ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- violare de

domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei)

ani și 6 (șase) luni închisoare;

- omor deosebit de grav, prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor civile prev.

de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b)C. pen., pe o perioadă de 8

ani.

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la

art. 34 lit. b)C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 22 ani

închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 8 (opt) ani.

În baza art.

83 alin. (1) C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 6 (șase) luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința

penală nr. 429 din 28 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Hârlău, jud. Iași,

definitivă prin neapelare la data de 16 iulie 2004 și dispune executarea

acesteia alături de pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, în total 22

(douăzecișidoi) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)C. pen., pe o

perioadă de 8 (opt) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(2) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de executat

durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 15 septembrie 2006

la zi și menține starea de arest preventiv a acestuia.

S-a restituit părții civile D.R.N., obiectele

vestimentare descoperite asupra victimei H.D.C., precum și celelalte probe

ridicate cu ocazia cercetărilor, care sunt descrise în dovada de

predare-primire bunuri din 10 noiembrie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Suceava (f. 340 vol. IV ds.u.p. nr. 459/P/2006), aflate la Camera de

Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Suceava.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile D.R.N. suma de 7.000 lei reprezentând despăgubiri

civile.

Ia act că această parte civilă nu

solicită daune morale de la inculpat.

Ia act că partea vătămată G.V., nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 6.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei

reprezentând onorariu avocat oficiu din timpul urmăririi penale se va avansa

din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele :

În noaptea de 13/14 septembrie, în

jurul orelor 04

00

inculpatul a exercitat acte de violență pe casa

scării pentru a determina pe victima H.D.C. să intre în garsoniera nr. 7, după

care a târât-o pe aceasta în interiorul garsonierei (a se vedea în acest sens

declarațiile martorilor S.L.N. și D.E. care au arătat că victima era trasă de

creștetul capului de pe hol în garsonieră); între orele 04:30 - 05:00 victima a

fost agresată într-un mod deosebit de violent de autor - a fost lovită cu

pumnii și picioarele, a fost trântită la podea, asupra sa a fost aruncată o

sticlă de la șampanie; în momentul în care victima se afla la podea autorul a

încercat să-i comprime corpul cu o chiuvetă din porțelan, asupra sa a fost

aruncată chiuveta care ulterior s-a spart, autorul a provocat plăgi tăiate pe

corpul victimei utilizând cioburile de la sticlă și chiuvetă etc. (zgomotele

provocate de lovituri și de obiectele trântite fiind auzite de martorii S.L.N.,

D.E., B.G.N. și B.L.); |a orele 05:00 autorul a părăsit garsoniera, nu înainte

însă de a acoperi fața victimei cu o cârpă, lucru care a îngreunat respirația

victimei (a se vedea foto nr.

95, 95

f.

74, 75); conform declarațiilor acelorași martori mai sus nominalizați, după

plecarea autorului s-au deplasat la ușa garsonierei nr. 7 și au auzit zgomote

ce proveneau din interior, care păreau a fi, în opinia lor, zgomote tipice ale

unei persoane care doarme, pe care le-au mai auzit însă și ulterior, din

garsonierele în care aceștia locuiesc, timp de peste 30 minute - în fapt acele

zgomote reprezentau doar respirația sacadată a unei persoane care agoniza, trăindu-și

ultimele clipe din viată.

Toate elementele de fapt mai sus

menționate, coroborate cu concluziile medicului legist (care, printre alte

mențiuni, a precizat și faptul că s-a reușit cu foarte mare greutate prelevarea

de sânge de la cadavru, datorită hemoragiei puternice), precum și cu

constatările echipei operative cu ocazia cercetării locului faptei, au pledat

pentru aprecierea că inculpatul a urmărit uciderea prin cruzimi a victimei.

Împotriva sentinței inculpatul a

formulat apel solicitând achitarea sa deoarece nu a comis fapta, iar în

subsidiar a cerut reducerea pedepsei.

Apelul nu a fost întemeiat.

Instanța de fond a stabilit în mod

corespunzător situația de fapt și vinovăția inculpatului încadrând

corespunzător din puncte de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai

sus menționat.

