ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr.

182 din 27 iunie 2009,

Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică a faptei din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a)

C. pen., cu reținerea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul M.A. și cu

reținerea art. 99 și urm. C. pen. pentru inculpatul T.V.I., în aceeași

infracțiune, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu reținerea art.

75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.A. și cu reținerea art. 99 și urm. C.

pen. pentru inculpatul T.V.I.

S-au respins ca nefondate

cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav

reținute în sarcina inculpaților, în aceeași faptă, cu reținerea scuzei

provocării, formulate de apărătorii acestora.

Au fost condamnați inculpații:

- 18 (optsprezece) ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.

174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și cu aplic. art. 80 C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2)

rap. la art. 175 alin. (1) teza finală și art. 176 alin. (1) teza finală C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o

perioadă de 4 ani;

- 7 (șapte) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și

cu aplic. art. 80 C. pen.;

- în baza art. 65 alin. (2)

rap. la art. 197 alin. (2) teza a II-a C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani;

- 4 (patru) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2)

C. pen., cu aplic art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap.

la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite,

aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care

s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa

rezultantă de 21 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C.

pen., alături de pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, s-a aplicat și

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64

lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a

inculpatului, de la 16 martie 2008 la zi.

S-a menținut starea de arest

a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1) rap. la art. 148 lit. f) C. proc.

pen.

S-a respins cererea de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

- 8 (opt) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174,

art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art.

109 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și cu aplic. art. 80 C.

pen.;

- 3 (trei) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și

cu aplic. art. 80 C. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2)

C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 34 lit. b) rap.

la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite,

aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a

adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă

de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. și a

Decizie LI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au interzis

inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a

inculpatului, de la 16 martie 2008 la zi.

S-a menținut starea de arest

a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1), rap. la art. 148 lit. f) C. proc.

pen.

S-a respins cererea de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

III. În baza art. 118

raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a respins cererea de confiscare

specială, formulată de reprezentantul Parchetului.

IV. În baza art. 346 alin. (1)

rap. la art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-a

constatat că T.M., fiul victimei V.M., nu s-a constituit parte civilă, iar

partea civilă K.M., mama victimei K.Z., a renunțat la pretențiile civile.

S-a făcut aplicarea art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen.

Pentru a hotărî în acest

sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, din data de 04 septembrie 2008, a

fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecata a

inculpaților M.A. și T.V.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit

de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., viol,

prev. de art. 197 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu,

prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen., reținându-se circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen.

pentru inculpatul major M.A. și art. 99 și urm. pentru inculpatul minor la data

săvârșirii faptelor, T.V.I.

În actul de sesizare a

instanței s-a reținut că, în seara zilei de 14 martie 2008, după ce au consumat

băuturi alcoolice, plecând de la barul din localitatea Lunca Bradului, cei doi

inculpați au ajuns din urmă pe victima K.Z. pe care a lovit-o mai întâi

inculpatul M., au intrat apoi în curtea acesteia, unde ambii inculpați au

lovit-o cu pumnii și picioarele aproximativ 30 min, timp în care, auzind

gălăgie, a intrat în curte și cea de a doua victimă, V.M., pe care de asemenea

inculpații au lovit-o, au întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței

ei, continuând să o lovească, după care au transportat cele două victime peste

șosea, aruncându-le de la o înălțime de cca. 2 m peste un parapet pe malul râului Mureș, iar de acolo în apele râului, suprimându-le viața.

Inculpații s-au prevalat de

dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu au dorit să dea

declarații în fața instanței de judecată.

În baza mijloacelor de probă

instrumentate în cauză, prima instanța a reținut că inculpații au consumat

băuturi alcoolice la bufetul din comuna Stânceni jud Mureș, începând cu după

amiaza zilei de 14 martie 2008. Seara, s-a așezat cu ei la masă și victima K.Z.,

la invitația inculpatului M., după ce victima i s-a plâns că o persoană vrea

să-l bată. La aceeași masă au stat și alte persoane, printre care și martorii

audiați în cauză. Înainte de ora închiderii, victima a plecat înspre casă, apoi

și inculpații. Ajungând-o pe drum, inculpatul M. a lovit victima, fiind oprit

de inculpatul T., care l-a prins de haină. Victima a reușit să ajungă și să

intre în curtea locuinței sale, însă a fost urmată de cei doi inculpați.

