ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din 4

iunie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul

P.C.

la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 23 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.

174 și art. 175 lit. h) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 23 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

beneficiul liberării condiționate a restului de 541 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2853

din 7 iulie 1998 a Judecătoriei Iași, în baza art. 39, raportat la art. 33 și

art. 35 C. pen., l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză și a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară, sporită cu doi ani, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dispus confiscarea corpurilor

delicte: cuțitul, securea și lanterna.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părții

civile B.A. suma de 220.000.000 lei despăgubiri civile, compusă din 20.000.000

lei daune materiale și 200.000.000 lei daune morale.

S-a reținut că inculpatul P.C. și

numitul S.C. s-au cunoscut în anul 1986 în Penitenciarul Iași, iar după

liberare au comis mai multe furturi de animale.

În după-amiaza zilei de 30 noiembrie

1996, numitul S.C., care locuia la părinții săi în Iași, a mers în vizită la

domiciliul inculpatului P.C.

În jurul orei 20,00, P.D. fratele

inculpatului a plecat acasă, iar după puțin timp de la plecarea acestuia în

locuință a venit nepotul său, B.I. zis I. În timp ce consumau cu toții băuturi

alcoolice, inculpatul a propus prietenului său S.C., fiul lui P.C. și nepotul

său B.I., să îl însoțească în zona Bucium, cu scopul de a sustrage o vacă.

Potrivit acestei înțelegeri, P.C. a

luat un cuțit cu mâner de culoare maro închis, cu lama în lungime de

aproximativ 20 cm, ascuțită pe ambele părți, precum și o secure cu coadă din

lemn, în lungime de 40 cm, obiecte pe care le-a împrumutat de la P.D., precum

și o lanternă chinezească.

Înainte de a pleca de acasă,

inculpatul a mai luat un sac din folie de polietilenă albă, o rangă de fier

ascuțită la unul din capete, în lungime de 88 cm și cu diametrul de 7 cm, o

bâtă din lemn de corn, în lungime de aproximativ 115 cm, groasă la unul din

capete și o prelată de culoare verde.

Pentru a se deplasa mai repede, cei

patru au plecat de la domiciliul inculpatului cu căruța acestuia, la care a

fost înhămat un cal, sustras în acest scop de aceștia de pe izlazul situat la

marginea satului Cornești.

În jurul orei 22,00, cei patru au

ajuns în fața școlii de pe Șos. Bucium și au lăsat căruța pe digul râului

Vămășoaia. La plecarea de la căruță, inculpatul le-a spus celor trei însoțitori

că, după ce vor sustrage vaca din grajdul părții vătămate, o vor duce în apropierea

digului și o vor sacrifica.

Toți patru au pătruns în grădina

victimei B.N., inculpatul având asupra sa cuțitul, securea și lanterna. În timp

ce se deplasau spre grajdul situat în partea dreaptă a curții, câinele victimei

a început să latre. Auzind zgomotul unei uși care s-a deschis și pentru a nu fi

surprinși, S.C., B.I. și P.C. au luat-o la fugă prin grădină.

B.A., care dormea împreună cu

victima în bucătăria de vară, a ieșit imediat în curte și s-a deplasat spre

grajdul unde se afla vaca. Fiind surprins în curte, chiar lângă grajd,

inculpatul nu a mai avut timp să părăsească curtea și s-a ascuns în ieslea

situată sub șopron.

Acesta l-a văzut pe inculpat, care

între timp se ridicase din iesle și, uitând securea, a început să alerge spre

grădină.

B.N. a alergat după inculpat și când

l-a ajuns, acesta i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu cuțitul în zona

pieptului.

Numitul S.C., care a văzut cele

întâmplate, s-a îndepărtat de locul respectiv, a coborât digul, a trecut prin

albia pârâului, unde a pierdut pantoful din piciorul drept și a trecut de

cealaltă parte.

Imediat în urma acestuia, a trecut

pârâul și inculpatul P.C.

