ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2395/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 65 din 1 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 17874/99/2006 s-au reținut următoarele:

A condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa de 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat” prevăzută și pedepsită de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. - prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A constatat că infracțiunea de „omor calificat”, dedusă judecății, a fost comisă în condiții de concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., cu infracțiunea de „tâlhărie” prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) lit. b) C. pen. (comisă la data de 02/03 aprilie 2004) pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare prin sentința penală nr. 797 din 02 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele sus-arătate și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă principală de 18 (optsprezece) ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) și art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata arestării preventive de la 14 februarie 2000 la 19 decembrie 2003, precum și perioada deja executată de la 03 aprilie  2004 și până la 24 aprilie 2007.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părți civile C.M. suma de 1.500 lei noi (15.000.000 lei vechi) cu titlu de daune materiale.

În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 și art. 17 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să le plătească părților civile C.P. și C.F., prin reprezentantul lor legal C.M., suma de 2280 lei noi (22.800.000 lei vechi), respectiv câte 1140 lei noi (11.400. 000 lei vechi) fiecăruia, reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie  1998 - 27 martie 2003, precum și suma de 50 lei noi (500.000 lei vechi) lunar pentru fiecare minor până la majoratul acestora, începând cu data de 27 martie  2003, cu același titlu.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată și completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat inculpatul să plătească suma de 125,40 lei noi (1.254.000 lei vechi) către partea civilă serviciul de ambulanță al județului Iași, cu sediul în Iași, județul Iași, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei cu ambulanța, la spital.

A constatat că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei noi cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în Dosarul nr. 13997/P/1998 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I.E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de „omor deosebit de grav”, faptă prevăzută de art. 174, 176 lit. c) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, atunci, în sarcina inculpatului I.E.N. faptul că, în noaptea de 14/15 martie 1998, i-a aplicat, într-un loc public, victimei C.G., mai multe lovituri cu piciorul în zona capului, care, în final au condus, la decesul acesteia.

Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei C.(actuală R.) L. sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „mărturie mincinoasă” prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatei C.(actuală R.) L., în esență, faptul că, în cursul urmăririi penale aceasta a dat mai multe declarații mincinoase în calitate de martor, cu scopul de a susține apărarea inculpatului I.E.N.

Ca urmare a sesizării prin rechizitoriul sus-menționat, cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului, Iași la data de 05 septembrie 2000, sub nr. 8591/2000.

În cursul cercetării judecătorești, în acest ciclu procesual, au fost audiați: a) inculpații I.E.N. (f. 20 - acesta a depus și memorii) și C.L. (f. 21), nici unul nerecunoscând infracțiunile imputate; b) partea vătămată și civilă C.M. (f. 19), în mod formal, în sensul că a declarat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi, ulterior fiind reaudiată (f. 96); c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat: N.M. (f. 49), Ț.V. (f. 54), O.I. (f. 73), O.M. (f. 74), C.P. (f. 75), B.V. (f. 76), T.C. (f. 77), E.R. (f. 94) și P.V. (f 101 martor asistent la audierea părții vătămate C.M).

Prin sentința penală nr. 292 din 24 mai 2001, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

- l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat” prev. și ped. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea prev. și ped. de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen.);

- a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N. și i-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;

- a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M.;

- a obligat inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu a formulat pretenții civile în cauză;

- a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „mărturie mincinoasă” prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași (procurorul a invocat greșita schimbare a încadrării juridice și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului I.) și cei doi inculpați.

II. Procedura în fața Curții de Apel Iași - primul apel (Dosar nr. 3001/2001).

În acest ciclu procesual, în fața Curții de Apel Iași, s-au efectuat următoarele acte de procedură: a) au fost audiați ori reaudiați martorii O.I. (f. 41), O.M. (f. 42), Ș.L. (f. 43), N.M. (f. 44), Ț.V. (f. 52, acesta a fost apoi reaudiat - f. 85), E.R. (f. 53) și C.P. (f. 86); b) a fost audiată și reaudiată soția victimei C.M., în calitate de martor (f. 45 și f. 51); c) Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași a depus un proces - verbal (f. 68) întocmit cu prilejul verificărilor efectuate la SC A. SA Iași din care rezultă că martorul Ț.V. nu a fost angajat al acestei societăți în luna martie 1998; printr-o adresă cu nr. X din 06 decembrie 2003, această societate a confirmat acest lucru (f. 72); d) inculpatul I.E.N. a depus mai multe memorii, o schiță a locului faptei (concepută de el - f. 77) și note de concluzii scrise.

Prin decizia penală nr. 66 din 05 martie 2002 Curtea de Apel Iași a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și ale celor doi inculpați, a desființat sentința penală nr. 292 din 24 mai 2001, atât în latura penală, cât și în cea civilă, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Iași pentru rejudecare și menținând starea de arest a inculpatului I.E.N.

În motivarea acestei decizii s-a arătat, printre altele, că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul nesoluționării acțiunii civile în ceea ce-i privește pe minorii victimei. S-a arătat că victima avea doi copii minori, caz în care prima instanță trebuia să dispună citarea acestora și, în baza art. 17 alin. (4) și art. 347 C. proc. pen., să exercite și să rezolve din oficiu acțiunea civilă în ceea ce-i privește. S-a dispus ca la rejudecare, prima instanță să aibă în vedere și motivele de apel ale procurorului și ale inculpaților.