Aceștia au început să o lovească cu pumnii și picioarele, în reprize, timp de

aproximativ 30 de minute. Au călcat-o în picioare, apăsând-o puternic în zona

gâtului.

În aceeași seară, la bufetul

din sat a fost și cea de a doua victimă, V.M., care a fost văzută ultima dată

de barman (martora Ș.A.), rezemată de clădirea căminului cultural, în stare de

ebrietate, după închiderea localului.

Victima V.M., trecând prin

dreptul curții numitului K.Z., a auzit gălăgie și a intrat să vadă ce se

întâmplă. În acel moment, tot inculpatul M. a fost primul care a lovit-o cu

pumnul peste față, iar femeia s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul

de zidul casei. A fost luată de inculpatul M. și așezată pe scări, a fost

dezbrăcată de lenjeria intimă, după care acesta a întreținut cu ea raport sexual.

Femeia era conștientă, însă, din cauza loviturilor și de frică, nu s-a putut opune.

La propunerea lui M. și inculpatul T. a întreținut raport sexual cu victima V.M.

În momentul în care cel de-al doilea inculpat s-a ridicat de pe femeie, aceasta

nu mai mișca.

În acest timp, victima K.Z. nu

mai reacționa, iar inculpații au sesizat că nu mai putea vorbi, ci doar

horcăia.

La propunerea lui M., cei

doi inculpați au luat mai întâi victima K.Z. de mâini și picioare, au scos-o

din curte, au traversat drumul și au aruncat-o peste digul de piatră de la

marginea șoselei, în râul Mureș. Victima a fost aruncată de la o înălțime de

aproximativ 2,60 m, căzând pe malul apei. Inculpații au coborât pe o scară de

lemn improvizată, au apucat din nou victima de mâini și de picioare și au

aruncat-o în apă, inculpatul M. urmărind să vadă dacă o duce apa. S-au întors

în curte, au lovit-o din nou pe victima V.M. și, fără să știe dacă aceasta mai

era sau nu în viață, au procedat la fel ca prima dată, aruncând-o peste parapet

de la 2,60 m înălțime, coborând pe malul Mureșului și aruncând-o în apele

râului, după care au plecat acasă.

În drumul ei spre casă,

martora Ș.A. -barmana a auzit gemete în curtea victimei K. dar, cunoscând

comportamentul acesteia (persoană consumatoare de băuturi alcoolice), nu și-a

închipuit ce se poate întâmpla și a mers mai departe. Și mama victimei, K.M., a

auzit gemetele din casă dar, fiind persoană în vârstă, a crezut că fiul ei s-a

întors din nou băut și intră într-o altă cameră, astfel încât nu a ieșit să

vadă ce se întâmplă.

Corpul victimei K.Z. a fost

găsit a doua zi, în avalul apelor râului Mureș, de martorul V.C.A., în urma

căutărilor, după ce în dimineața acelei zile, mama victimei a anunțat

dispariția acestuia. Văzând urmele de sânge din curtea casei și de pe malul

apei, în urma investigațiilor printre persoanele care au fost la bufet cu o

seară înainte, cei doi inculpați au fost depistați și ulterior au recunoscut

săvârșirea faptelor.

De reținut că, inițial,

inculpații au recunoscut doar uciderea primei victime. Abia la 6 mai 2008,

inculpații au făcut autodenunțuri prin care au arătat modalitatea în care au

violat-o și au ucis-o pe cea de a doua victimă. În urma cercetărilor, corpul

acesteia a fost găsit într-o avansată stare de descompunere, oprit în apele

râului Mureș pe raza localității Deda, la o distanță de aproximativ 20 km. față de locul în care a fost aruncată în apă.

Din concluziile celor două

rapoarte de expertiză medico-legală s-a reținut că moartea numitului K.Z. a

fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare. Victima a

prezentat o serie de leziuni traumatice vitale de tipul plăgilor și

hematoamelor, la nivelul extremității cefalice, pe torace, abdomen și membre și

hemoragie subarahnoidiană, între aceste leziuni traumatice și deces existând

legătură de cauzalitate directă. Din aceeași lucrare cu caracter științific a

rezultat că și moartea victimei V.M. a fost violentă și s-a datorat unui

politraumatism cu hematom facial drept și mentonier, fracturi costale multiple

și a coloanei vertebrale, între acestea și deces existând legătură de

cauzalitate directă și imediată.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a

constatat că din probele administrate a rezultat o intenție directă a

inculpaților de a suprima viața victimelor, având în vedere intensitatea

loviturilor, zonele vitale în care au fost aplicate, durata în timp a acestora,

precum și atitudinea imediată, aceea de a le arunca pe malul râului, de la o

înălțime de 2,60 m (deși K. mai “horcăia”, fiind încă în viață), după care au

coborât și le-au aruncat în apă, urmărind prin faptele lor, suprimarea vieții

celor două persoane.