Acesta le-a spus însoțitorilor săi

că a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul în piept și, în timp ce se deplasau

spre domiciliul inculpatului, acesta i-a amenințat cu moartea pe cei trei, dacă

vor spune ceva despre cele întâmplate.

În urma loviturii aplicate cu

cuțitul, în zona pieptului, de către inculpatul P.C., victima B.N. a decedat

imediat.

Potrivit raportului medico-legal de

necropsie, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei plăgi

penetrante precordiale, cu înțeparea cordului și a plămânului drept,

hemopericard, hemotorax drept și insuficiență cardio-respiratorie acută

consecutivă.

Împotriva hotărârii primei instanțe

a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, invocând nelegalitatea

sentinței sub aspectul greșitei rețineri a art. 61 C. pen., privind pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului P.C.

Inculpatul a declarat apel împotriva

aceleași sentințe, susținând că nu el este autorul faptelor comise în noaptea

de 30 noiembrie 1996 și precizând că martorii ascultați în cauză au fost

amenințați de organele de cercetare penală și, în aceste condiții, s-a întocmit

rechizitoriul.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 33 din 30 ianuarie 2003, a admis apelurile, a desființat în parte, în

latură penală, hotărârea atacată și rejudecând cauza:

A repus în individualitatea lor

pedepsele aplicate prin sentința apelată.

A înlăturat dispoziția privitoare la

revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 541 zile rămas

neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2853 din 7 iulie 1998

a Judecătoriei Iași, sporul aplicat și pedeapsa rezultantă.

A repus în individualitatea lor

pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei

Iași și a înlăturat sporul de 2 luni.

A repus în individualitatea lor

pedepsele contopite în baza sentinței penale nr. 2853 din 7 iulie 1998 a Judecătoriei

Iași și a înlăturat sporul de 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 36, art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit următoarele pedepse

aplicate inculpatului:

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 23 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit.

h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- un an și 2 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iași,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- 2 ani și 8 luni închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a

Judecătoriei Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art.

37 lit. a) și art. 13 C. pen. și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 lit.

e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., aplicate inculpatului prin

sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999 a Judecătoriei Iași.

A recontopit pedepsele și a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, sporită cu

3 ani închisoare, în final pedeapsa rezultantă fiind de 26 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat

beneficiul suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 10 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 899 din 9 martie 1995 a

Judecătoriei Iași, inculpatul urmând să execute această pedeapsă pe lângă

pedeapsa rezultantă aplicată, deci pedeapsa de 26 ani și 10 luni închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținu celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

S-a reținut că prima instanță a

stabilit corect vinovăția inculpatului P.C., făcând o justă încadrare în drept

a faptelor comise de acesta. Pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două

infracțiuni concurente au fost just individualizate, urmând a fi menținute.

Astfel, la stabilirea lor, prima instanță a avut în vedere modul de săvârșire a

faptelor, antecedentele penale ale inculpatului, poziția sa procesuală, precum

și urmările produse.

Din fișa de cazier a inculpatului a

rezultat că primul termen al recidivei îl constituie pedeapsa de 10 luni, ce

i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 899 din 9 martie 1995 a Judecătoriei

Iași și cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării.

Cele două infracțiuni cu privire la

care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză au fost comise în termenul de

încercare stabilit prin sentința penală menționată.

Aceste infracțiuni se află însă în

concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin

sentința penală nr. 3218 din 7 octombrie 1997 a Judecătoriei Iași, pentru fapte

comise la data de 18 octombrie 1996, cu cele comise la 13 iulie 1997, pentru

care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1309 din 8 aprilie 1997 a

Judecătoriei Iași și cu cele comise în perioada august 1995 – 15 noiembrie

1996, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1804 din 4 mai 1999

a Judecătoriei Iași.

