ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei

penale nr.175 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Au lipsit: recurentul inculpat, pentru care s-a prezentat avocat

N.I. apărător desemnat din oficiu, intimatele părți civile Spitalul Clinic nr.3

Iași și Serviciul de Ambulanță Iași.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate, achitarea inculpatului și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, întrucât

din actele dosarului rezultă vinovăția inculpatului, iar pedeapsa a fost just

individualizată.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.590 din 1 noiembrie 2001, Tribunalul

Iași, a condamnat pe inculpatul P.I.   la 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.183 din Codul penal, cu aplicarea art.73 lit.b

din Codul penal.

S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 din Codul penal.

Conform art.88 din Codul penal s-a dedus arestarea preventivă a

inculpatului de la 18 decembrie 1999 la 15 februarie 2000.

Conform art.188 din Legea nr.3/1978, inculpatul a fost obligat

să achite părții civile Spitalul Clinic nr.3 Iași, suma de 2.376.686 lei

despăgubiri  civile, iar părții civile Serviciul de Ambulanță Iași, suma de

111.200 lei au același titlu.

În baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală și art.998

din Codul civil inculpatul a fost obligat să achite părții civile R.T. suma de

7.500.000 lei despăgubiri civile.

Conform art.191 din Codul de procedură penală, inculpatul a fost

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, inculpatul P.I., agent de pază la SC „GES”,

locuiește în comuna Popricani, jud.Iași, fiind consătean cu victima R.Ș. care

lucra ca fochist la școala din localitate, el având și atribuții de pază, pe

timp de noapte.

Inculpatul, în noaptea de 11/12 decembrie 1999, a mers la

discoteca organizată la căminul cultural, unde, între alte tinere, a dansat și

cu martora U.I., pe care o cunoștea de mai multă vreme. În acest timp a

consumat trei sticle de ½ litri cu bere.

În jurul orelor 24,00 , inculpatul i-a propus martorei Ursache

Irina să-l însoțească în curtea școlii, pentru a discuta în liniște. Martora a

fost de acord și, împreună s-au deplasat prin curtea școlii, până într-o

încăpere de lângă centrala termică, care nu este prevăzută cu zid, spre curtea

școlii, unde se aflau depozitate mai multe elemente de centrală, scoase din uz,

unde au început să discute.

Victima R.Ș., nu după mult timp, auzind vorbindu-se, a mers la

locul unde se aflau cei doi, reproșându-le că au intrat în curtea școlii și că

nu au voie să stea în acel loc, solicitându-le să plece.

Inculpatul, văzând insistența victimei, i-a reproșat că este

beat și va merge la poliție, împrejurare care a determinat victima să se

apropie de cei doi. Inculpatul și martora au părăsit magazia deplasându-se spre

poartă, fiind urmați de R.Ș., care afirma că va merge la poliție, unde va

demonstra că nu a băut nimic.

Inculpatul

a reproșat în continuare, victimei că este beat, întorcându-se spre aceasta. În

acel moment, victima i-a aplicat o palmă,  împrejurare care l-a enervat pe

inculpat, care a lovit și el victima cu podul palmei, în bărbie. Lovitura

aplicată de inculpat l-a dezechilibrat pe R.Ș., care a căzut, pe spate, izbindu-se

puternic cu capul de betonul care acoperea curtea.

Martora

și inculpatul și-au continuat deplasarea, iar când au ajuns la poarta școlii,

martora i-a cerut lui  să se întoarcă, pentru a vedea ce s-a întâmplat cu

victima. Când s-a întors, inculpatul a găsit victima în poziția în care căzuse,

„sforăind”, a încercat să discute cu acesta, dar nereușind, a luat-o în brațe

și a târât-o până la fâtâna din apropiere, rezemând-o de aceasta.

Apoi,

cei doi au plecat la discotecă, unde au continuat să danseze.

După o perioadă de timp, inculpatul a povestit martorului C.D.D.,

cele întâmplate, rugându-l să-l însoțească până la locul unde a lăsat victima,

pentru a-l duce la centrala termică.