S-a mai reținut că și infracțiunea de violare de

domiciliu a fost săvârșită cu aceeași formă de vinovăție, deoarece inculpații

au urmărit victima și au intrat, pe timp de noapte, în curtea locuinței

acesteia, unde au continuat să o lovească.

Asupra infracțiunii de viol, prima instanță a

constatat că găsirea corpului victimei în apă, abia după două luni, a

împiedicat obținerea unor probe de laborator care să confirme în mod direct

raporturile sexuale. Însă, recunoașterile referitoare la agresiunea sexuală se

coroborează reciproc, căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în probe

certe ale comiterii acestei infracțiuni. Deși inculpații nu au dorit să dea

declarații în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut modalitatea

exactă în care aceștia au descris în conținutul referatelor de evaluare

săvârșirea infracțiunii de viol, care s-a coroborat cu declarațiile lor din

faza urmăririi penale.

Tot sub aspectul laturii subiective, instanța a

reținut că din conținutul celor două rapoarte de expertiză medico-legală

psihiatrică, ambii inculpați au avut discernământul păstrat în raport cu

faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpatul T. nu prezintă

tulburări psihice, inculpatul M. având diagnosticul tulburare de personalitate

de tip disocial.

Prima instanță a invocat din

oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei de viol pentru care inculpații

au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare, schimbând această încadrare

juridică, din art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în art. 197 alin. (1), (2) lit.

a) C. pen.

De asemenea, apărătorii

inculpaților au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de

omor calificat în aceeași infracțiune, cu reținerea scuzei provocării, cereri

care au fost respinse, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză că victima K. i-ar

fi provocat pe cei doi inculpați. Victima era cunoscută în comunitate cu

afirmațiile pe care le făcea („te tai”), însă, din declarațiile martorilor,

rezultă că nimeni nu o lua în seamă. Ba mai mult, inculpatul M. era coleg de

serviciu cu victima (muncitori necalificați la Primărie) și o cunoștea foarte bine. Nu în ultimul rând, s-a reținut că fizicul pe care-l

avea victima (o persoană cu dificultăți fizice) și consumatoare cronică de

alcool nu ar fi fost de natură să producă inculpaților o puternică tulburare

sau emoție, în sensul dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpaților M.A. și T.V.I. de a aplica multiple lovituri cu pumnii și

picioarele victimelor K.Z. și V.M. (în curtea victimei K.Z.), iar apoi de a le

arunca de pe șosea, de la înălțime de peste 2 m peste un parapet până la malul Mureșului, iar de acolo în apele râului, cu intenția de a le suprima viața, urmare

care s-a și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit.

b) C. pen.;

- fapta acelorași inculpați

de a întreține (cu aceeași ocazie) raport sexual cu victima V.M., profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin.

(1), (2) lit. a) C. pen.;

- fapta acelorași inculpați

de a pătrunde fără drept – împreună și pe timp de noapte – în curtea victimei K.Z.,

fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzut de art. 192 alin. (1), (2) C.

pen.

În apărare s-a cerut

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzut de art. 74 lit. a), c) C. pen.

Cu privire la prima

circumstanță, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi reținută

pentru nici unul dintre cei doi inculpați. Ambii inculpați provin din familii

dezorganizate, sunt cunoscuți consumatori de băuturi alcoolice în mod

sistematic. Inculpatul M. este o persoană cu accentuate tendințe la

instabilitate psihică, impulsivă și antisocială, cu tulburare de personalitate

de tip disocial, având în trecut tendințe de suicid și manifestări agresive pe

fondul consumului de alcool. Inculpatul T. a fost cercetat pentru spargeri de

cabane și furturi calificate în cursul anilor 2004 și 2006 (fiind trimis în

prezent în judecată), având un anturaj necorespunzător, cu probleme de

comportament la activitățile școlare, la momentul comiterii faptelor urmând

abia cursurile clasei a VIII-a.