Curtea a reținut aceeași situație de

fapt și de drept ca cea descrisă în rechizitoriu și sentință.

Astfel, este dovedit cu probatoriul

administrat în cauză, fără putință de tăgadă, că inculpatul este autorul crimei

comise în noaptea de 13/14 septembrie 2006, victimă fiind H.D.C.

Așa fiind, soluția primei instanțe

de condamnare a inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în

judecată este legală și temeinică.

În ce privește individualizarea

pedepsei se constată că în cauză au fost avute în vedere criteriile prev. de

art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama mai ales de pericolul social

deosebit de grav al faptei comise, cât și de date care caracterizează persoana

inculpatului care are antecedente penale, criterii care exclud reducerea

pedepsei de executat.

În consecință, reanalizând situația

de fapt amplu descrisă în motivarea sentinței și întreg materialul probator

administrat în cauză, Curtea "constata că motivele de apel formulate de

inculpat și care vizează achitarea sau reducerea pedepsei nu pot fi primite.

Curtea de Apel Suceava, secția penală,

conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 74 din 3

decembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.I. împotriva

sentinței penale nr. 253/2008 a Tribunalului Suceava.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească

280 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul T.I.

Prin motivele de recurs, inculpatul a

criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, inculpatul a invocat:

9

pct. 3 C. proc. pen. întrucât completul de judecată din apel s-a aflat în cazul

de incompatibilitate prev. de art. 48 lit. a) C. proc. pen. având în vedere că

s-a pronunțat cu privire la menținerea stării sale de arest.

9

pct. 17 C. proc. pen., deoarece faptei reținute în sarcina sa i s-a dat o

greșită încadrare juridică solicitând schimbarea încadrării juridice în

infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. sau art. 174 C. pen., având în vedere că

nu a avut intenția să o ucidă pe victimă, ci a vrut doar să-i aplice o corecție

corporală datorită stării de ebrietate în care se aflau, iar pe de altă parte

nu există dovezi că omorul s-a comis prin cruzimi în sensul art. 176 lit. a) C.

pen.

9

pct. 18 C. proc. pen. întrucât în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt care a

avut drept consecință greșita condamnare.

Astfel se susține că situația de fapt

reținută nu corespunde probelor administrate, iar în cursul cercetării

judecătorești nu au fost audiați „martorii –cheie” ai cauzei, respectiv S.L., D.E.

și S.E.

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei.

Inculpatul susține că a acționat „ușor

violent” sub imperiul unei puternice tulburări cauzate de acțiunea provocatoare

a victimei care l-a lovit cu o sticlă în cap, pentru care a avut nevoie de 1-2

zile îngrijiri medicale, solicitând reținerea scuzei provocării, prev. de art. 73

lit. b).

Inculpatul solicită să se rețină că nu a

intenționat uciderea victimei, iar la comiterea faptei, atât victima cât și el

„erau sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, inculpatul a criticat

hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 83 C.

pen. cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 429/2004 a Judecătoriei Hîrlău, în condițiile în care a fost condamnat

pentru infracțiunea de abandon de familie prev. de art. 305 C. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză

sub aspectele invocate de inculpat și prin prisma cazurilor de casare

menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpatul T.I. este

fondat numai în ceea ce privește greșita aplicare a art. 83 C. pen., după cum

se va menționa în continuare.

Astfel:

judecătorul este incompatibil de a judeca, printre altele, dacă în cauza

respectivă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a

arestării preventive în cursul urmăririi penale prezumându-se astfel indiferent

de soluția pronunțată, că a fost exprimat un punct de vedere cu privire la

învinuirea adusă de procuror.

Ori, în cauză, se constată că judecătorii

care au soluționat apelul nu au soluționat nici propunerea de arestare

preventivă a inculpatului, nici propunerea de prelungire a arestării

preventive.

Împrejurarea că magistrații s-au

pronunțat în căile de atac cu privire la menținerea stării de arest în cursul

cercetării judecătorești nu constituie un caz de incompatibilitate, nefiind

prevăzută printre cazurile expres și limitativ în art. 46-48 C. proc. pen.

probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

cercetării judecătorești, în cauză, a fost corect stabilită situația de fapt,

care a fost încadrată corespunzător și în drept.

