ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr.
182 din 27 iunie 2009,
Tribunalul Mureș, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea
juridică a faptei din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (2) lit. a)
C. pen., cu reținerea art. 75 lit. c) C. pen. pentru inculpatul M.A. și cu
reținerea art. 99 și urm. C. pen. pentru inculpatul T.V.I., în aceeași
infracțiune, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu reținerea art.
75 lit. c) C. pen., pentru inculpatul M.A. și cu reținerea art. 99 și urm. C.
pen. pentru inculpatul T.V.I.
S-au respins ca nefondate
cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav
reținute în sarcina inculpaților, în aceeași faptă, cu reținerea scuzei
provocării, formulate de apărătorii acestora.
Au fost condamnați inculpații:
M.A. la pedepsele de:
- 18 (optsprezece) ani
închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.
174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c)
C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și cu aplic. art. 80 C. pen.;
- în baza art. 65 alin. (2)
rap. la art. 175 alin. (1) teza finală și art. 176 alin. (1) teza finală C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o
perioadă de 4 ani;
- 7 (șapte) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a)
C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și
cu aplic. art. 80 C. pen.;
- în baza art. 65 alin. (2)
rap. la art. 197 alin. (2) teza a II-a C. pen., s-a aplicat inculpatului
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64
lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani;
- 4 (patru) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2)
C. pen., cu aplic art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) rap.
la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite,
aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care
s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa
rezultantă de 21 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen.,
s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii,
exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.
În baza art. 35 alin. (3) C.
pen., alături de pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, s-a aplicat și
pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64
lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a
inculpatului, de la 16 martie 2008 la zi.
S-a menținut starea de arest
a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1) rap. la art. 148 lit. f) C. proc.
pen.
S-a respins cererea de
înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea.
T.V.I. la pedepsele de:
- 8 (opt) ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174,
art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. și art.
109 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și cu aplic. art. 80 C.
pen.;
- 3 (trei) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a)
C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c) și
cu aplic. art. 80 C. pen.;
- 2 (doi) ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1), (2)
C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.
În baza art. 34 lit. b) rap.
la art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite,
aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a
adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă
de 10 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. și a
Decizie LI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au interzis
inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor
prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a
dedus din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a
inculpatului, de la 16 martie 2008 la zi.
S-a menținut starea de arest
a acestuia, conform prev. art. 350 alin. (1), rap. la art. 148 lit. f) C. proc.
pen.
S-a respins cererea de
înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea.
III. În baza art. 118
raportat la art. 112 lit. f) C. pen., s-a respins cererea de confiscare
specială, formulată de reprezentantul Parchetului.
IV. În baza art. 346 alin. (1)
rap. la art. 14 și urm. C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., s-a
constatat că T.M., fiul victimei V.M., nu s-a constituit parte civilă, iar
partea civilă K.M., mama victimei K.Z., a renunțat la pretențiile civile.
S-a făcut aplicarea art. 191
alin. (1), (2) C. proc. pen.
Pentru a hotărî în acest
sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, din data de 04 septembrie 2008, a
fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecata a
inculpaților M.A. și T.V.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit
de grav, prev. de art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., viol,
prev. de art. 197 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de violare de domiciliu,
prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.
pen., reținându-se circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c) C. pen.
pentru inculpatul major M.A. și art. 99 și urm. pentru inculpatul minor la data
săvârșirii faptelor, T.V.I.
În actul de sesizare a
instanței s-a reținut că, în seara zilei de 14 martie 2008, după ce au consumat
băuturi alcoolice, plecând de la barul din localitatea Lunca Bradului, cei doi
inculpați au ajuns din urmă pe victima K.Z. pe care a lovit-o mai întâi
inculpatul M., au intrat apoi în curtea acesteia, unde ambii inculpați au
lovit-o cu pumnii și picioarele aproximativ 30 min, timp în care, auzind
gălăgie, a intrat în curte și cea de a doua victimă, V.M., pe care de asemenea
inculpații au lovit-o, au întreținut raport sexual cu aceasta împotriva voinței
ei, continuând să o lovească, după care au transportat cele două victime peste
șosea, aruncându-le de la o înălțime de cca. 2 m peste un parapet pe malul râului Mureș, iar de acolo în apele râului, suprimându-le viața.
Inculpații s-au prevalat de
dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că nu au dorit să dea
declarații în fața instanței de judecată.