Circumstanța atenuantă

prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen. a fost reținută doar pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol (care a fost recunoscută prin autodenunțurile și

declarațiile ulterioare) și cea de omor calificat (chiar dacă autodenunțurile

se referă doar la cea de a doua victimă).

S-a considerat că

recunoașterile inculpaților cu privire la uciderea primei victime și la violarea

de domiciliu nu sunt de natură a duce la reținerea circumstanței atenuante

prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen., cu atât mai mult cu cât aceștia nu și-au

manifestat regretul pentru faptele comise, nici măcar la ultimul cuvânt în fața

instanței.

B. Împotriva acestei decizii

au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș,

precum și inculpații T.V.I. și M.A.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Mureș a solicitat, raportat la faptele săvârșite, înlăturarea

circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și aplicarea unor

pedepse orientate spre maximul special pentru fiecare dintre cele trei

infracțiuni pentru care au fost judecați.

De asemenea, a solicitat să

se dispună anularea suspendării condiționate dispuse în favoarea inculpatului T.V.I.

pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.

435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin

neapelare la 17 octombrie 2008.

Inculpații au solicitat

reducerea pedepselor aplicate considerându-le prea mari raportat la faptele

săvârșite.

Prin Decizia penală nr. 82/ A

din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 182 din 22 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2481.1/102/2008, care a fost

desființată în parte și rejudecând cauza, s-au dispus următoarele:

I. A descontopit pedeapsa

rezultantă de 21 ani închisoare, pedeapsă principală și 4 ani interzicerea

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pedeapsă

complementară, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente de:

- 18 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 74 lit. c), art.

80 C. pen.;

- 7 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii, pentru o durată de 4 ani, a exercitării

drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru

comiterea infracțiunii de viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin.

(1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și cu reținerea art.

74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.;

- Sporul de pedeapsă de 3

ani închisoare.

Menținând schimbarea

încadrării juridice dispuse de prima instanță pentru infracțiunea de viol

reținută în sarcina inculpatului M.A., a dispus înlăturarea față de acesta a

aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute de dispozițiile art. 74

lit. c) C. pen. și, implicit a dispozițiilor art. 80 C. pen. și, pe cale de

consecință, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la:

- detențiunea pe viață și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de

omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art.

175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen.

Conform dispozițiilor art. 34

lit. a) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin

prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai

grea – a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani.

II. A descontopit pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele

componente de:

- 8 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)

C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele și a art. 109 alin. (1) teza finală

C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru

săvârșirea faptei de viol, infracțiune incriminată de dispozițiile art. 197 alin.

(1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu

reținerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.;

- Sporul de 2 ani

închisoare.

Menținând schimbarea

încadrării juridice dispuse de prima instanță pentru infracțiunea de viol,

reținută în sarcina inculpatului minor T.V.I., a dispus înlăturarea față de

acesta a aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute de

dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și, implicit a dispozițiilor art. 80 C.

pen. și, pe cale de consecință a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat

la:

- 15 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)

C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1),

(2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Conform dispozițiilor art. 85

C. pen. a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 5 luni

închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I., prin sentința penală nr. 435 din

24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe

care a descontopit-o în pedepsele componente de câte 3 pedepse de câte 5 luni

închisoare, aplicate pentru comiterea a câte trei infracțiuni de furt calificat

(fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)

lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu

reținerea a art. 74 lit. c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen.) și de câte 3

pedepse de câte 200 lei amendă penală, aplicate aceluiași inculpat minor pentru

săvârșirea a câtre trei infracțiuni de distrugere(fapte incriminate de

dispozițiile art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.

pen. și reținerea a dispozițiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.).

Conform dispozițiilor art. 34

lit. b) raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele

stabilite inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie cu cele stabilite

prin sentința penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare.

A menținut toate celelalte

dispoziții ale sentinței penale criticate, referitoare la pedepsele accesorii

aplicate celor doi inculpați, deducerea reținerii și arestului preventiv,

menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, respingerea cererii

formulate de fiecare inculpat, de înlocuire a arestului preventiv cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respingerea cererii de

confiscare specială formulată de reprezentantul Parchetului, cele referitoare

la latura civilă a cauzei, precum și cele referitoare la cheltuielile judiciare

aferente soluționării cauzei la prim grad jurisdicțional.