Astfel, fapta inculpatul T.I. care în

data de 14 septembrie 2006 pe timp de noapte, a pătruns fără drept în locuința

aparținând numitului G.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului T.I. care în data de

14 septembrie 2006 a ucis prin cruzimi pe victima H.D.C. întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin.

(1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

Există o eroare gravă de fapt, în

înțelesul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. când situația de fapt,

astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară probelor

administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, pentru a fi reținută

„eroarea gravă de fapt” trebuie să se constate că această eroare a influențat

hotărâtor soluția dată în cauză, adică greșita stabilire a situației de fapt să

fi determinat o esențială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea

inculpatului sau încetarea procesului penal, cu toate consecințele care decurg

pentru inculpat și pentru celelalte părți din proces.

Ori, în cauză, se constată că situația de

fapt, cât și vinovăția inculpatului au fost stabilite numai pe baza ansamblului

probator examinat și interpretat atât de către instanța fondului, cât și de

către instanța de apel.

Astfel, în fapt, se reține că în data de

13 septembrie 2006 inculpatul T.I. s-a deplasat la locuința prietenului său P.T.P.,

garsoniera nr. 46 situată la etajul 3 din mun. Fălticeni, unde a vizionat în

compania acestuia, a martorilor S.P. și A.S., precum și a victimei H.D.C., un

meci de fotbal. Și, în timpul vizionării meciului, dar și ulterior, după

terminarea acestuia, părțile și martorii au consumat cantități mari de băuturi

alcoolice.

În jurul orei 4.00, inculpatul împreună

cu victima au coborât scările blocului. De menționat este faptul că părțile

erau în stare avansată de ebrietate. Inculpatul a început să facă avansuri de

natură sexuală victimei, iar pentru că aceasta l-a refuzat, recurentul a

început să o agreseze chiar în timp ce coborau ultimele trepte ale scării după

care, pe holul de la intrarea în bloc, au continuat să poate discuții pe un ton

mai calm.

Inculpatul a început, din nou, să o

agreseze, după care a dus-o împotriva voinței sale în garsoniera nr. 7, situată

la parterul blocului. Cunoscând că acea garsonieră este nelocuită, aparținea

părții vătămate G.V. care o cumpărare de la fosta concubină a inculpatului în

cursul lunii iulie 2006, inculpatul a pătruns prin efracție în interior,

trăgând-o după el și pe victimă.

În interiorul garsonierei, după cum s-a

reținut, a exercitat acte de violență de o duritate excesivă asupra victimei,

aruncând asupra acesteia mai multe obiecte, inclusiv o chiuvetă, care s-a și

spart cu acest prilej, iar, ulterior, cu cioburile de la aceasta, a produs

plăgi tăiate victimei.

Conform declarațiilor martorilor audiați

în cauză, după zgomotele produse în garsonieră și țipetele victimei, actele de

violență s-au desfășurat în intervalul 4:20 –5:00.

În jurul orei 5:00, inculpatul a părăsit

garsoniera și a plecat spre domiciliul său, fiind observat de martorii S.L., D.E.,

B.G., martori care s-au deplasat la garsoniera 7, însă nu au pătruns în

interior, deși au auzit gemete ale victimei.

Abia la ora 22:00, în seara zilei de 14

septembrie 2006, martorul S.L.N. a sesizat lucrătorii de poliție, iar la

sosirea primului echipaj s-a constatat că în garsonieră se afla cadavrul

victimei.

Conform concluziilor medicului legist,

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute, consecutivă dilacerării cerebrale produsă prin

loviri cu corpuri contondente, inclusiv prin comprimarea capului sprijinit de

un obiect greu. La autopsie au fost evidențiate echimoze, excoriații, plăgi

contuze pe suprafața corpului care s-au putut produce prin loviri cu corpuri

sau mijloace contondente (pumn, picior, alt obiect dur); echimoze, excoriații,

plăgi contuze infiltrate epicronice, fractură cominutivă de boltă craniană cu

înfundare de fragmente și iradiere în baza craniului, hemoragie subarahnoidiană

și intraventriculo-cerebrală, contuzie și dilacerare cerebrală, care s-au putut

produce prin comprimarea capului cu un corp greu (posibil chiuvetă sau alt corp

greu); plăgi tăiate și excoriații ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri

tăietoare și corpuri contuze cu muchii ascuțite (sticlă spartă, muchii de la

chiuveta spartă, alt corp ascuțit); infiltrat sanguin cervico-lateral dreapta,

paralaringian, ce s-a putut produce prin comprimare cu degetele sau lovire cu

corp sau mijloc contondent.

