ÎCCJ, Decizia nr. 238/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 385 din 20

decembrie 2001, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpații:

- S.M. la 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d), f), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 366 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului

Bacău, dispunându-se ca inculpatul sus-menționat să execute și această

pedeapsă, alături de pedeapsa ce i s-a stabilit în cauză, în total 7 ani și 6

luni închisoare.

- U.A.C. la 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d)

și f), cu aplicarea art. 99 C. pen.

S-a luat act de declarația părții

vătămate S.I. că nu are pretenții civile.

Totodată, inculpații au fost

obligați solidar, iar U.A.C. solidar și cu părțile responsabile civilmente U.C.

și C.U., să plătească următoarele sume, cu titlu de despăgubiri:

- părții civile Serviciul de

Ambulanță Bacău suma de 900.000 lei;

- părții civile Spitalul Clinic nr.

3 Iași suma de 1.725.641 lei, reprezentând cheltuieli necesitate de asistența

medicală acordată victimei M.V.;

- părții civile Spitalul județean

Bacău suma de 2.556.700 lei, reprezentând cheltuieli necesitate de asistența

medicală acordată aceleiași victime. S-a reținut că, în noaptea de 12 aprilie

2001, inculpații S.M. și U.A.C. (minor la acea dată) au pătruns, prin

escaladarea gardului, în curtea victimei M.V., în vârstă de 86 ani, cu scopul

de a-și însuși bunuri. Apoi, cei doi inculpați au intrat în locuință, printr-o

ușă neîncuiată, după care au sustras împreună, dintr-o încăpere, un

radiocasetofon și un aparat de radio, iar inculpatul S.M. și-a mai însușit și suma

de 7.000 lei.

După ce au transportat

radiocasetofonul și aparatul de radio la o casă părăsită, unde dormeau uneori,

cei doi inculpați au revenit și au pătruns din nou în locuința victimei, prin

aceeași ușă rămasă neîncuiată. De această dată, intrând într-o altă încăpere,

inculpații au început să caute bani, în care timp victima M.V., care dormea în

acea încăpere, s-a trezit.

Observând că victima s-a trezit,

inculpații i-au cerut să le dea bani, iar la răspunsul acesteia că nu are de

unde să le dea, inculpatul S.M. a lovit-o cu pumnii peste față. În urma acestor

lovituri, victima a rămas inconștientă, iar inculpații au mai sustras, din acea

încăpere, un televizor color, o damigeană cu vișinată, o pătură și un coș cu

ouă, ducând și aceste bunuri la casa părăsită unde locuiau sporadic.

A doua zi, fiind găsită în stare de

inconștiență și cu leziuni sângerânde, victima a fost transportată la spital,

unde s-a constatat că prezenta higroma bilaterală și microinfarcte cerebrale,

pentru a căror vindecare s-a apreciat că erau necesare 16-17 zile de îngrijiri

medicale.

După găsirea victimei în stare de

inconștiență au fost anunțate organele de poliție, care au efectuat o

percheziție în casa unde inculpații locuiau uneori și, găsind bunurile sustrase

de aceștia, le-au restituit fiicei inculpatului.

Inculpații au declarat apel

împotriva sentinței, ambele apeluri fiind respinse, ca nefondate, prin decizia

penală nr. 74 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Bacău.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel a declarat recurs numai inculpatul S.M., care a retras calea de atac,

luându-se act de această retragere, prin decizia nr. 3146 din 19 iunie 2002 a

Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, întemeindu-se pe prevederile art. 410

alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva

hotărârilor pronunțate în cauză.

S-a susținut că prima instanță, deși

a reținut corect situația de fapt ce rezultă din probele administrate, nu a

luat în considerare împrejurarea că victima a decedat la scurt timp după

agresiunea suferită. În acest sens, s-a relevat că din actele medicale aflate

în dosar rezultă că victima, care a decedat la data de 29 iunie 2001, s-a aflat

în stare de inconștiență în întreaga perioadă ce a urmat agresiunii, iar

leziunile grave ce i s-au cauzat, prin loviturile de pumn aplicate, erau apte

să-i producă moartea, astfel că există legătură de cauzalitate între acțiunea

inculpaților și rezultatul letal produs.

S-a mai învederat că, din moment ce

atitudinea indiferentă a inculpaților față de rezultatul mai grav al faptei, pe

care au avut posibilitate să și-l reprezinte, echivalează cu acceptarea

eventualității producerii lui, se impune să se rețină că inculpații au acționat

cu intenția indirectă de a ucide, astfel că faptele lor constituie

infracțiunile de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art.

176 lit. d) C. pen., în concurs cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen.

În concluzie, s-a cerut restituirea

cauzei la procuror, pentru a reface urmărirea penală în raport cu această

schimbare de încadrare juridică a faptelor comise de inculpați.

Recursul în anulare este fondat,

urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:

În adevăr, din raportul de

constatare medico-legală de la 30 aprilie 2001 și din foaia de observație

clinică întocmită în cadrul Spitalului județean Bacău, rezultă că victima M.V.

a fost internată în perioada 13-16 aprilie 2001 în Spitalul județean Bacău, cu traumatism

cranian acut deschis, prezentând hemipareză dreaptă, afazie și somnolență, că a

fost transferată la Clinica de neurochirurgie din Iași și, apoi, reinternată la

același spital județean, cu diagnosticul higroma bilaterală și hemipareză

dreapta, iar la examenele ce i s-au făcut, s-a reliefat existența de mici

cantități de sânge în spațiile subarahnoidiene de la nivelul convexității,

precum și microinfarcte diseminate pe ambele emisfere cerebrale.

