ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4969/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005, în baza art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului F.V. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, verificând din oficiu în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul F.V. a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate.

Astfel, inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., reținându-se în sarcina sa că la data de 22 august 2004 i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuțit în regiunea toracică în urma căreia a decedat. Prin sentința penală nr. 116/F/2006 a Tribunalului Bistrița-Năsăud inculpatul a fost condamnat, la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. Împotriva hotărârii inculpatul a declarat apel, iar la primul termen fixat pentru soluționarea apelului, în data de 25 iulie 2006, instanța a verificat măsura arestării preventive, constatând că aceasta este legală și temeinică, iar împrejurările avute în vedere la luarea acesteia subzistă în continuare și impun privarea de libertate.

Având în vedere că, de la data de 25 iulie, până în prezent nu s-au ivit aspecte noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la luarea și, apoi, la menținerea măsurii arestării inculpatului care a fost deja condamnat pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, iar pericolul pentru ordinea publică s-a menținut și în prezent, curtea de apel, în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului F.V. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul F.V., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

Concluziile procurorului asupra recursului declarat de recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de inculpatul F.V. prin prisma dispozițiilor art. 385 6 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii de ședință de la 22 august 2006 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. În conformitate cu art. 300 2 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată art. 160 b C. proc.

pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect și temeinic motivat, instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 143, art. 148, art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul F.V. fiind condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru o infracțiune de o gravitate foarte ridicată. De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului F.V. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat F.V. este legală și temeinică. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.