ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4758/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 322 din 5

decembrie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul B.E. la pedeapsa

de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat

la art. 174, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus

prevenția de la 20 mai 2002, la zi.

S-a constatat că nu s-a descoperit

cuțitul corp delict.

Inculpatul a fost obligat la

23.519.192 lei despăgubiri către Spitalul jud. Tg. Jiu, la 1.500.000 lei

despăgubiri către Spitalul jud. Tg. Jiu, la 1.500.000 lei despăgubiri către

Serviciul de Ambulanță Tg. Jiu, în ambele cazuri cu dobânda legală.

A mai fost obligat, inculpatul să

plătească părții vătămate B.N., care s-a constituit și parte civilă, la

20.000.000 lei daune materiale și la 10.000.000 lei daune morale.

S-a reținut că, între familia

inculpatului și cea a părții vătămate, de mai mulți ani, există o stare conflictuală

generată de disputa privind un teren. În concret, tatăl inculpatului a fost

obligat către R.C., să lase în deplină proprietate și posesie un teren amplasat

între locuința inculpatului și cea a martorului C.G. Proprietara R.C. a dat

procură părții vătămate B.N., să administreze acest teren, iar aceasta a arat

terenul și l-a cultivat în primăvara anului 2002.

Partea vătămată a sesizat că în

repetate rânduri, păsările inculpatului pătrundeau pe terenul ce-l însămânțase,

la cererea proprietarei R.C., distrugând recolta. Pentru a-l determina pe

inculpat să supravegheze păsările, în ziua de 11 mai 2002, partea vătămată a

împrăștiat pe teren câteva boabe de porumb, în ideea de a păcăli și speria pe

inculpat, care va crede, că sunt otrăvite. După ce a împrăștiat boabele, partea

vătămată s-a deplasat, pe lângă gardul martorului C.G., și a purtat o discuție

cu acesta și soția sa. Între timp a venit și inculpatul, care a luat de pe

teren un bob de porumb, l-a introdus în gură și a cerut victimei să facă același

lucru și să se apropie de el. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul

s-a apropiat de aceasta, ținând în mâna stângă la spate un cuțit. Când a ajuns

lângă partea vătămată, i-a aplicat o lovitură, cu cuțitul, în zona dreaptă a

toracelui, lovitură aplicată cu mâna stângă.

Partea vătămată a început să

sângereze abundent, iar inculpatul a mutat cuțitul în mâna dreaptă și a repetat

lovitura, de data aceasta în partea stângă a toracelui.

La fața locului a apărut și B.V.,

soția părții vătămate, care a luat o creangă de salcâm și a lovit inculpatul

peste față, după care a fugit, fiind urmărită de acesta.

După câțiva pași, B.V. a căzut,

inculpatul căzând peste ea. Apoi, inculpatul a alergat spre partea vătămată,

care se retrăsese în drum și a încercat să-i aplice o lovitură de cuțit în

inimă, însă aceasta a parat lovitura cu mâna stângă, astfel că a fost tăiată de

inculpat, în zona cotului.

Partea vătămată s-a prăbușit într-un

șanț, fiind apoi transportată de urgență la spital, unde a fost sub tratament

în perioada 11-31 mai 2002. Inculpatul a fugit de la locul faptei.

Din raportul medico-legal, rezultă

că partea vătămată a suferit leziuni traumatice, produse prin lovire cu un

instrument tăietor-înțepător, care au necesitat 25-28 zile îngrijiri medicale,

iar leziunile penetrante, deși profunde, nu au lezat organe interne sau vase de

calibru important și nu au pus în pericol viața părții vătămate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul B.E.

În apelul parchetului se solicită

înlăturarea circumstanțelor atenuante, reținute în favoarea inculpatului, cu

consecința majorării pedepsei.

Inculpatul a solicitat, în apel,

reținerea legitimei apărări, cu consecința achitării sale, sau schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu reținerea

scuzei legale a provocării, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. Referitor

la latura civilă, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor civile.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 197 din 8 mai 2003 a respins, ca nefondate, recursurile parchetului

și inculpatului, a dedus prevenția, în continuare, de la 5 decembrie 2002, la

zi, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și l-a obligat la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.E.

Parchetul a solicitat casarea

hotărârilor anterioare, înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și

majorarea pedepsei aplicate.

Inculpatul, prin apărătorul său, a

solicitat, în recurs, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută

de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181

C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că inculpatul a folosit la agresarea părții vătămate un

cuțit, deci un obiect apt de a produce moartea, cu care a lovit-o în zone

vitale, cu intensitate. După aplicarea loviturilor, deși victima sângera

puternic, a fugit, fiind însă ajunsă de inculpat care a încercat din nou să o

lovească, însă lovitura a fost parată cu mâna, producându-i o tăietură.

Din modul de desfășurare a

agresiunii rezultă că, inculpatul a avut intenția directă de a suprima viața

victimei.

În aceste condiții nu poate fi

reținută solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea de vătămare corporală.

În condițiile în care inculpatul nu

are antecedente penale, era încadrat în muncă, fiind căsătorit, cu 3 copii

minori, a dat dovadă de sinceritate în cursul cercetărilor penale și

judecătorești, se apreciază că în mod corect instanța de fond și de apel au

reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa

este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în

scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același

cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanțele, la stabilirea pedepsei au avut în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptei, reflectat în împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și

datele referitoare la persoana inculpatului, date și elemente care regăsesc în

cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța

de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, astfel că recursurile apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive la zi, iar inculpatul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a

onorariului din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.E.

împotriva deciziei penale nr. 197 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 mai 2002 la 24 octombrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.