ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1388/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mehedinți, prin

sentința penală nr. 157 din 29 aprilie 2004, a hotărât:

- În baza art. 20, raportat

la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe inculpatul D.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 din același cod.

- În baza art. 180 alin. (2)

și art. 193 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.S. la două pedepse de

8.000.000 lei, respectiv 6.000.000 lei amendă, dispunând în temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. c) din același cod, să execute pedeapsa cea mai mare de

8.000.000 lei amendă.

S-a dispus confiscarea

corpurilor delicte, respectiv o sapă și o furcă.

Inculpatul D.E. a fost

obligat să plătească Spitalului Clinic de urgență Craiova suma de 8.055.234

lei, proporțional cu culpa sa de 50 %.

A admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.S. și a obligat pe inculpatul D.E. la

27.750.000 lei despăgubiri civile din care 2.750.000 lei daune materiale și la

600.000 lei lunar prestație periodică de la data pronunțării sentinței, până la

încetarea stării de nevoie.

A admis în parte acțiunea

civilă formulată de partea civilă D.E. și a obligat pe inculpatul C.S. să-i

plătească suma de 7.119.923 lei despăgubiri civile, din care 2.119.925 lei

daune materiale.

Inculpații au fost obligați

la cheltuieli judiciare către stat.

Pe baza probelor

administrate, s-a reținut, în esență, că la data de 17 aprilie 2003, între cei

doi inculpați, din inițiativa inculpatului C.S., s-a produs un conflict verbal

și apoi fizic, conflict în timpul căruia părțile și-au aplicat lovituri

reciproce cu corpuri contondente, leziunile corporale suferite de victima C.S.

punându-i acestuia viața în pericol și producându-i o infirmitate fizică

permanentă.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală, prin decizia nr. 416 din 22 septembrie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați și părți vătămate în cauză.

Împotriva acestor hotărâri

au formulat recurs ambii inculpați.

Inculpatul D.E. a invocat

motivele de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17, 17

1

și 18 C. proc. pen., susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare, motiv

pentru care a solicitat să se dispună achitarea sa.

În subsidiar a solicitat să

se caseze hotărârile atacate și să se trimită cauza la procuror pentru

efectuarea unei noi expertize medico-legale, sau să fie redusă pedeapsa de 2

ani închisoare.

Inculpatul C.S. a susținut

că este nevinovat și a solicitat achitarea sa.

Ambele recursuri sunt

nefondate.

Instanțele au reținut corect

și concordant cu probele administrate că inculpatul C.S. a amenințat și apoi a

lovit cu furca în zona capului, a brațului și a șoldului pe inculpatul D.E.,

fapt ce l-a determinat pe acesta din urmă să reacționeze violent, în sensul că

înarmându-se cu o sapă i-a aplicat două lovituri în zona capului victimei C.S.

(prima parată de victimă cu brațul), cauzându-i leziuni ce i-au pus în

primejdie viața și i-au produs o infirmitate fizică permanentă.

Rezultă din probele

administrate că inculpatul C.S. l-a lovit pe D.E. în timp ce era așezat pe

iarbă și că nu a urmărit suprimarea vieții acestuia întrucât nu a lovit cu

coarnele furcii ci cu partea metalică și cu intensitate redusă, cauzându-i

leziuni ce au necesitat numai 7-8 zile de îngrijiri medicale.

După consumarea acestui

moment, inculpatul D.E. s-a ridicat, a luat din mâna soției sale sapa și l-a

lovit pe C.S. de două ori în zona capului. Prima lovitură a fost parată de

victimă cu mâna stângă însă a doua a fost recepționată în zona

parieto-occipitală dreaptă.

Această a doua lovitură s-a

soldat cu un hematom voluminos, extradural parieto-occipital, drept pentru care

s-a intervenit chirurgical, victima prezentând între altele pareză facială

stângă, hemipareză stângă cu sindrom piramidal pozitiv stânga, mers spastic,

paretic, posibil fără ajutor. Leziunile de violență suferite de C.S. au avut ca

urmare o infirmitate fizică permanentă și pensionarea acestuia pentru gradul 2

de invaliditate.

Față de concluziile actelor

medico-legale existente în dosar nu se impune trimiterea cauzei la procuror

pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale, întrucât sunt suficiente

elemente pe baza cărora să se poată concluziona cu privire la vinovăția

inculpatului D.E.

Întrucât inculpatul D.E. a

acționat cu violență după ce a fost lovit de C.S., deci după ce atacul acestuia

încetase, corect instanțele au reținut în favoarea sa scuza provocării și nu

legitima apărare care se referă la existența unui atac material în derulare.

Și vinovăția inculpatului

C.E. a fost corect stabilită pe baza declarațiilor martorilor D.G. și S.I.,

coroborate cu actele medico-legale efectuate cu privire la partea vătămată D.E.

și care atestă că acesta a avut nevoie de 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Întrucât pedepsele aplicate

inculpaților au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., recursurile acestora vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile vătămate, inculpați D.E. și C.S. împotriva

deciziei penale nr. 416 din 22 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenții la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 februarie 2005.