III. A doua procedură în fața Tribunalului Iași (dosar nr. 4348/2002).

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 21 martie 2002, sub nr. 4348/2002.

În rejudecare, cu prilejul reluării cercetării judecătorești, s-a procedat la: a) a fost audiat formal inculpatul I.E.N., care a precizat că-și menține declarațiile anterioare (f. 27); b) s-au depus la dosar copii ale certificatelor de naștere ale copiilor minori ai victimei (f. 16-17), precum și după certificatul de deces al victimei și după cartea acesteia de muncă (f. 68-74; c) a fost audiată formal (f. 26), exclusiv în latura civilă, partea vătămată C.M., care a precizat că se constituie parte civilă cu suma 15.000.000 lei vechi reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând totodată, în numele celor doi minori, și o prestație periodică; d) a fost audiată inculpata C.L. (f. 44); e) au fost audiați martorii B.I. și C.D. zis N. (ambii în latura civilă - f. 83 - propuși de partea civilă C.M.), O.M.P. (f. 140), O.Ș.L. (f. 141) și O.I. (f. 173); f) A.J.O.F.M. Iași a răspuns solicitării instanței și a comunicat faptul că victima a beneficiat de ajutor de șomaj în perioada 14 mai 1993 - 07 februarie 2004 și de alocație de sprijin în perioada 01 mai 1994 - 29 octombrie 1995 (f 84).

Prin sentința penală nr. 287 din 27 martie  2003, Tribunalul Iași a dispus următoarele:

- l-a condamnat pe inculpatul I.E.N. la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani și la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de „omor deosebit de grav” prev. și ped. de art. 174, art. 176 lit. c) C. pen.;

- a menținut starea de arest preventiv a inculpatului I.E.N., a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive;

- l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 15.000.000 lei vechi către partea civilă C.M., cu titlu de daune materiale (reprezentând cheltuieli de înmormântare), precum și la suma de 22.800.000 lei vechi către minorii C.P. și C.F., reprezentând prestație periodică pentru perioada cuprinsă între 14 martie 1998 - 27 martie 2003 și, în continuare, câte 500.000 lei vechi lunar, pentru fiecare minor până la majorat;

- l-a obligat pe inculpatul I.E.N. la plata sumei de 1.245.000 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași, constatând totodată că Spitalul Clinic nr. 3 Iași nu a formulat pretenții civile în cauză;

- a condamnat-o pe inculpata C. (actuală R.) L. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „mărturie mincinoasă”, prev. și ped. de art. 260 alin. (1) C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel doar inculpatul I.E.N.

Prin urmare, pentru inculpata C. (actuală R.) L. sentința penală nr. 287 din 27 martie 2003 a Tribunalului Iași a rămas definitivă, prin neapelare.

IV. Procedura în fața Curții de Apel Iași - al doilea apel (dosar nr. 2473/2003).

Prin Decizia penală nr. 248 din 01 iulie 2003 Curtea de Apel Iași a respins apelul declarat de către inculpatul I.E.N., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs doar inculpatul I.E.N.

V. Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție (I.C.C.J.) (Dosar nr. 3289/2003).

La dosarul instanței de recurs, inculpatul a depus mai multe memorii.

Prin Decizia penală nr. 6047 din 19 decembrie 2003 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de către inculpatul I.E.N., a casat atât sentința penală nr. 287 din 27 martie 2003 a Tribunalului Iași, cât și decizia penală recurată, numai cu privire la acest inculpat, iar, în baza art. 333 C. proc. pen., a restituit cauza la Parchet pentru completarea urmăririi penale. Prin aceiași decizie a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dispus punerea acestuia în libertate, de îndată.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, existând o dualitate a probelor administrate, ce conduc la aprecieri diferite, fie în sensul agresării victimei de către inculpat, fie în sensul lovirii ei de către frații O.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că se impune: a) confruntarea personalelor audiate în cauză, pentru eliminarea contrazicerilor existente între declarațiile lor; b) confruntarea părții vătămate cu inculpatul I.E.N. și martorii O.I. și O.M.; c) confruntarea martorilor Ț.V., E.R. și C.L., atât cu inculpatul cât și cu O.I., O.M., O.Ș.L. și partea vătămată C.M., pentru a se stabili unde anume se afla fiecare la momentul agresării victimei și ce anume au văzut; d) efectuarea unei reconstituiri la fața locului. S-a mai arătat că organele de urmărire penală vor trebui să încunoștințeze avocatul inculpatului pentru a i se da posibilitatea de a participa la administrarea mijloacelor de probă.

VI. Procedura cu prilejul reluării urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

După restituirea cauzei la procuror, acesta a apreciat că martorii N.M., Ț.V. și E.R. au făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările săvârșirii faptei din noaptea de 14/15 martie 2008, atunci când au fost audiați de către instanțele de judecată.

Ca atare, după restituirea cauzei, urmărirea penală s-a desfășurat, concomitent, pe două planuri: 1) în Dosarul nr. 1399/P/1998 s-au reluat cercetările pentru completarea urmăririi penale față de inculpatul I.E.N. în ceea ce privește infracțiunea de „omor deosebit de grav”, în sensul stabilit de I.C.C.J.; 2) s-au efectuat acte de urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă"” ori de „instigare la mărturie mincinoasă”, formându-se un nou Dosar, cu nr. 2006/P/2006, față de martorii R. (fostă C.) L., N.M., Ț.V. și E.R.

