cuțit. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 450 din 18 octombrie 2004, a admis apelul declarat de inculpat și a casat sentința numai cu privire la dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen., dispoziții pe care le-a înlăturat cu motivarea că au fost nelegal aplicate, întrucât inculpatul nu îndeplinea la data comiterii faptei vreo funcție sau profesie care să aibă legătură cu aceasta și nici nu era tutore sau curator al vreunui minor.

Declarând recurs împotriva acestor hotărâri, inculpatul a solicitat să fie casate, iar cauza trimisă spre rejudecare pentru completarea expertizei medico-legale psihiatrice. În subsidiar a cerut să-i fie redusă pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea comisă. Recursul este nefondat. Potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când gradul de urmărire penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului. Totodată, conform art. 124 din același cod, când organul de urmărire penală sau instanța de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză.

În cauza de față, la cererea inculpatului și față de împrejurările comiterii faptei (pe fondul consumului excesiv de alcool) prima instanță a apreciat necesară efectuarea unei expertize psihiatrice care să se pronunțe cu privire la discernământul acestuia în momentul săvârșirii infracțiunii. Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are un intelect în limite normale, este cooperant și orientat temporo spațial, are o personalitate dizarmonică și toleranță scăzută la frustrare, este consumator de băuturi alcoolice și mai are în antecedente probleme cu organele de poliție pe tema violenței domestice. Concluzionează că prezintă: „Tulburare organică de personalitate intricată cu etilism cronic”, iar la data comiterii faptei avea discernământul faptelor sale.

Constatările și concluziile raportului de expertiză nu au fost apreciate ca incomplete sau confuze de către inculpat și apărătorul său, nici cu ocazia judecării la prima instanță, nici în apel. De altfel, nici în recurs nu s-a precizat motivul pentru care expertiza ar fi incompletă sau indecisă (nici nu există incertitudine), solicitându-se numai în mod generic necesitatea completării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică. Cum nu există o justificare procedurală, faptică sau logică pentru completarea acestui raport de expertiză, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., nu poate fi primit. Nici motivul de casare întemeiat pe punctul 14 de sub același articol, privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi primit.

Față de modul și contextul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptei și de elementele ce caracterizează pe făptuitor (consumator cronic de băuturi alcoolice și cu antecedențe de violență în familie), pedeapsa de 15 ani închisoare (media între minimul și maximul prevăzut de lege) a fost corect individualizată, instanțele ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul menționat în art. 52 din același cod. Cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu.

Din pedeapsă se va deduce la zi perioada arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 450 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 27 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.