Cei

doi au găsit victima în aceeași poziție și același loc unde a fost lăsată

anterior, l-au căutat prin buzunare de cheia de la intrare în centrala termică

și găsind-o au deschis ușa, după care au revenit în discotecă, unde au consumat

câte o sticlă de bere.

După

un timp martora U.I. le-a propus inculpatului și celuilalt martor să meargă să

vadă ce face victima. Deplasându-se la centrala termică au găsit-o  în aceeași poziție

în care o lăsaseră și au auzit-o sforăind.

Inculpatul

a încercat să trezească victima, însă nu a reușit, după care au plecat la

discotecă, la bar și ulterior la locuințele lor.

Dimineața,

în jurul orelor 9,00 , soția victimei, R.T., văzând că soțul său nu mai vine

acasă, a mers și l-a găsit așezat pe patul din centrala termică, cu fața în sus

și „horcăind”, având sânge pe buze. A încercat să vorbească cu acesta, dar nu a

reușit, fapt ce a determinat-o să ceară ajutorul numitului V.C., iar ulterior a

anunțat Serviciul de Ambulanță care l-a transportat la Spitalul Clinic nr.3

Iași, unde a fost internat cu diagnosticul „hematom intracranian emisferă

dreaptă –comă gr.III”.

La

data de 16 decembrie 1999, victima a decedat.

În

urma necropsiei efectuate la data de 17 decembrie 1999, în raportul nr.1035/C

din 20 martie 2000 se concluzionează că „Moartea lui R.Ș. a fost violentă.

Aceasta s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de calotă

craniană cu iradiere la bază, hematom extradural, hematom subdural, dilacerare

cerebrală, contuzie cerebrală, urmată de comă și complicată în evoluție cu

instalarea unei bronhopneumopatii acute. Prin topografie și morfologie,

leziunile pot pleda pentru producerea prin cădere, sau căderi repetate cu

impact cranian de suprafețe dure ale solului, însă nu puteau exclude

traumatizarea prin lovire cu corp contondent, urmat de cădere cu impact cranian

de suprafețe dure ale solului, cele două alternative urmează a fi documentate

pe cale de anchetă. Oricum, dilacerarea cerebrală și contuzia cerebrală,

hematomul compresiv extradural, au putut avea rol direct tanatogenerator”.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că a acționat în stare de legitimă

apărare, victima dezechilibrându-se și căzând pentru că se afla în stare de

ebrietate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, întrucât are caracterizări

pozitive, nu are antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea

penală.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia penală nr.175 din 11 iunie 2002, a respins apelul

inculpatului, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.I., care prin apărătorul său, a

reiterat motivele din apel, în sensul achitării sale și, în subsidiar, a

reducerii pedepsei aplicate.

Recursul

este nefondat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.I. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.183 din Codul penal, cu aplicarea

art.73 lit.b din Codul penal.

Astfel

este dovedit faptul că victima, ce avea atribuții de paznic de noapte, după ce

i-a invitat pe inculpat și pe persoana ce-l însoțea, afară din curtea școlii,

i-a aplicat inculpatului, care îi reproșase că este beat, o palmă peste față.

Această acțiune, însă, nu se circumscrie condițiilor și atributelor unui atac

material direct, imediat și injust îndreptat împotriva inculpatului, care ar

putea să-l absolve pe acesta de răspunderea penală și care să răspundă

exigențelor legale, impuse pentru legitima apărare.

Totodată,

se constată că instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanța

atenuantă prevăzută de art.73 lit.b din Codul penal.

De

altfel, inculpatul, în faza de urmărire penală a recunoscut săvârșirea faptei.

Având

în vedere toate probele din dosar, în mod corect instanțele au condamnat pe

inculpat pentru infracțiunea sus-amintită.

Stabilită

fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă

just individualizată, în conformitate cu dispozițiile art.72 din Codul penal și

proporțională cu pericolul social al faptei comise.

Întrucât

criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor

dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de

art.385

9

alin.3 din Codul de procedură penală, care pot fi luate în

considerare din oficiu, în baza art.385

15

pct.1 lit.b din același

cod, urmează a se respinge recursul, cu obligarea recurentului inculpat la

cheltuieli judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr.175 din 11

iunie 2002 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent să

plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 5 februarie 2003.