Ulterior, prin ordonanța procurorului din data de 25 august 2006 (f. 151- vol. 7), s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2006/P/2006 la Dosarul nr. 1399/P/l 998, apreciindu-se că acest lucru este necesar în interesul unei mai bune înfăptuiri a justiției, mai ales că între aceste dosare existau strânse legături.

În concret, în dosarul nr. 1399/P/1998, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) s-au efectuat confruntări, în prezența avocatului, între:

- partea vătămată C.M. și inculpatul I.E.N. (f. 4-6 vol. 7- u.p.);

- între partea vătămată C.M. și martorii O.I. (f. 7-9 voi. 7 u.p.), Ț.V. (f. 10-11- vol. 7 u.p.), O.Ș.M.P. (f. 28-31);

- între martorii Ț.V. și O.I. (f. 12-13 u.p. - vol. 7), Ț.V. și O.Ș.L. (f. 14-15), Ț.V. și O.Ș.M.P. (f. 17-18);

- între inculpatul I. și martorii Ț.V. (f. 16), O.I. (f. 19-27), O.Ș.M.P. (f. 32-35);

b)au fost audiați martorii B.V. (f. 60-62) și T.M. (f. 85-87 u.p. – vol. 7);

c) s-a efectuat o testare cu tehnica poligraf a martorului O.I., pentru detecția psihologică a comportamentului simulat, constatându-se că la întrebările relevante ale cauzei, în cazul acestuia, nu au fost evidențiate modificări semnificativ caracteristice stresului emoțional (f. 64-65 și urm.); s-a încercat o testare similară și a inculpatului I.E.N., însă acesta a refuzat în două rânduri (f. 65-66 și f. 146);

d) s-a încercat audierea ca martor a numitului U.G., însă s-a constatat că nu mai este posibil acest lucru întrucât a decedat (f. 96);

e) la data de 18 iulie 2006 au fost reaudiați partea vătămată C.M. (f. 119-121) și martorul Ț.V. (f. 118), declarațiile lor fiind înregistrate și audio-video; ulterior, înregistrările acestor declarații au fost și transcrise și redate în procese-verbale (f. 101-103);

f) tot la aceeași dată s-au efectuat confruntări între martorii Ț.V., O.I., O.Ș.L. și partea vătămată C.M. (f. 111-113), cât și separat între martorul O.I. și partea vătămată C.M. (f. 109-110). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat (f. 107).

g) la data de 19 iulie 2006, în prezența avocatului inculpatului, s-au efectuat confruntări între inculpatul I.E.N. și martorii O.I. (f. 122-123), O.Ș.L. (f. 124-126), între inculpat și partea vătămată C.M. (f. 127-128);

h) a fost audiat inculpatul I.E.N.(f. 130);

i) a fost audiată ca martor R. (fostă C.) L. (f. 136-139), declarația acesteia fiind înregistrată audio-video și apoi redată și în scris, prin procesul-verbal din 31 august 2006 (f. 140-142). Avocatul inculpatului nu a fost prezent, deși a fost încunoștințat (f. 131).

j) s-a solicitat și s-a obținut un extras din registrul de naștere al Primăriei Orașului Târgu - Frumos, după actul de naștere la numitului C.C.R. - fiul martorei R. (fostă C.) L. - din care rezultară acesta s-a născut la ... 1997, tatăl său nefiind cunoscut, la data comiterii faptei deduse judecății având cea 5 luni și jumătate.

În Dosarul nr. 2006/P/2006, s-au efectuat următoarele acte de urmărire penală:

a) au fost audiați în calitate de învinuiți numiții N.M. (f. 160-163), Ț.V. (f. 177- 181) și R. (fostă C.) L. (f. 219);

b) s-a atașat o copie după certificatul de deces, la data de 13 septembrie 2005, a numitului E.R. (f. 184);

c) în vederea verificării realității declarațiilor învinuitului Ț.V. cercetat pentru „mărturie mincinoasă”, la data de 12 iulie 2006, s-a efectuat o cercetare la fața locului, în baza art. 129 C. proc. pen., în prezența acestuia, precum și a martorului Ț.M., a părții vătămate C.M., fiecare din cei indicând locul unde au văzut victima căzută, cât și locul unde se aflau fiecare dintre ei; s-a întocmit un proces-verbal în prezența unui martor asistent și s-au efectuat fotografii judiciare (f. 185-191);

d) a fost audiată, în două rânduri, în calitate de martor, numita C.M. (f. 191-194);

e) au fost audiați martorii C.A. (fiica victimei - f. 195), Ț.M. (f. 197-199 u.p.), O.I. (f. 200) și E.A. (f. 201-202);

g) s-au solicitat relații de la SC E.S. SRL - Târgu Frumos, care, prin administratorul I.E., a comunicat (f. 204) că, în data de 14 martie  1998, societatea nu s-a aprovizionat cu materiale de construcții și că numitul Ț.V. nu a fost angajat al societății și nici nu a executat ocazional paza pentru această societate ori la imobil.

După conexare s-a efectuat o expertiză psihiatrică a inculpatului (f. 240), după care i s-a prezentat, în prezența avocatului, întregul material de urmărire penală, în două rânduri (f. 222 și f. 241).