Același diagnostic este specificat

în biletele de ieșire din Spitalul nr. 3 Iași și din Spitalul județean Bacău,

prin care se menționează că afazia și hemipareza au apărut în urma

traumatismului cranio-cerebral cu pierderea cunoștinței, iar fotografia

victimei din momentul intrării în spital relevă vătămările grave ce i s-au

cauzat prin agresiunea la care a fost supusă.

Așadar, este evidentă legătura de

cauzalitate dintre agresiunea la care victima a fost supusă de inculpați și

producerea decesului acesteia, care a survenit la data de 29 iunie 2001, astfel

că se impunea ca fapta săvârșită de ei să fie examinată prin prisma

dispozițiilor art. 211 alin. (3) C. pen.

Sub acest aspect, prin art. 211

alin. (3) C. pen. se prevede că „tâlhăria care a produs consecințe deosebit de

grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepsește cu închisoare de la

15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Din moment ce sustragerea bunurilor

a fost însoțită de întrebuințare de violențe, care i-au produs victimei

vătămări al căror rezultat neîndoielnic a fost decesul, după o suferință

îndelungată, în timpul căreia aceasta nu și-a mai redobândit cunoștința, este

evident că acțiunea conjugată a celor doi inculpați, în scopul însușirii acelor

bunuri, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen.

Faptele inculpaților, având ca

rezultat moartea victimei, nu pot constitui atât infracțiunea de tâlhărie, cât

și infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art.

176 lit. d) C. pen. cât timp nu s-a dovedit că ei ar fi avut reprezentarea că

loviturile aplicate vor duce la decesul persoanei vizate.

În această privință, atitudinii

indiferente față de rezultatul mai grav al faptei, care nu se pretinde că ar fi

fost urmărit, îi corespunde, sub aspectul laturii subiective, cerința din alin.

(3) al art. 211 C. pen. ca urmarea tâlhăriei să fie „moartea victimei”, ceea ce

se regăsește pe deplin în actele comise de inculpați și consecințele acestora.

Așa fiind, se impune ca fapta

inculpaților să fie încadrată în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen. în

ceea ce privește pe S.M., iar în ceea ce privește pe U.A.C., care era minor la

data săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 99 alin. (3) și a art. 109 C. pen.

În consecință, constatându-se că

hotărârile pronunțate în cauză sunt supuse cazului de casare prevăzut în art.

385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. („când faptei săvârșite i s-a

dat o greșită încadrare juridică”), urmează ca, în temeiul art. 414

1

alin. (1), cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) din același cod,

să se admită recursul în anulare, să fie casate hotărârile cu privire la

încadrarea juridică și la pedepse și să se procedeze la reindividualizarea

acestora față de schimbarea încadrării juridice în sensul menționat.

La stabilirea și aplicarea

pedepselor în raport cu noua încadrare juridică, vădit mai gravă, se vor avea

în vedere, în conformitate cu criteriile prevăzute în art. 72 alin. (1) C.

pen., modul în care inculpații au acționat, scopul urmărit și consecințele

produse, care evidențiază un accentuat grad de pericol social al faptei

săvârșite, precum și împrejurarea că S.M. se află în stare de recidivă

postcondamnatorie și a acționat împreună cu un minor, iar U.A.C. era minor la

acea dată, astfel că urmează a se face distincțiile de individualizare impuse

de situația concretă a fiecăruia dintre cei doi inculpați.

Totodată, mai urmează a se deduce,

din pedepsele ce se vor aplica, perioadele de timp executate de inculpați, și a

se dispune ca onorariile de avocat, pentru apărarea asigurată din oficiu, să

fie plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 385 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău,

deciziei penale nr. 74 din 7 martie 2002 a Curții de Apel Bacău și deciziei nr.

3146 din 19 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, privind pe

inculpații S.M. și U.A.C.

Casează hotărârile atacate numai cu

privire la încadrarea juridică a faptelor și pedepsele aplicate.

Schimbă încadrarea juridică:

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 211 alin.

(3), cu aplicarea art. 75 lit. c) și a art. 37 lit. a) C. pen., pentru care îl

condamnă la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare și interzicerea timp de 5

ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispoziția de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 366 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului

Bacău, urmând ca inculpatul S.M. să execute în baza art. 83 alin. (1) C. pen.

și această pedeapsă, în total 18 ani închisoare, precum și interzicerea timp de

5 ani a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f),

cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare

moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (3), cu aplicarea art. 99 alin.

(3) și a art. 109 C. pen., pentru care îl condamnă la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților perioadele de timp executate, pentru inculpatul S.M. cu începere de

la 25 septembrie 2000 până la 2 noiembrie 2000 și de la 13 aprilie 2001 până la

22 septembrie 2003, iar pentru inculpatul U.A.C. cu începere de la 13 aprilie

2001 până la 22 septembrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică azi,

22 septembrie 2003.