Menținând starea de arest

preventiv a fiecărui inculpat, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată

fiecăruia prin această decizie, perioada arestului scursă de la data

pronunțării hotărârii criticate – 22 iunie 2009 la zi.

A respins, ca nefondate,

apelurile declarate de către inculpații M.A. și T.V.I. împotriva aceleași sentinței

penale.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că

prima instanță a reținut corect s

tarea de fapt, la stabilirea

căreia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, iar din

coroborarea acestora a rezultat că inculpații M.A. și T.V.I. sunt autorii

faptelor penale pentru care au fost trimiți în judecată.

Cât privește încadrarea

juridică dată faptelor săvârșite de cei doi inculpați s-a apreciat că aceasta

este corectă cu o singură excepție, în sensul că nu se impune reținerea, în

favoarea inculpaților, a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și cea de omor calificat în

dauna victimei V.M., cu atât mai mult cu cât încadrarea juridică dată faptei de

omor vizează infracțiunea de omor deosebit de grav ca urmare a reținerii

circumstanței agravante a comiterii omorului asupra a două persoane în aceeași

împrejurare. Cum suntem în prezența unei infracțiuni complexe, determinată de

unitatea infracțională creată de legiuitor (moartea a cel puțin două persoane),

actele materiale componente nu pot fi tratate diferențiat din punct de vedere

al individualizării judiciare.

Pe de altă parte, inculpații

nu au avut o atitudine procesuală constant corespunzătoare, nu au manifestat

empatie față de victime, s-au autodenunțat la aproape două luni de zile de la

data arestării lor preventive când existau deja probe clare a vinovăției lor

pentru faptele comise împotriva victimei K.Z. De altfel, inculpații au arătat

că au formulat denunțul doar de teama consecințelor juridice și nu dintr-un

regret sincer, regret care nu a fost manifestat în fața instanței de fond.

Instanța de apel a apreciat că simpla recunoaștere din partea inculpaților cu

privire la faptele comise împotriva victimei V.M. nu poate constitui o

circumstanță atenuantă, atâta timp cât împrejurările și condițiile săvârșirii

tuturor infracțiunilor anulează valoarea atenuantă a acestei recunoașteri.

Prin urmare, instanța de

apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor aplicate celor doi

inculpați, reindividualizare care a ținut seama de împrejurările concrete în

care au fost săvârșite faptele (inculpații acționând la unison, au lovit

victimele cu sălbăticie fără măcar să le pese de durerea provocată acestor

victime, au violat-o pe una din victime, profitând de starea de neputință în

care au adus-o, prin lovirea acesteia, și, fără să le pese de viața lor, deși

aceste victime încă mai trăiau, le-au aruncat de la înălțime de 2,5 m, pe digul râului Mureș, după care le-au aruncat în râul Mureș pentru a-și ascunde faptele deosebit

de grave), de gradul de pericol social al faptelor comise, de urmările

ireversibile ale acestora (suprimarea, în aceleași împrejurări, a două vieți

omenești), precum și de persoana fiecărui inculpat în parte, care s-au dovedit în

societate a fi persoane care au deprins viciul consumului exagerat de alcool,

au săvârșit faptele fără a avea o justificare cât de cât plauzibilă, au avut un

comportament antisocial și tendințe impulsive, ceea ce denotă o periculozitate

deosebită iar riscul lor de recidivă este crescut (a se vedea rapoartele de

expertiză medico-legală psihiatrică și cele de evaluare a comportamentului

inculpaților).

În ceea ce îl privește pe

inculpatul T.V.I., în baza art. 85 C. pen. instanța de apel a anulat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată

acestui inculpat, prin sentința penală nr. 435/2098 a Judecătoriei Reghin,

definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele

componente și a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc.

pen., urmând ca acestea să fie contopite cu pedeapsa cea mai grea aplicată prin

decizie. S-a apreciat că în cauză se impune a se da eficiență prev.art. 85 C.

pen., fără ca în acest mod să se dorească vreo ignorare a celor reținute în Decizia

LXX din 15 octombrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curte de Casație și

Justiție, deoarece acest minor nu doar că a manifestat perseverență

infracțională, prin situarea sa în câmpul ilicitului penal, dar pentru a se

realiza scopul pedepsei penale astfel cum este el reglementat de prev. art. 52 C.

pen., se impune a se efectua operațiunile tehnico-juridice la care art. 85 C.