VII. A treia procedură pe fond în fața Tribunalului Iași, ca urmare a celei de-a doua sesizări, prin rechizitoriul din 13 octombrie 2006 - prezentul dosar (Dosar nr. 17874/99/2006).

În baza acestui nou rechizitoriu (al doilea) din 13 octombrie 2006, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la data de 18 octombrie 2006, sub nr. 17874/99/2006.

În cursul cercetării judecătorești, în acest ultim ciclu procesual, au fost audiați, în detaliu: a) inculpatul I.E.N. (f. 82-84), acesta depunând și un memoriu (f. 48 și urm.); b) partea vătămată și civilă C.M. (f. 80-81); c) martorii propuși de acuzare sau de inculpat Ț.V. (f. 215-218), D.I. (f. 219-220), R.L. (f. 278-280), T.C. (f. 281-282), B.V. (f. 283-284), C.P. ( f. 354-355) și N.M. (f. 356-358).

În ceea ce-l privește pe martorul Ț.V. față de acesta procurorul de ședință s-a sesizat din oficiu sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „mărturie mincinoasă” prev. și ped. de art. 260 C. pen. Ca urmare, a cercetărilor întreprinse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, prin rezoluția dată în Dosarul nr. 2266/P/2007 la 22 iunie 2007 (comunicată în copie - f. 382-384), s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Ț.V. pe considerentul că „există o cauză de nepedepsire”, respectiv pentru că acesta și-ar fi retractat (a se vedea copiile declarațiilor acestuia date la parchet - f. 422-425) declarația dată în fața Tribunalului Iași. Raportat la această situație, instanța a procedat la reaudierea martorului Ț.V. (f. 527) care, în esență, și-a menținut declarația dată inițial, precizând că „nu-și amintește să fi fost la Parchet și să fi dat declarații”.

La solicitarea inculpatului s-au solicitat precizări de la I.M.L. Iași pentru a preciza - în măsura în care este posibil - în completarea și pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 06 mai 1998 (privind autopsia cadavrului numitului C.G.) dacă leziunile tanatogeneratoare evidențiate în acest raport au putut fi produse cu un obiect contondent de tip „bocanc” sau a unui obiect contondent de tipul unui „pantof cu toc și talpă subțire” ori cu alt tip de obiect contondent, precum și mecanismul de producere a acestora (loviri de sus în jos, înainte-înapoi, prin călcare sau altfel), cât și poziția probabilă a agresorului față de victimă. Prin două adrese (f. și f. 461), ultima mai clară, cu nr. S/191 din 07 octombrie 2007, I.M.L. Iași a făcut o serie de precizări în sensul solicitat.

În vederea clarificării antecedenței penale a inculpatului s-au solicitat și s-au atașat la dosarul cauzei: a) copia sentinței penale nr. 797 din 02 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 07 din 06 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași (f. 9-11- dosar instanță) prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare; b) fișa de cazier judiciar actualizată JT. 24-25); c) copia sentinței penale nr. 51 din 23 martie 1995 a Tribunalului Iași prin care acesta fusese condamnat în antecedență (precum și a Deciziei penale nr. 55 din 25 mai 1995 pronunțate în recurs de Curtea de Apel Iași.

Cu privire la situația de fapt reținută de tribunal:

În fapt, în anul 1998, inculpatul I.E.N. era locuitor al satului Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce), județul Iași.

Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale întrucât prin sentința nr. 51 din 23 martie 1995 a Tribunalului Iași (modificată doar în latura civilă prin decizia penală nr. 55 din 25 mai 1995 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 811 din 03 aprilie 1996 a Curții Supreme de Justiție) a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani închisoare pentru comiterea, în timpul minorității, mai exact la data de 20 martie 1993, a trei infracțiuni concurente de „tentativă la omor", „viol" și „tâlhărie". Inculpatul a fost liberat condiționat din executata acestei pedepse la data de 12 noiembrie 1997, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 1016 zile.

Victima C.G. (în vârstă de 43 de ani) și soția acestuia, partea civilă C.M., locuiau, în anul 1998, în orașul Târgu Frumos, jud. Iași, cei doi având împreună 9 copii, din care, la data comiterii faptei, doi erau minori. Soții C. aveau o situație materială precară, ambii fiind persoane fără ocupație și neșcolarizate.

La data de 14 martie 1998, partea civilă C.M. (potrivit declarațiilor sale), împreună cu o fiică, a fost la cerșit în municipiul Iași, întorcându-se cu trenul în orașul Târgu Frumos, la domiciliu, în jurul orelor 16,00. Seara, până în jurul orelor 21,00, membrii familiei C. au luat cina, iar cei doi soți și fiul lor major, Constantin, au consumat împreună ½ litru de votcă.

În jurul orelor 23,00-24,00, soții C. s-au hotărât să meargă împreună spre barul G. amplasat în orașul Târgu Frumos, întrucât victima dorea să-și cumpere țigări. Pentru că nu aveau bani, victima - potrivit declarațiilor părții vătămate C.M. - a luat cu ea niște portocale (obținute la cerșit), cu intenția de a le vinde sau de a le da la schimb pentru țigări. Soții C. au plecat spre barul respectiv, în intervalul orar 0,00-01,00.

