ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4579/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150 din 16

februarie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul N.M. la 18 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive, de la 29 august 2003, la zi.

În esență, s-au reținut următoarele:

În ziua de 28 septembrie 2003, pe

fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor repetate scandaluri,

inculpatul i-a aplicat soției sale, victima N.E., o lovitură cu cuțitul, în

zona toracelui, cauzând decesul acesteia.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 203 din 26 aprilie 2004, a respins apelul declarat de inculpat.

Totodată, a menținut starea de arest

a inculpaților și a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive, de la 16 februarie 2004, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare, în vederea efectuării unei expertize medico-legale cu privire la

sănătatea sa, iar, în subsidiar, a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin.

(1) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, instanțele au reținut, în mod corect, pe baza întregului material

probator, fapta și vinovăția inculpatului, cărora le-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare.

Cererea inculpatului, referitoare la

efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nu este întemeiată,

întrucât probele administrate în cauză nu atestă date și elemente din care să

rezulte îndoieli asupra stării psihice a inculpatului.

Pe de altă parte, din coroborarea

declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor P.A., B.V., N.M. și cu

celelalte mijloace de probă administrate în cauză, rezultă că, în mod cert,

fapta și vinovăția inculpatului.

Nici critica referitoare la

individualizarea pedepsei nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a

conceput și realizat omorul, precum și de datele ce caracterizează persoana

acestuia (atitudinea nesinceră pe parcursul procesului), rezultă că instanțele

au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei aplicate, astfel că nu

se impune nici reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

să fie respins, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul N.M. împotriva deciziei nr. 203 din 26 aprilie 2004  a Curții de

Apel Craiova, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la 29 august 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2004.