ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4579/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 150 din 16 februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul N.M. la 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 29 august 2003, la zi. În esență, s-au reținut următoarele: În ziua de 28 septembrie 2003, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor repetate scandaluri, inculpatul i-a aplicat soției sale, victima N.E., o lovitură cu cuțitul, în zona toracelui, cauzând decesul acesteia.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 203 din 26 aprilie 2004, a respins apelul declarat de inculpat. Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 16 februarie 2004, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico-legale cu privire la sănătatea sa, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei aplicate. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material probator, fapta și vinovăția inculpatului, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare.

Cererea inculpatului, referitoare la efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu este întemeiată, întrucât probele administrate în cauză nu atestă date și elemente din care să rezulte îndoieli asupra stării psihice a inculpatului. Pe de altă parte, din coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor P.A., B.V., N.M. și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă că, în mod cert, fapta și vinovăția inculpatului. Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei nu este întemeiată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat omorul, precum și de datele ce caracterizează persoana acestuia (atitudinea nesinceră pe parcursul procesului), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, astfel că nu se impune nici reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 203 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 august 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.