În seara aceleiași zile de 14 martie 1998, martorul O.I. (atunci în vârstă de 16 ani) și fratele său, martorul O. (actualmente, prin căsătorie, O.Ș.M.P., atunci în vârstă de 19 ani), ambii având, în sat, porecla de B., au hotărât să meargă la discoteca ce se organiza de regulă în satul Buznea, la disco-barul M. Ca atare, cei doi frați - care locuiau la acea dată, în satul Buznea, comuna Târgu Frumos (actualmente comuna Ion Neculce) - în jurul orelor 22,60, au plecat de la domiciliu spre discotecă, pe traseu trecând și pe la locuința, din același sat, a verișorului lor, inculpatul I.E.N., zis E. (atunci în vârstă de 22 de ani), invitându-l să meargă și el la discotecă. Inculpatul a fost de acord și le-a solicitat acestora să-l aștepte să se îmbrace. În prealabil, martorul O.M.P. vorbise și cu prietena sa, martora Ș.L. (atunci în vârstă de 19 ani) să-l însoțească la discotecă, aceasta fiind de acord. Întrucât ea locuia în vecinătatea casei sale, martorul O.M.P. a trecut, mai întâi, pe la locuința sa, convenind să se întâlnească apoi în stradă, în apropierea clădirii fostei C.A.P., situată vis-a-vis de locuința inculpatului I., ceea ce s-a și întâmplat.

În jurul orelor 21,15, cei patru tineri - respectiv frații O., martora Ș.L. și inculpatul I.E.N. - au plecat împreună spre disco-barul sus-indicat. în; momentul în care au ajuns aici au constatat că acesta era închis, astfel încât, de comun acord, cei patru tineri au plecat din satul Buznea, au traversat bariera de cale ferată dublă, ce despărțea satul de oraș, și s-au îndreptat spre barul „B&B” situat în centrul orașului Târgu-Frumos (bar administrat de numitul Blaj), unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Aici, tinerii au stat cea. 30 de minute, interval în care băieții au consumat câte o bere, iar fata un suc.

În jurul orelor 23,30, cei patru tineri au plecat spre domiciliile lor din satul Buznea, dar pe traseu, pe str. Buznea, s-au oprit, în jurul orelor 23,45, la barul non-stop, denumit G. (administrat de numitul A.G. și cunoscut anterior și sub denumirile de R. ori L.S., în care atmosfera de voie bună era asigurată, de regulă, de o formație de muzicanți, angajați special în acest scop. Din compunerea acestei formații făceau parte mai multe persoane, printre care și martorii C.P. și B.V. în bar, se afla și fratele martorului C.P., numitul C.D. și el membru al formației. În declarația sa, din cursul urmăririi penale, martorul C.P. a susținut că, în acea seară la cunoscut efectiv pe inculpatul I.E.N., zis E. „cineva” prezentându-i-l ca fiind „cel mai tare din Buznea”.

În acest bar, în care erau mai mulți clienți-consumatori, băieții din grup au consumat bere, iar fata suc și, probabil, și 100 ml lichior, toți stând la aceiași masă. La un moment dat, la masa acestora a venit martorul T.C. cu prietena sa, C., primul cunoscându-se cu inculpatul și vorbind ceva cu acesta. Grupul celor patru tineri a stat în acest bar până în jurul orelor 1,00-1,15 (interval în care frații O. au jucat și la aparatele de jocuri mecanice amplasate în bar), când martorei Ș.L. i s-a făcut rău, a ieșit afară și a vomat. Prietenul ei, martorul O.Ș.M.P., a ieșit cu ea afară. După ce și-a revenit, martora și prietenul ei au reintrat în bar, dar a comunicat celorlalți băieți din grup că nu se simte bine. În aceste condiții, cei patru tineri s-au hotărât să plece spre casele lor.

Cei patru tineri au ieșit cam în același timp din barul G., odată cu ei ieșind și martorul T.C. cu prietena lui C. (aceasta, în acea perioadă lucra ori lucrase până de curând, în calitate de barman la respectivul bar, dar în acea seară nu era de serviciu), în fața barului, I.E.N. a mai stat câteva minute de vorbă cu martorul T.C. în fața barului se mai aflau și martorii C.P. și B.V. care fumau câte o țigară. Lângă aceștia se afla și martorul C.D., zis N., care a aruncat un chiștoc de țigară spre grupul celor patru tineri, unul dintre băieții din grup enervându-se și intenționând să-l agreseze fizic pe martor. Au intervenit însă martorii B.V. și T.C., iar unul din băieții din grupul celor patru i-a spus amicului lor nervos - care, se pare, că era inculpatul I. - „Haide E. nu mai face panaramă !”. În aceste condiții conflictul inițiat doar la nivel verbal s-a stins.