Relevant este că în momentul autopsiei

s-a reușit cu mare dificultate recoltarea de sânge, motivat de hemoragia

externă importantă, la locul comiterii faptei fiind identificată o cantitate

impresionantă de sânge.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul

a încercat, prin declarațiile date, să obțină înlăturarea răspunderii penale.

Inițial, în faza urmăririi penale,

inculpatul nu a oferit nici un fel de amănunte cu privire la acuzațiile aduse,

motivând că a consumat cantități mari de alcool și nu-și amintește absolut

nimic din ce s-a întâmplat în noaptea de 13/14 septembrie 2006.

Ulterior, în faza cercetării

judecătorești, inculpatul și-a menținut poziția referitoare la faptul că

datorită stării de ebrietate nu-și amintește ce a făcut în noaptea respectivă,

însă, totodată, a încercat să acrediteze ideea că fapta ar fi fost comisă de o

altă persoană, care ar încerca să-l incrimineze pe el.

După cum s-a menționat în partea

introductivă a deciziei, inculpatul a depus la dosar un memoriu intitulat

„declarație”, în care susține că spune adevărul cu privire la derularea

evenimentelor.

Astfel, în această declarație inculpatul

arată că în garsoniera respectivă ar fi intrat la propunerea victimei pentru a

întreține relații sexuale, iar pentru că el s-a opus datorită faptului că

locuința respectivă aparținuse fostei sale concubine, s-au certat, pe scara

blocului.

În continuare inculpatul arată că în

interiorul garsonierei, datorită stării de ebrietate în care se aflau, nu au

putut întreține relații sexuale, ceea ce a determinat o reacție violentă a

victimei care l-ar fi lovit cu o sticlă în cap, ceea ce a determinat căderea

lui în genunchi, moment în care victima l-ar mai fi lovit după care a spart

sticla.

Inculpatul susține că datorită

comportamentului violent al victimei, a lovit-o cu pumnii și palmele peste

față, după care a trântit-o cu capul de câteva ori de podea. Pentru că nu mai

reacționa, inculpatul ar fi târât-o în bucătărie, peste cioburile căzute pe

jos, după care a părăsit garsoniera, susținând că victima i-ar fi spus să nu o

lase singură acolo.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că

inculpatul, prin această declarație, și-a construit o apărare care este contrazisă

de probele administrate în cauză, dintre care cele mai exemplificative sunt

raportul de constatare traumatologică și raportul de autopsie medico-legală,

prin care să obțină diminuarea răspunderii penale.

Pe de altă parte, inculpatul a făcut această

„declarație” după ce în cauză au fost administrate probele utile și

concludente, care demonstrau vinovăția sa, încercând în acest mod combaterea

acestora.

Astfel, mijloacele științifice de probe

dovedesc cu certitudine că inculpatul a fost în noaptea de 14 septembrie 2006

în respectiva garsonieră și că el este persoana care a ucis-o pe victima H.D.C.,

pe obiectele sale vestimentare s-au identificat pete masive de sânge care nu

puteau proveni decât de la victimă, în condiții în care leziunea constatată în

zona frontală dreapta era una superficială (necesitând 1-2 zile îngrijiri

medicale) și care nu puteau determina o sângerare abundentă.

Pe cioburile provenite de la chiuveta

spartă au fost identificate amprentele papilare ale inculpatului, iar în interiorul

garsonierei au fost identificate urme de încălțăminte create de o încălțăminte

identică cu cea purtată de inculpat la momentul identificării sale.

Din analiza probelor rezultă nu numai

vinovăția inculpatului, dar și faptul că acesta a încercat să inducă în eroare

organele de anchetă, susținând că el nu putea comite crima în condițiile în

care nu ar fi intrat în garsoniera respectivă de aproape 1 an de zile.

