ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4758/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 322 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul B.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 20 mai 2002, la zi. S-a constatat că nu s-a descoperit cuțitul corp delict. Inculpatul a fost obligat la 23.519.192 lei despăgubiri către Spitalul jud. Tg. Jiu, la 1.500.000 lei despăgubiri către Spitalul jud. Tg.

Jiu, la 1.500.000 lei despăgubiri către Serviciul de Ambulanță Tg. Jiu, în ambele cazuri cu dobânda legală. A mai fost obligat, inculpatul să plătească părții vătămate B.N., care s-a constituit și parte civilă, la 20.000.000 lei daune materiale și la 10.000.000 lei daune morale. S-a reținut că, între familia inculpatului și cea a părții vătămate, de mai mulți ani, există o stare conflictuală generată de disputa privind un teren. În concret, tatăl inculpatului a fost obligat către R.C., să lase în deplină proprietate și posesie un teren amplasat între locuința inculpatului și cea a martorului C.G. Proprietara R.C. a dat procură părții vătămate B.N., să administreze acest teren, iar aceasta a arat terenul și l-a cultivat în primăvara anului 2002. Partea vătămată a sesizat că în repetate rânduri, păsările inculpatului pătrundeau pe terenul ce-l însămânțase, la cererea proprietarei R.C., distrugând recolta.

Pentru a-l determina pe inculpat să supravegheze păsările, în ziua de 11 mai 2002, partea vătămată a împrăștiat pe teren câteva boabe de porumb, în ideea de a păcăli și speria pe inculpat, care va crede, că sunt otrăvite. După ce a împrăștiat boabele, partea vătămată s-a deplasat, pe lângă gardul martorului C.G., și a purtat o discuție cu acesta și soția sa. Între timp a venit și inculpatul, care a luat de pe teren un bob de porumb, l-a introdus în gură și a cerut victimei să facă același lucru și să se apropie de el. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul s-a apropiat de aceasta, ținând în mâna stângă la spate un cuțit. Când a ajuns lângă partea vătămată, i-a aplicat o lovitură, cu cuțitul, în zona dreaptă a toracelui, lovitură aplicată cu mâna stângă.

Partea vătămată a început să sângereze abundent, iar inculpatul a mutat cuțitul în mâna dreaptă și a repetat lovitura, de data aceasta în partea stângă a toracelui. La fața locului a apărut și B.V., soția părții vătămate, care a luat o creangă de salcâm și a lovit inculpatul peste față, după care a fugit, fiind urmărită de acesta. După câțiva pași, B.V. a căzut, inculpatul căzând peste ea. Apoi, inculpatul a alergat spre partea vătămată, care se retrăsese în drum și a încercat să-i aplice o lovitură de cuțit în inimă, însă aceasta a parat lovitura cu mâna stângă, astfel că a fost tăiată de inculpat, în zona cotului. Partea vătămată s-a prăbușit într-un șanț, fiind apoi transportată de urgență la spital, unde a fost sub tratament în perioada 11-31 mai 2002. Inculpatul a fugit de la locul faptei.

Din raportul medico-legal, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice, produse prin lovire cu un instrument tăietor-înțepător, care au necesitat 25-28 zile îngrijiri medicale, iar leziunile penetrante, deși profunde, nu au lezat organe interne sau vase de calibru important și nu au pus în pericol viața părții vătămate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și inculpatul B.E. În apelul parchetului se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante, reținute în favoarea inculpatului, cu consecința majorării pedepsei. Inculpatul a solicitat, în apel, reținerea legitimei apărări, cu consecința achitării sale, sau schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., cu reținerea scuzei legale a provocării, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.

Referitor la latura civilă, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor civile. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 197 din 8 mai 2003 a respins, ca nefondate, recursurile parchetului și inculpatului, a dedus prevenția, în continuare, de la 5 decembrie 2002, la zi, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și l-a obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul B.E. Parchetul a solicitat casarea hotărârilor anterioare, înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și majorarea pedepsei aplicate. Inculpatul, prin apărătorul său, a solicitat, în recurs, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

și reducerea pedepsei aplicate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că inculpatul a folosit la agresarea părții vătămate un cuțit, deci un obiect apt de a produce moartea, cu care a lovit-o în zone vitale, cu intensitate. După aplicarea loviturilor, deși victima sângera puternic, a fugit, fiind însă ajunsă de inculpat care a încercat din nou să o lovească, însă lovitura a fost parată cu mâna, producându-i o tăietură. Din modul de desfășurare a agresiunii rezultă că, inculpatul a avut intenția directă de a suprima viața victimei. În aceste condiții nu poate fi reținută solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală.

În condițiile în care inculpatul nu are antecedente penale, era încadrat în muncă, fiind căsătorit, cu 3 copii minori, a dat dovadă de sinceritate în cursul cercetărilor penale și judecătorești, se apreciază că în mod corect instanța de fond și de apel au reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia. Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că instanțele, la stabilirea pedepsei au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat în împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, date și elemente care regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate. Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, astfel că recursurile apar ca nefondate și vor fi respinse, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive la zi, iar inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului din oficiu, care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul B.E. împotriva deciziei penale nr. 197 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 20 mai 2002 la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.