Apoi, grupul celor patru tineri (inculpatul și martorii O.) a plecat spre satul Buznea, către domiciliile lor. De la bar, împreună cu grupul celor patru tineri a mers cea. 60-70 m și martorul B.V., după care s-a despărțit de ei, oprindu-se la domiciliul său. În concret, în față mergeau martorii O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L., inculpatul împreună cu martorul B.V. venind la câțiva zeci de metri din urmă. După ce s-a despărțit de martorul B.V., inculpatul a grăbit pasul și i-a ajuns pe martorii O., în apropierea pasajului de trecere la nivel cu calea ferată. De aici grupul celor patru tineri (care ieșise anterior din barul G.) a continuat să se deplaseze pe strada Buznea din orașul Târgu Frumos spre satul Buznea, pe partea dreaptă a străzii, cam pe aceiași linie, în următoarea ordine: 1) spre marginea din dreapta a străzii se deplasa martora O.Ș.L.; 2) lângă aceasta era prietenul său, martorul O.Ș.M.P., care era ținut de braț de aceasta; 3) al treilea spre axul străzii mergea inculpatul I.E.N.; 4) ultimul înspre axul drumului se deplasa martorul O.I. Drumul tinerilor dinspre boarul respectiv spre domiciliile lor din satul Buznea trecea pe la o barieră de cale ferată.

De la barul G. până la liniile de bariera de ferată (adică un pasaj de trecere la nivel cu calea ferată) este o distanță de cea. 250-300 m. Trebuie precizat că prin acea locație trecea o linie dublă de cale ferată (pe 2 sensuri). Pasajul de trecere la nivel cu calea ferată avea o lungime de 12 m și o lățime de 7 m, fiind betonat, între liniile de cale ferată fiind montate dale de beton. Pasajul era prevăzut, la acea dată, cu avertizor acustic și luminos, precum și cu două semibariere. Distanța dintre cele două sensuri ale căii ferate era de 2,70 m., iar distanța totală între prima și ultima șină de cale ferată (din cele patru) era - potrivit schițelor și măsurătorilor făcute cu prilejul cercetărilor la fața locului - de cea. 6 m.

Cei patru tineri au traversat bariera de cale ferată spre satul Buznea (denumită și „bariera B.”), iar la cea. 5-10 m de această barieră, s-au întâlnit cu soții C., care se deplasau pe partea stângă a șoselei (raportat la sensul lor de deplasare, respectiv partea dreaptă - pentru cei patru tineri) și care - așa cum s-a arătat mai sus - se îndreptau către același bar G. cu intenția de a-și cumpăra țigări.

La acel moment (al întâlnirii) inculpatul mergea împreună cu martorul O.I., iar în fața acestora, la câțiva metri, mergeau O.Ș.M.P. și O.Ș.L.

La momentul întâlnirii, martorul O.Ș.M.P. avea o țigară în mână din care fuma, lucru care a fost observat de către victima C.G., care i-a cerut martorului să-i dea și lui o țigară.

Martorul O.Ș.M.P. i-a răspuns victimei C.G. că nu mai are alte țigări, a mai tras un fum din țigara pe care o avea în mână, după care i-a oferit-o victimei, cel mai probabil aruncând-o spre aceasta. în acest timp, inculpatul I.E.N. și martorul O.I., au ajuns și s-au oprit lângă cei ce discutau pe tema solicitării de țigări. Victima i-a reproșat martorului O.Ș.M.P. faptul că i se dă doar un „chiștoc” și l-a înjurat, după care s-a aplecat totuși să ia restul de țigară, moment în care martorul, iritat că a fost insultat, i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona abdominală, în urma căruia victima a căzut în șezut.

Imediat victima C.G. s-a ridicat și a început să se fugă spre orașul Târgu Frumos, trecând liniile cale ferată, în direcția barului G. și proferând înjurături, la adresa grupului de tineri. în momentul în care victima a fost lovită, soția acesteia, partea civilă C.M. a început să protesteze, să vocifereze și a fugit, la rându-i, spre bariera de cale ferată. Ambii soți C. vociferau și succesiv atât în limba română, cât și în limba rromanes (cei doi fiind de etnie rromă).

Auzind înjurăturile și constatând că soții C. nu încetează să-i insulte pe toți din grup, inculpatul I.E.N., s-a întors și a început să alerge spre victimă și soția acesteia.

Partea civilă C.M., văzând că ea și soțul sunt urmăriți, a trecut doar prima linie de cale ferată, iar apoi a luat-o spre stânga, fugind pe terasamentul dintre cele două linii de cale ferată înspre direcția Pașcani, iar, după aproximativ 20 metri, a traversat și cealaltă linie spre orașul Târgu Frumos, coborând în dreapta, într-un stufăriș de lângă calea ferată. Aici era și un canal cu apă, iar partea vătămată - după cum a declarat - s-a udat la picioare cu această ocazie. De aici, pe o poartă, a intrat în incinta Centrului de colectare a laptelui (fostul I.C.I.L.), amplasat în zonă, mai exact în curtea acestui punct de colectare a laptelui. Apoi, de aici, a ieșit pe o altă poartă spre strada principală, unde a văzut că soțul ei era căzut și lovit dincoace de bariera de cale ferată (spre orașul Târgu Frumos), iar pe cei trei tineri și fata care-i însoțea aflându-se dincolo de calea ferată și fugind înspre satul Buznea.

Între timp, inculpatul I.E.N. ajunsese victima, după ce aceasta trecuse deja liniile de cale ferată spre Târgu Frumos, respectiv la cea. 7-8 m de calea ferată (la cercetarea la fața locului au fost identificate urme de culoare brun-roșcat - sânge, la 7,60 m de prima șină de cale ferată) și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia victima a căzut cu fața în sus.