Potrivit art. 36 alin. (1) C. pen.,

dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune

concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35 C. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele apelului, în sensul că nu el

este autorul infracțiunii de omor calificat și susținând că în apelul său i s-a

agravat situația.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate, se constată următoarele:

Pentru a reține că inculpatul a

săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu și omor calificat, prima

instanță a administrat probe, pe care le-a apreciat corect. Astfel, situația de

fapt reținută de prima instanță a fost dovedită de:

- procesul-verbal de cercetare a

locului faptei și procesul-verbal de examinare a lanternei găsite la locul

faptei, la care sunt anexate schița locului faptei și planșa fotografică;

- raportul de necropsie;

- declarațiile numitei B.A.,

coroborate cu declarațiile martorilor Șt.I., Șt.G., B.C., S.C., B.I., P.C.,

A.A.R., P.A., P.G., P.E.P., C.N., P.D., P.A., B.G., P.S., precum și declarațiile

inculpatului;

- procesele-verbale de confruntare

dintre inculpat și martorii B.I., S.C., P.C., P.S., P.I.C., P.A. și B.G.

Inculpatul a încercat să-și

construiască un alibi, susținând că a fost acasă la momentul respectiv,

împreună cu soția și cu frații săi, negând, împotriva probelor, participația

sa.

Martorii audiați, cu excepția

rudelor inculpatului care au încercat ulterior să confirme varianta prezentată

de inculpat, au declarat constant că, în noaptea respectivă, acesta a fost la

sustras de vite și în aceste împrejurări a ajuns la domiciliul victimei.

Astfel, martorul ocular S.C. a

relatat amănunțit cele văzute, așa cum au fost reținute de prima instanță și că

a fost amenințat de către inculpat să nu discute cu nimeni despre cele

întâmplate.

Martorii B.I. și P.C. au declarat că

în noaptea de 30 noiembrie 1996, au fost împreună cu inculpatul la furat de

vite, acest din urmă martor, fiul inculpatului, arătând că la văzut pe tatăl

său plin de sânge, iar din spusele primului martor a aflat că inculpatul l-a

lovit cu cuțitul în piept pe proprietarul animalului.

Așadar, prima instanță a administrat

probe, reținând ca fiind expresia adevărului cele ce se coroborau cu fapte și

împrejurări rezultând din ansamblul materialului probator administrat.

Totodată, a înlăturat declarațiile martorilor, rude cu inculpatul, ce nu aveau

relevanța informativă cerută de dispozițiile art. 63 C. proc. pen.

Ca atare, prima instanță a stabilit

corect situația de fapt, a dat încadrare juridică corespunzătoare și a aplicat

pedepse just individualizate, aspecte corect menținute și în apel.

Se constată însă că parchetul, în apel,

nu a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpatului, dar admițând

apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanțe, printre care și cel

declarat de către inculpat, instanța de apel a aplicat cea mai grea dintre

pedepsele stabilite, la care a adăugat un spor de 3 ani, mai mare decât cel

adăugat de prima instanță.

Or, potrivit art. 385

8

,

raportat art. 372 C. proc. pen., soluționând cauza, instanța de control

judiciar nu poate crea părții o situație mai grea în propria-i cale de atac.

Totodată, în raport de împrejurarea că sunt supuse recontopirii, în parte, alte

pedepse pentru infracțiuni concurente, se impune și o reapreciere a sporului de

2 ani adăugat de prima instanță.

Ca atare, sub acest aspect,

hotărârea atacată este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.C., va casa decizia atacată

numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl reduce de la 3 ani

închisoare, la un an închisoare și va menține dispozițiile art. 83 C. pen.,

urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 24 ani și 10 luni

închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate vor fi menținute.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 11 august 2000, la zi.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 33 din 30 ianuarie 2003 a Curții

de Apel Iași.

Casează decizia penală

sus-menționată numai cu privire la sporul de pedeapsă aplicat, pe care îl

reduce de la 3 ani închisoare, la un an închisoare.

Menține dispozițiile art. 83 C. pen.,

astfel că, în final, inculpatul va executa 24 ani și 10 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziilor atacate.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării

preventive a inculpatului de la 11 august 2000, la 29 mai 2003.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.