ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 625/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentința
penală nr. 230 din 15 iunie 2004, a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de
15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.
a), b), c) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de
art. 174 din același cod.
A făcut aplicarea art. 71 și
art. 64 C. pen.
A menținut arestarea
preventivă a inculpatului și a dedus detenția de la 21 februarie 2004, la zi.
În temeiul art. 118 lit. b)
C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit, corp delict.
A obligat pe inculpat la
100.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile T.V., T.V. și T.M. și
la daune morale de 100.000.000 lei către T.V. și câte 25.000.000 lei către T.V.
respectiv T.M.
S-a reținut, în esență, că
la 20 februarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice și pe fondul unor
relații tensionate, cauzate de consumul frecvent de alcool de către inculpat,
și-a ucis concubina, victima T.N., cu mai multe lovituri de cuțit.
Curtea de Apel Craiova,
secția penală, prin decizia nr. 450 din 18 octombrie 2004, a admis apelul
declarat de inculpat și a casat sentința numai cu privire la dispozițiile art.
64 lit. c) și e) C. pen., dispoziții pe care le-a înlăturat cu motivarea că au
fost nelegal aplicate, întrucât inculpatul nu îndeplinea la data comiterii faptei
vreo funcție sau profesie care să aibă legătură cu aceasta și nici nu era
tutore sau curator al vreunui minor.
Declarând recurs împotriva
acestor hotărâri, inculpatul a solicitat să fie casate, iar cauza trimisă spre
rejudecare pentru completarea expertizei medico-legale psihiatrice.
În subsidiar a cerut să-i
fie redusă pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea comisă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 117 alin. (1)
C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul
infracțiunii de omor deosebit de grav, precum și atunci când gradul de urmărire
penală sau instanța de judecată are îndoială asupra stării psihice a
învinuitului sau inculpatului.
Totodată, conform art. 124
din același cod, când organul de urmărire penală sau instanța de judecată
constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune
efectuarea unui supliment de expertiză.
În cauza de față, la cererea
inculpatului și față de împrejurările comiterii faptei (pe fondul consumului
excesiv de alcool) prima instanță a apreciat necesară efectuarea unei expertize
psihiatrice care să se pronunțe cu privire la discernământul acestuia în
momentul săvârșirii infracțiunii.
Raportul de expertiză
medico-legală psihiatrică a stabilit că inculpatul are un intelect în limite
normale, este cooperant și orientat temporo spațial, are o personalitate
dizarmonică și toleranță scăzută la frustrare, este consumator de băuturi
alcoolice și mai are în antecedente probleme cu organele de poliție pe tema violenței
domestice. Concluzionează că prezintă: „Tulburare organică de personalitate
intricată cu etilism cronic”, iar la data comiterii faptei avea discernământul
faptelor sale.
Constatările și concluziile
raportului de expertiză nu au fost apreciate ca incomplete sau confuze de către
inculpat și apărătorul său, nici cu ocazia judecării la prima instanță, nici în
apel.
De altfel, nici în recurs nu
s-a precizat motivul pentru care expertiza ar fi incompletă sau indecisă (nici
nu există incertitudine), solicitându-se numai în mod generic necesitatea
completării raportului de expertiză medico-legală psihiatrică.
Cum nu există o justificare
procedurală, faptică sau logică pentru completarea acestui raport de expertiză,
motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct.
10 C. proc. pen., nu poate fi primit.
Nici motivul de casare
întemeiat pe punctul 14 de sub același articol, privind greșita individualizare
a pedepsei nu poate fi primit.
Față de modul și contextul
în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de gravitatea faptei și de
elementele ce caracterizează pe făptuitor (consumator cronic de băuturi
alcoolice și cu antecedențe de violență în familie), pedeapsa de 15 ani
închisoare (media între minimul și maximul prevăzut de lege) a fost corect
individualizată, instanțele ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C.
pen. și de scopul menționat în art. 52 din același cod.
Cum alte motive de casare,
susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul
inculpatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând a fi obligat la
cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului
din oficiu.
Din pedeapsă se va deduce la
zi perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr.
450 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata arestării preventive de la 21 februarie 2004 la 27 ianuarie
2005.
Obligă recurentul inculpat
la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care
onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 ianuarie 2005.