ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința

penală nr. 230 din 15 iunie 2004, a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de

15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de

art. 174 din același cod.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A menținut arestarea

preventivă a inculpatului și a dedus detenția de la 21 februarie 2004, la zi.

În temeiul art. 118 lit. b)

C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.

A obligat pe inculpat la

100.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile T.V., T.V. și T.M. și

la daune morale de 100.000.000 lei către T.V. și câte 25.000.000 lei către T.V.

respectiv T.M.

S-a reținut, în esență, că

la 20 februarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice și pe fondul unor

relații tensionate, cauzate de consumul frecvent de alcool de către inculpat,

și-a ucis concubina, victima T.N., cu mai multe lovituri de cuțit.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală, prin decizia nr. 450 din 18 octombrie 2004, a admis apelul

declarat de inculpat și a casat sentința numai cu privire la dispozițiile art.

64 lit. c) și e) C. pen., dispoziții pe care le-a înlăturat cu motivarea că au

fost nelegal aplicate, întrucât inculpatul nu îndeplinea la data comiterii faptei

vreo funcție sau profesie care să aibă legătură cu aceasta și nici nu era

tutore sau curator al vreunui minor.

Declarând recurs împotriva

acestor hotărâri, inculpatul a solicitat să fie casate, iar cauza trimisă spre

rejudecare pentru completarea expertizei medico-legale psihiatrice.

În subsidiar a cerut să-i

fie redusă pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea comisă.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 117 alin. (1)

C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul

infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când gradul de urmărire

penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a

învinuitului sau inculpatului.

Totodată, conform art. 124

din același cod, când organul de urmărire penală sau instanța de judecată

constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune

efectuarea unui supliment de expertiză.

În cauza de față, la cererea

inculpatului și față de împrejurările comiterii faptei (pe fondul consumului

excesiv de alcool) prima instanță a apreciat necesară efectuarea unei expertize

psihiatrice care să se pronunțe cu privire la discernământul acestuia în

momentul săvârșirii infracțiunii.

Raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are un intelect în limite

normale, este cooperant și orientat temporo spațial, are o personalitate

dizarmonică și toleranță scăzută la frustrare, este consumator de băuturi

alcoolice și mai are în antecedente probleme cu organele de poliție pe tema violenței

domestice. Concluzionează că prezintă: „Tulburare organică de personalitate

intricată cu etilism cronic”, iar la data comiterii faptei avea discernământul

faptelor sale.

Constatările și concluziile

raportului de expertiză nu au fost apreciate ca incomplete sau confuze de către

inculpat și apărătorul său, nici cu ocazia judecării la prima instanță, nici în

apel.

De altfel, nici în recurs nu

s-a precizat motivul pentru care expertiza ar fi incompletă sau indecisă (nici

nu există incertitudine), solicitându-se numai în mod generic necesitatea

completării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.

Cum nu există o justificare

procedurală, faptică sau logică pentru completarea acestui raport de expertiză,

motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct.

10 C. proc. pen., nu poate fi primit.

Nici motivul de casare

întemeiat pe punctul 14 de sub același articol, privind greșita individualizare

a pedepsei nu poate fi primit.

Față de modul și contextul

în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptei și de

elementele ce caracterizează pe făptuitor (consumator cronic de băuturi

alcoolice și cu antecedențe de violență în familie), pedeapsa de 15 ani

închisoare (media între minimul și maximul prevăzut de lege) a fost corect

individualizată, instanțele ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și de scopul menționat în art. 52 din același cod.

Cum alte motive de casare,

susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului

din oficiu.

Din pedeapsă se va deduce la

zi perioada arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr.

450 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 27 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2005.