pen. face trimitere față de acesta. Faptul că s-a dat eficiență în cauză, față

de inculpatul minor T.V.I., prevederilor art. 85 C. pen., nu este de natură

să-i încalce acestuia drepturile și garanțiile procesuale ce-i sunt recunoscute

de către legislația română, dar s-a apreciat că această operațiune

tehnico-juridică realizată de către instanța de apel nu contravine în nici un

mod prev. art. 5 paragr. 4, art. 6 din C.E.D.O., deoarece o instanță ierarhic

superioară celei care dispune în acest mod în prezenta cauză va verifica

legalitatea și temeinicia acestor operațiuni, deci se va realiza o aplicare

eficiență a principiului conform căruia o persoană acuzată de comiterea unei

infracțiuni de către o instanță are dreptul la exercitarea efectivă a unui

recurs în fața instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea

respectivă.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o

pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 85

față de inculpatul minor T.V.I., precum și pentru greșita obligare a acestui

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile

responsabile civilmente.

În motivarea recursului parchetului s-a arătat că

deși procurorul a invocat în motivele de apel omisiunea aplicării dispozițiilor

art. 85 față de inculpatul minor T.V.I., instanța de apel a dat curs acestei

solicitări în mod greșit, încălcând Decizia nr. LXX din 15 octombrie 2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia

instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct în căile de atac,

contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul

judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o

condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima

instanță.

Totodată, s-a arătat că acest inculpat a fost obligat

în mod greșit la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu

părțile responsabile civilmente, deși nu a existat și o obligare a acelorași

părți la repararea pagubei.

Împotriva aceleiași decizii, în termen legal, au

declarat recurs și inculpații M.A. și T.V.I., criticând-o, primul, pentru

nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de viol ce a

fost comisă asupra victimei V.M. doar de către coinculpatul T.V.I., care a

exercitat și violențele asupra acestei victimei; pe cale de consecință,

inculpatul M.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin.

(1) și (2) C. pen. și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.

174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în cea prev

de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Totodată, a solicitat

menținerea pedepsei de 18 ani aplicate de instanța de fond și a circumstanțelor

atenuante reținute de această instanță.

Cel de-al doilea inculpat, T.V.I., a criticat decizia

instanței pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei în raport de

poziția sa procesuală, de împrejurarea că a săvârșit faptele în stare de

ebrietate și de situația sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de

bunici.

Examinând hotărârile recurate prin

prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 17, 17

1

,

18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru

următoarele motive:

de fapt ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

condamnare a inculpatului M.A. pentru infracțiunile de viol și omor deosebit de

grav, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, activitatea

infracțională a inculpatului, sub aceste aspecte, stabilindu-se pe baza autodenunțului

formulat la data de 6 mai 2008 (fila 83) și a declarațiilor de recunoaștere date

la urmărirea penală (filele 107-110), ce se coroborează cu autodenunțului

formulat de celălalt inculpat la aceeași dată (fila 84) și cu declarația de

recunoaștere dată de acesta în aceeași fază (fila 95). În acest fel, așa cum

corect a reținut și instanța de fond, recunoașterile referitoare la agresiunea

sexuală se coroborează reciproc, inclusiv cu relatările făcute lucrătorilor

serviciului de probațiune care au efectuat evaluarea dispusă de instanță

(filele 178-182, 194-198), căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în

probe certe ale comiterii respectivelor infracțiuni. De altfel, inculpatul M.A.

a revenit asupra declarației date la urmărirea penală abia în faza de recurs,

după ce a fost condamnat de instanța de apel la detențiune pe viață. Cum

potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare

mai dinainte stabilită, iar în speță instanțele anterioare au făcut o examinare

complexă a tuturor probelor administrate în cauză, reținându-le pe cele care

concordă și care, în concret, sunt în sensul existenței faptelor și a

săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpat, Înalta Curte constată că

simplele susțineri ale inculpatului M.A. în sensul că nu a violat-o pe victima

V.M. și nici nu a exercitat violențe asupra acesteia, nu sunt de natură să

probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate

detaliat de instanța de fond, aceasta evaluând corespunzător materialul

probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și

art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările

comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția

inculpatului, soluția fiind menținută sub aceste aspecte și de instanța de

apel.

Totodată, în raport de

aceste considerente,

Înalta Curte constată că și cererea subsidiară, de schimbare a

încadrării juridice dată faptei, de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art.