Inculpatul a fost supus testării cu

tehnica de detecție a comportamentului simulat, constatându-ser că nu a fost

sincer pe parcursul anchetei penale.

Din aceste considerente, rezultă că

situația de fapt reținută în cauză este corectă, fiind mai presus de orice

îndoială că inculpatul a săvârșit cu vinovăție atât infracțiunea de violare de

domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cât și infracțiunea de omor

deosebit de grav, prev. de art. 174-176 lit. d) C. pen.

juridică dată faptei de omor este corectă, solicitarea inculpatului de

schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 183 C. pen. sau

art. 174 C. pen. nefiind fondată.

Infracțiunea de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte este o infracțiune praeterintenționată, respectiv lovirea

sau fapta de vătămare corporală se săvârșește cu intenție, iar urmarea mai

gravă produsă – moartea victimei – revine făptuitorului pe baza culpei.

Prin latura sa subiectivă, omorul se

deosebește de loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte. Astfel, dacă în

cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a ucide, în cazul

infracțiunii prev. de art. 183 C. pen., acesta acționează cu intenția de a lovi

sau vătăma integritatea corporală, fiind, totodată, în culpă cu privire la

producerea morții victimei.

În cauză, din probele administrate

în cauză nu se poate reține intenția făptuitorului de a lovi sau vătăma

integritatea corporală a victimei.

Intenția inculpatului de a ucide rezultă

din împrejurările concrete ale cauzei, respectiv din regiunile corpului lovite

(trunchi și cap, zone vitale), numărul mare al loviturilor aplicate de inculpat

și intensitatea acestora, lovituri aplicate cu pumnii și picioarele și alte

corpuri contondente, inclusiv cu o chiuvetă pe care nu numai că a aruncat-o în

victimă, dar anterior i-a și comprimat capul cu acest obiect, precum și

atitudinea inculpatului după comiterea faptei, care a părăsit-o pe victimă care

agoniza, i-a acoperit capul cu o țesătură, care i-a îngreunat respirația și a

avut o atitudine procesuală nesinceră, încercând să inducă organelor judiciare posibilitatea

ca fapta să fi fost comisă de o altă persoană.

În cauză nu este dovedită numai intenția

inculpatului de a ucide pe victimă, dar și faptul că omorul a fost săvârșit prin

cruzimi.

Potrivit art. 176 lit. a) C. pen., omorul

se consideră săvârșit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput și

executat fapta în așa fel încât a produs victimei suferințe mult mai mari decât

cele pe care le implică, în mod firesc, suprimarea violentă a vieții.

Caracteristica acestui omor deosebit de

grav constă în aceea că făptuitorul întrebuințează, în mod voit, anumite metode

de chinuire a victimei.

În cauză, se constată că inculpatul, prin

fapta sa, a produs suferințe mult mai mari decât le implică firesc suprimarea

violentă a vieții victimei, inculpatul a ucis victima, acționând cu ferocitate,

trezind în conștiința opiniei publice un sentiment de oroare.

Astfel, din probele administrate în cauză

rezultă că în intervalul 4:20-4:30 inculpatul a exercitat acte de violență pe

scara blocului pentru a o determina pe victimă să intre în garsoniera nr. 7

după care a târât-o pe aceasta în interiorul locuinței.

Cruzimea cu care a acționat inculpatul

rezultă și din durata acțiunilor sale extrem de violente. Astfel, acesta în

intervalul cuprins între intervalul 4:30-5:00, a lovit victima cu pumnii și

picioarele, a trântit-o la podea, unde a aruncat asupra sa o sticlă de

șampanie, o chiuvetă din porțelan, cu care anterior i-a comprimat corpul, după

care i-a provocat plăgi tăiate utilizând cioburile de la sticlă și de la chiuvetă,

a târât victima peste cioburile aflate pe podeaua garsonierei. Mai mult decât

atât, inculpatul, deși victima agoniza, a părăsit imobilul însă anterior i-a

acoperit capul cu o cârpă, îngreunându-i și mai mult respirația.