Imediat apoi, inculpatul a început să-i aplice victimei lovituri puternice cu picioarele, în special peste cap, față și gât. în acest timp, martorii O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L., care rămăseseră în apropierea locului unde se întâlniseră inițial cu victima (deci dincolo de bariera de cale ferată), se uitau de la o distanță de aproximativ 15-20 metri. Toți trei au declarat că l-au văzut pe inculpatul I. aplicându-i mai multe lovituri victimei căzut, de sus în jos, cu piciorul, în zona capului.

Martorul O.Ș.M.P. a strigat la inculpat să-l „lase în pace pe țigan” (referindu-se la victimă și la etnia sa) și să meargă spre casă, după care, văzând că inculpatul I.E.N. nu se oprește din lovit victima, a vrut să se ducă să-l oprească, însă prietena sa, care-l ținea de braț, nu i-a dat voie. în aceste condiții martorul O.Ș.M.P. i-a spus fratelui său, martorul O.I., să meargă el și să-l ia pe inculpat acasă.

Martorul O.I. s-a deplasat spre locul unde inculpatul îi aplica lovituri victimei, a strigat la acesta și 1-a tras de mână, iar inculpatul I.E.N. a încetat să mai lovească victima, plecând, grăbit, împreună cu martorul, spre localitatea Buznea. Cei doi au traversat bariera de cale ferată și i-au ajuns din urmă pe martorii O.Ș.M.P. și O.Ș.L. Cei patru tineri s-au deplasat apoi spre locuințele lor, frații O. ajungând acasă în jurul orelor 01,45. Cei trei martori O. au susținut că, pe drumul spre casă, inculpatul era nervos și a afirmat „că-i va omorî pe toți țiganii”, după care le-a solicitat să nu spună nimănui despre agresarea bărbatului respectiv.

Între timp, așa cum s-a arătat, soția victimei, partea civilă C.M., a traversat curtea centrului de colectare a laptelui (I.C.I.L.), a ieșit în stradă și s-a îndreptat spre barieră, întrucât a văzut că soțul său era căzut. în timp ce se deplasa spre barieră, a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul, se îndepărta grăbit, deplasându-se spre satul Buznea. Partea civilă C.M. și-a dat seama ca soțul său era într-o stare gravă, ca urmare a loviturilor aplicate și a început să țipe. I-a pus mâna la cap victimei și i-a ridicat capul, murdărindu-se de sânge.

Imediat apoi partea civilă C.M. s-a deplasat în apropiere (în direcția centrului orașului Târgu Frumos) la stația de reșapare a SC M. SA Iași, cu intenția de a-i cere paznicului de serviciu la această unitate să anunțe telefonic ambulanța.

În jurul orelor 02,00-02,30, la fața locului a ajuns o mașină a ambulanței care a preluat victima și a transportat-o la Spitalul Clinic de Neurochirurgie Iași, unde a fost internată la orele 3,45 cu diagnosticul „contuzie cerebrală difuză; criză comițială de tip grand-mal; stare de ebrietate (agresiune)”. În ciuda intervențiilor medicilor, în aceiași dimineață a zilei de 15 martie 1998, în jurul orelor 09,20, victima a decedat.

În termen legal, sentința astfel pronunțată a fost apelată de inculpatul I.E.N., care a solicitat achitarea conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin Decizia penală nr. 151 din 18 decembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 17874/99/2006 a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.E.N. împotriva sentinței nr. 65 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Iași, pe care a menținut-o.

A obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.E.N., invocând în principal, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. ( când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare ) și, în subsidiar cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Înalta Curte constată că nu sunt incidente în cauză cazurile de casare invocate, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanțele au reținut că în fapt, în noaptea de 14/15 martie 1998, inculpatul I.E.N. împreună cu martorii O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L., în jurul orelor 1

00

au plecat din barul G. din Tg. Frumos spre localitatea Buznea.

Aceștia au mers împreună și, după ce au trecut bariera C.F.R. s-au întâlnit cu victima C.G. care era însoțit de C.M.

Aceștia din urmă se deplasau spre piața din Tg. Frumos cu intenția de a cumpăra țigări.

Inculpatul era însoțit de martorul O.I.

Victima C.G. a solicitat o țigară de la O.P., care fuma. Acesta i-a răspuns că nu are, dar a mai tras un fum din țigară după care a aruncat-o spre victimă. Aceasta din urmă a reproșat faptul că i se dă un „chiștoc” s-a aplecat, moment în care O.P. i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona pieptului, în urma căreia victima a căzut jos dar s-a ridicat și a continuat deplasarea spre oraș proferând înjurături.

Într-o atare situație, inculpatul a început să alerge spre victimă și soția acestuia.

C.M. a fugit spre stânga pe terasamentul căii ferate în direcția Pașcani, după care a coborât în dreapta într-un stufăriș și, ulterior pe o poartă în incinta punctului de colectare a laptelui.

Inculpatul I.E.N. a ajuns victima după ce a trecut de calea ferată și i-a aplicat lovituri cu pumnii în urma cărora aceasta a căzut.

Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri puternice cu picioarele în special peste cap față și gât.

În acest timp O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L. se uitau de la aproximativ de 15-20 m.

O.P. a strigat la inculpat să lase în pace victima și să meargă acasă.

O.I. s-a deplasat spre locul conflictului, moment în care inculpatul a încetat să o mai lovească și au plecat spre localitatea Buznea, ajungând din urmă pe O.Ș.M.P. și O.Ș.L.