175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea de

omor calificat, prev de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., nu este

întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât inculpatul a săvârșit uciderea a

două persoane în aceeași împrejurare.

inculpatul M.A. în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată

de către instanța de apel, este corectă, pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța de apel a

încălcat tehnica de individualizare, deoarece, cum pentru infracțiunea prev. de

art. 174 – art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen. pedeapsa prevăzută de

lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de

ani, instanța de apel trebuia să argumenteze alegerea pedepsei alternative a

detențiunii pe viață, iar nu să motiveze simplist că, în raport de criteriile

expuse în considerente, se impune majorarea pedepsei, întrucât în speță nu este

vorba de o majorare a pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de instanța de

fond, ce putea atinge maxim 25 de ani, ci de alegerea altei modalități

alternative a pedepsei prevăzute de lege.

În al doilea rând, indiferent de

modalitatea în care a ajuns să aplice pedeapsa respectivă – a detențiunii pe

viață - instanța de fond a făcut o individualizare greșită, întrucât, deși

circumstanțele de fapt sunt corect reținute iar gravitatea faptelor este de

necontestat, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului – care a

recunoscut nu neapărat formal faptele și este la prima încălcare a legii penale

(aspecte relevate și de referatul de evaluare) - Curtea apreciază că nu se justifică

aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, aceasta nefiind în măsură să asigure

reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 22 de ani la momentul comiterii

faptei, practic acesta nemaiîntrevăzând nici o perspectivă socială.

Ca atare, considerând

critica întemeiată pentru motivele mai sus arătate, după descontopirea pedepsei

rezultante aplicate de instanța de apel și repunerea pedepselor componente în

individualitatea lor, Curtea va schimba pedeapsa detențiunii pe viață aplicată

pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și

pedepsită de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1)

lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa închisorii în

cuantumul maxim, de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a),

b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Totodată, Curtea apreciază că

solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă judiciară prev.

de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, pe cale de consecință, a se

coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, în

raport de împrejurările și modalitatea în care a comis faptele, așa cum au fost

descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care

a dat dovadă, astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea

inculpatului, nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte

de săvârșirea faptei, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele

dosarului, acesta era cunoscut la nivelul comunității ca având o atitudine

violentă, cu accentuate tendințe la instabilitate psihică, impulsivă și

antisocială, cu tulburare de personalitate de tip disocial, având în trecut

tendințe de suicid și manifestări agresive pe fondul consumului de alcoolice,

dovedite pe deplin inclusiv în prezenta cauză. Pe de altă parte, nu se poate

reține nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoare

la atitudinea infractorului după săvârșirea faptei, rezultând din prezentarea

sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului ori înlesnirea

descoperirii participanților, deoarece în ceea ce privește prima victimă

dovezile erau clare iar în ceea ce privește autodenunțul referitor la o două

victimă, pe care l-a făcut inculpatul la aproape 2 luni de la arestarea sa,

când cercetările erau avansate, denotă doar că acesta a acționat în ideea de a

diminua pe cât posibil consecințele juridice ale faptelor; de altfel, în

memoriul de recurs, inculpatul a retractat recunoașterea făcută prin

autodenunț.

vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 C. pen. față de inculpatul

minor T.V.I., direct de către instanța de apel, Curtea constată că acesta este

întemeiat, cu următoarele precizări:

În motivarea recursului

parchetului s-au invocat dispozițiile Deciziei nr. LXX din 15 octombrie 2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia

instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac

contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul

judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o

condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima

instanță. Or, examinând considerentele acestei decizii se poate observa că

există și excepții de la regula instituită prin dispozitiv, respectiv în cazul

în care prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la contopire, în

condițiile în care a fost legal sesizată. În speță, instanța de apel a aplicat

în mod greșit dispozițiile art. 85 C. pen. față de inculpatul minor T.V.I. -

dispunând anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 5 luni

închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I. prin sentința penală nr. 435 din

24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă

pe care, după descontopire, a contopit-o conform dispozițiilor art. 34 lit. b)

raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite

inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie - întrucât la momentul

sesizării instanței – 4 septembrie 2008, condamnarea pentru fapta concurentă

încă nu fusese dispusă. De altfel, copia sentinței penale nr. 435 din 24

septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin a fost depusă la dosar pentru prima oară

la instanța de apel, odată cu motivele de apel.