Din acțiunile inculpatului rezultă, ca de

altfel și din concluziile constatările medico-legale (anterior menționate) că

acesta a urmărit uciderea victimei prin cruzimi.

de recurs invocat de inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei

nu este întemeiat.

Inculpatul a mai susținut că ar fi

săvârșit fapta (în cazul în care s-ar dovedi vinovăția sa) în stare de

provocare datorită agresivității victimei, care l-ar fi lovit cu o sticlă în

cap, după care a continuat violențele fizice asupra sa, violențe care au

determinat reacția sa.

Circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit.

b) C. pen. există atunci când infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinate de o provocare din partea persoanei

vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Rezultă că pentru reținerea scuzei

provocării este necesar ca infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei

puternice emoții sau tulburări, iar starea de tulburare sau emoție să fi avut

drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate. Astfel spus, fapta

provocatoare a victimei este cauza infracțiunii, fiindcă ea determină riposta

din partea celui provocat.

Ori, în cauză, după cum s-a menționat

anterior, săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav nu a fost

determinată de fapta provocatoare a victimei, ci a fost consecința unei

manifestări provocatoare a inculpatului.

Astfel, acesta nu poate invoca scuza

provocării având în vedere că prin propriul său act provocator a determinat o

ripostă (minimă) a victimei, care practic s-a apărat de violențele excesive ale

recurentului, ripostă căreia acestuia i-a răspuns apoi prin săvârșirea

infracțiunii.

După cum s-a menționat, inculpatul a

început pe casa scării să execute acte de violență asupra victimei pentru a o

determina să intre în garsonieră, iar mai mult decât atât pentru a o obliga să

intre a târât-o în interior, împotriva voinței acesteia.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost

corect individualizate în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social sporit al faptelor, natura

infracțiunilor, împrejurările comiterii și mocul de acționare din care rezultă

ferocitatea cu care a săvârșit infracțiunea de omor, urmările socialmente

periculoase ale faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului

care a mai săvârșit și alte infracțiuni și a avut o atitudine procesuală

necorespunzătoare în sensul că a negat constant săvârșirea infracțiunilor în

pofida probelor care au demonstrat vinovăția sa (desigur, cu excepția

„declarației” depuse în recurs).

În raport de circumstanțele reale și

personale reținute, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate corespund atât

prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și

coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. și nu există motive

pentru reducerea acestora.

sub aspectul greșitei aplicări a disp. art. 83 C. pen.

Prin sentința penală nr. 429 din 28 iunie

2004 a Judecătoriei Hârlău, definitivă prin neapelare la data de 16 iulie 2004,

inculpatul T.I. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81-82 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2

ani și 6 luni.

În cazul infracțiunii de abandon de

familie, după cum rezultă din art. 305 alin. (5) C. pen., revocarea suspendării

condiționate nu are loc decât în cazul, când, în cursul termenului de

încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie.

Având în vedere dispoziția legală citată

și faptul că inculpatul a comis, în cursul termenului de încercare stabilit

prin sentința penală nr. 429/2004 a Judecătoriei Hârlău, infracțiunile prev. de

art. 174-176 lit. a) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., și nu o altă

infracțiune de abandon de familie, rezultă că în cauză nu se putea dispune

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte

ambele hotărâri pronunțate în cauză și rejudecând va repune în individualitatea

lor pedepsele componente.

Va înlătura disp. art. 83 C. pen. și

recontopind pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză va dispune ca

acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Va deduce din durata pedepsei aplicate,

durata prevenției pentru inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 74 din 3 decembrie 2008 a Curții

de Apel Suceava.

Casează, în parte, decizia penală atacată

și sentința penală nr. 253 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 22

ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor, astfel:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

- 22 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 176 alin. (1) lit. a) C.

pen., și

- 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 429/2004 a Judecătoriei Hârlău, ca urmare a aplicării art. 83

alin. (1) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 83 C. pen. cu

privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 429/2004

a Judecătoriei Hârlău.

Recontopește pedepsele aplicate

inculpatului T.I. în prezenta cauză, astfel că în final, acesta va executa 22

ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2006

la 17 februarie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17

februarie 2009.