Martora C.M. a traversat curtea punctului de colectare a ieșit în stradă îndreptându-se spre barieră, întrucât văzuse că soțul era căzut. În deplasare a văzut când grupul din care făcea parte inculpatul mergea spre localitatea Buznea. Ajunsă la locul unde se afla victima a început să țipe și a fugit până la un atelier de reșapare unde a solicitat sprijinul paznicului D.I.

Întrucât nu exista un telefon, martora a mers la barul G. și i-a spus gardianului T.M. care era de serviciu în zonă să anunțe ambulanța.

Victima a fost transportată la Spitalul nr. 3 Iași unde aceasta a decedat.

Această situație de fapt a fost corect reținută de instanțe și dovedită prin procesele - verbale la fața locului și planșele foto anexă; raportul de constatare medico – legală a autopsiei și avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul I.M.L. Iași, precizări efectuate de I.M.L. (S/191 din 7 octombrie 2007 a I.M.L. Iași), în completarea și pe marginea raportului de necropsie nr. 228/C din 6 mai 1998 ( privind autopsia cadavrului numitului C.G.); declarațiile părții vătămate C.M.; declarațiile martorilor audiați în cauză ( mai puțin cele care au fost înlăturate); procesele - verbale de confruntare; relațiile comunicate de unele societăți cu prilejul verificării locului de muncă a martorului Ț.V., precum și celelalte înscrisuri depuse la dosar, inclusiv relațiile comunicate de la Serviciul de Ambulanță Iași; raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului; declarațiile inculpatului (numai cele care se coroborează cu celelalte probe administrate).

Este de menționat că singurele persoane care au dat declarații constante în cauză, în toate ciclurile procesuale au fost martorii oculari O.I., O.Ș.M.P. și O.Ș.L.. Declarațiile acestora concordă în cele mai mici amănunte atât între ele, cât și cu restul ansamblului probator ( documentația medicală, procesul - verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor din bar, etc.).

După reluarea urmăririi penale, martorul O.I., a fost testat cu tehnica poligraf în vederea detectării psihologice a comportamentului simulat, constatându-se că în ceea ce-l privește nu au fost evidențiate modificări care să fie caracteristice stresului emoțional, inculpatul refuzând să fie testat în acest sens.

În schimb, atât partea civilă C.M., cât și inculpatul și martorii propuși de acesta au dat declarații succesive inconstante și parțial diferite care nu se coroborează cu restul ansamblului probator, decât doar cu unele din declarațiile părții civile și ale inculpatului și numai parțial.

Prin intermediul familiei sale, inculpatul și-a construit o apărare bazată pe determinarea mai multor persoane care nu au fost la fața locului, și nu au perceput incidentul să dea declarații mincinoase în cauză ( martorii R., fostă C.L., N.M., Ț.V. și E.R.). În esență, acești martori au susținut în primele depoziții că au văzut incidentul și că ar fi observat că inculpatul nu a lovit victima, care ar fi fost agresată de frații O. Ulterior, aceștia și-au retractat declarațiile mincinoase, instanțele înlăturându-le.

Interpretând și administrând corect și complet probele instanțele au stabilit o situație de fapt ce corespunde realității, vinovăția inculpatului fiind de asemenea corect reținută, astfel că, nu poate fi incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu este fondat nici sub aspectul reducerii pedepsei rezultante principale de 18 ani închisoare, pedeapsă care a fost bine individualizată de instanța de fond.

Astfel, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Or, în cauză se constată că instanțele au ținut seama pe de o parte de dispozițiile generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială ( respectiv, de la 15 ani la 25 ani închisoare și interzicerea unor drepturi), de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, de faptul că inculpatul era sub influența alcoolului (ca și victima de altfel), de împrejurările care au generat conflictul, de mijloacele folosite, de urmările grave și ireversibile produse, precum și de gradul de pericol social concret al faptei.

Pe de altă parte s-a ținut seama de poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut nici un moment comiterea faptei și care a dat dovadă de lipsă de empatie față de victimă, de faptul că a încercat să transfere orice responsabilitate în sarcina unor alte persoane, de faptul că inculpatul s-a sustras circa 2 ani de la urmărirea penală, iar ulterior, prin intermediul familiei ( a încercat și inițial a reușit) să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea mai multor martori: R., (fostă C.) L., N.M. Ț.V. și E.R., ce au fost determinați să dea depoziții mincinoase, cât și a părții civile C.M.

De asemenea, s-a avut în vedere și că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, că este perseverent în comiterea infracțiunilor de violență, că este o persoană tânără, necăsătorită și fără copii.

Pentru considerentele arătate instanțele au aplicat  inculpatului o pedeapsă principală orientată spre minimul special prevăzut de lege, înspre mediu, o reducere a acestei pedepse nefiind justificată în raport de prevederile art. 52 și art. 72 C. pen.

Cu privire la termenul declarării recursului Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 385

3

rap. la art. 365 C. proc. pen., referitoare la recursul peste termen, având în vedere că inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată în fața instanței de apel și nici la pronunțarea deciziei iar din relațiile comunicate la dosar, de la Tribunalul Iași – biroul executări penale (fila 29), rezultă că inculpatul nu a început executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 65 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Iași.

În consecință Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpatul I.E.N. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2009.