Ca atare, constatând că

nepronunțarea cu privire la anularea pedepsei 5 luni închisoare aplicată inculpatului

minor T.V.I. prin sentința penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin și necontopirea cu pedeapsa din prezenta cauză nu reprezintă o omisiune a

instanței de fond, Curtea, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de

instanța de apel și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, va

înlătura aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen.

aspectul criticii vizând greșita obligare a inculpatul minor T.V.I. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile

civilmente, în condițiile în care nu a existat și o obligare a acelorași părți

la repararea pagubei.

Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc.

pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în

solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu

acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În cauză, nici

unul dintre inculpați nu a fost obligat la despăgubiri civile întrucât singura

parte civilă – K.M., a renunțat la pretențiile civile, poziție de care instanța

de fond a luat act.

Ca atare, atât obligarea inculpatului minor T.V.I. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile

civilmente, de către instanța de fond cât și de către cea de apel, în temeiul art.

191 alin. (3) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., este greșită și urmează a fi

înlăturată, urmând a fi menținută doar obligarea inculpatului la plata acestor

cheltuieli, astfel cum au fost ele stabilite de cele două instanțe.

recursul inculpatului T.V.I., ce a criticat decizia instanței pentru

netemeinicie – solicitând reducerea pedepsei în raport de poziția sa

procesuală, de împrejurarea că a săvârșit faptele în stare de ebrietate și de

situația sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de bunici -, este

neîntemeiat, Înalta Curte apreciind

că instanța de apel a făcut o

justă individualizare, în conformitate cu criteriile generale de

individualizare, prev. de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum

este definit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Aceasta,

întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de

reeducare al condamnatului, ci și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii

sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În concret, la individualizarea

judiciară a pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social concret ridicat

al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei, de împrejurările

acesteia, cât și de persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu

legea penală și prezintă perspective medii de reintegrare în societate, astfel

că modalitatea de executare stabilită și cuantumul pedepsei corespunde scopului

acesteia. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea lui

procesuală nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen., în sensul solicitării inculpatului, pentru

considerentele deja expuse și, pe cale de consecință, nici reducerea pedepsei

sub minimul special prevăzut de lege.

6.

Referitor la cazul de casare invocat din oficiu de instanță, prev. de art.

385

9

pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că examinarea acestuia a devenit inutilă ca urmare a comunicării, ulterior

dezbaterilor, a încheierii de îndreptare a erorii materiale, potrivit cu care

soluționarea apelurilor s-a desfășurat în ședință publică.

Pentru toate aceste considerente,

având în

vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare

din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte, văzând și

dispozițiile art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpații T.V.I. și M.A. împotriva deciziei

recurate, pe care o va casa numai în ceea ce privește pedepsele principale

aplicate inculpaților T.V.I. și M.A., în sensul considerentelor prezentei

decizii, precum și cu privire la plata cheltuielilor judiciare către stat, sub

acest ultim aspect casându-se și sentința penală nr. 182 din 27 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Mureș, în sensul că se va înlătură obligarea părților

responsabile civilmente T.N. și T.V.V. la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în solidar cu inculpatul minor T.V.I., menținând obligarea la sumele

ocazionate de soluționarea fondului și apelului doar a acestui din urmă

inculpat.

Conform dispozițiilor art. 385

16

alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în

baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare

avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpații T.V.I. și M.A.

împotriva Deciziei penale nr. 82/ A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată numai în

ceea ce privește pedepsele principale aplicate inculpaților T.V.I. și M.A.,

precum și cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul T.V.I.,

sub acest ultim aspect casându-se și sentința penală nr. nr. 182 din 27 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Mureș.

Rejudecând, în fond:

I. Descontopește pedeapsa

rezultantă a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.

pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente

de:

- detențiune pe viață și 4

ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de

omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art.

175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de

dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.

pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Schimbă pedeapsa detențiunii

pe viață aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă

prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art.

176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa

de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.

pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Conform dispozițiilor art. 33

lit. a) raportat la dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele

stabilite prin prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute

pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a),

b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.

Compută din cuantumul pedepsei

aplicate acestui inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16

martie 2008 la 10 februarie 2010.

II. Descontopește pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele

componente de:

- 15 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)

C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1),

(2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen.;

- 3 pedepse a câte 5 luni

închisoare, aplicate pentru comiterea a trei infracțiuni de furt calificat

(fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. a), g), i) C. pen. cu