ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4969/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 22

august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

dosarul nr. 931/112/2005, în baza art. 160

b

raportat la art. 300

2

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului F.V.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel, verificând din oficiu în temeiul art. 300

2

C.

proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpatul F.V. a constatat că

temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au

modificat și impun în continuare privarea de libertate.

Astfel, inculpatul a fost cercetat

și trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., reținându-se în sarcina sa

că la data de 22 august 2004 i-a aplicat concubinei sale o lovitură de cuțit în

regiunea toracică în urma căreia a decedat.

Prin sentința penală nr. 116/F/2006

a Tribunalului Bistrița-Năsăud inculpatul a fost condamnat, la 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Împotriva hotărârii inculpatul a

declarat apel, iar la primul termen fixat pentru soluționarea apelului, în data

de 25 iulie 2006, instanța a verificat măsura arestării preventive, constatând

că aceasta este legală și temeinică, iar împrejurările avute în vedere la

luarea acesteia subzistă în continuare și impun privarea de libertate.

Având în vedere că, de la data de 25

iulie, până în prezent nu s-au ivit aspecte noi care să schimbe temeiurile

avute în vedere la luarea și, apoi, la menținerea măsurii arestării

inculpatului care a fost deja condamnat pentru infracțiunea reținută în sarcina

sa, iar pericolul pentru ordinea publică s-a menținut și în prezent, curtea de

apel, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului F.V.

Împotriva acestei încheieri de

ședință a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul F.V., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea

încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive a

inculpatului.

Concluziile procurorului asupra

recursului declarat de recurentul inculpat au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

inculpatul F.V. prin prisma dispozițiilor art. 385

6

cu referire la art.

141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii de ședință de la 22 august 2006 ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 300

2

C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în

care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice,

în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând

potrivit art. 160

b

.

Totodată art. 160

b

C.

proc. pen., modificat prin același act normativ arătat stipulează că în cursul

judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile,

legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri

noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că

există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune,

prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod

corect și temeinic motivat, instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă

temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 143, art. 148, art. 136 alin. ultim C. proc. pen., chiar dacă

sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul F.V. fiind

condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru o infracțiune de o

gravitate foarte ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii

măsurii arestării preventive a inculpatului F.V. a fost făcută în concordanță

și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv

arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de

libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața

autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că

încheierea din 22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005, prin care s-a menținut arestarea

preventivă a apelantului inculpat F.V. este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22

august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în

dosarul nr. 931/112/2005.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.V. împotriva încheierii din 22 august 2006 a Curții de

Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 931/112/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

august 2006.