În baza mijloacelor de probă
instrumentate în cauză, prima instanța a reținut că inculpații au consumat
băuturi alcoolice la bufetul din comuna Stânceni jud Mureș, începând cu după
amiaza zilei de 14 martie 2008. Seara, s-a așezat cu ei la masă și victima K.Z.,
la invitația inculpatului M., după ce victima i s-a plâns că o persoană vrea
să-l bată. La aceeași masă au stat și alte persoane, printre care și martorii
audiați în cauză. Înainte de ora închiderii, victima a plecat înspre casă, apoi
și inculpații. Ajungând-o pe drum, inculpatul M. a lovit victima, fiind oprit
de inculpatul T., care l-a prins de haină. Victima a reușit să ajungă și să
intre în curtea locuinței sale, însă a fost urmată de cei doi inculpați.
Aceștia au început să o lovească cu pumnii și picioarele, în reprize, timp de
aproximativ 30 de minute. Au călcat-o în picioare, apăsând-o puternic în zona
gâtului.
În aceeași seară, la bufetul
din sat a fost și cea de a doua victimă, V.M., care a fost văzută ultima dată
de barman (martora Ș.A.), rezemată de clădirea căminului cultural, în stare de
ebrietate, după închiderea localului.
Victima V.M., trecând prin
dreptul curții numitului K.Z., a auzit gălăgie și a intrat să vadă ce se
întâmplă. În acel moment, tot inculpatul M. a fost primul care a lovit-o cu
pumnul peste față, iar femeia s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul
de zidul casei. A fost luată de inculpatul M. și așezată pe scări, a fost
dezbrăcată de lenjeria intimă, după care acesta a întreținut cu ea raport sexual.
Femeia era conștientă, însă, din cauza loviturilor și de frică, nu s-a putut opune.
La propunerea lui M. și inculpatul T. a întreținut raport sexual cu victima V.M.
În momentul în care cel de-al doilea inculpat s-a ridicat de pe femeie, aceasta
nu mai mișca.
În acest timp, victima K.Z. nu
mai reacționa, iar inculpații au sesizat că nu mai putea vorbi, ci doar
horcăia.
La propunerea lui M., cei
doi inculpați au luat mai întâi victima K.Z. de mâini și picioare, au scos-o
din curte, au traversat drumul și au aruncat-o peste digul de piatră de la
marginea șoselei, în râul Mureș. Victima a fost aruncată de la o înălțime de
aproximativ 2,60 m, căzând pe malul apei. Inculpații au coborât pe o scară de
lemn improvizată, au apucat din nou victima de mâini și de picioare și au
aruncat-o în apă, inculpatul M. urmărind să vadă dacă o duce apa. S-au întors
în curte, au lovit-o din nou pe victima V.M. și, fără să știe dacă aceasta mai
era sau nu în viață, au procedat la fel ca prima dată, aruncând-o peste parapet
de la 2,60 m înălțime, coborând pe malul Mureșului și aruncând-o în apele
râului, după care au plecat acasă.
În drumul ei spre casă,
martora Ș.A. -barmana a auzit gemete în curtea victimei K. dar, cunoscând
comportamentul acesteia (persoană consumatoare de băuturi alcoolice), nu și-a
închipuit ce se poate întâmpla și a mers mai departe. Și mama victimei, K.M., a
auzit gemetele din casă dar, fiind persoană în vârstă, a crezut că fiul ei s-a
întors din nou băut și intră într-o altă cameră, astfel încât nu a ieșit să
vadă ce se întâmplă.
Corpul victimei K.Z. a fost
găsit a doua zi, în avalul apelor râului Mureș, de martorul V.C.A., în urma
căutărilor, după ce în dimineața acelei zile, mama victimei a anunțat
dispariția acestuia. Văzând urmele de sânge din curtea casei și de pe malul
apei, în urma investigațiilor printre persoanele care au fost la bufet cu o
seară înainte, cei doi inculpați au fost depistați și ulterior au recunoscut
săvârșirea faptelor.
De reținut că, inițial,
inculpații au recunoscut doar uciderea primei victime. Abia la 6 mai 2008,
inculpații au făcut autodenunțuri prin care au arătat modalitatea în care au
violat-o și au ucis-o pe cea de a doua victimă. În urma cercetărilor, corpul
acesteia a fost găsit într-o avansată stare de descompunere, oprit în apele
râului Mureș pe raza localității Deda, la o distanță de aproximativ 20 km. față de locul în care a fost aruncată în apă.
Din concluziile celor două
rapoarte de expertiză medico-legală s-a reținut că moartea numitului K.Z. a
fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare. Victima a
prezentat o serie de leziuni traumatice vitale de tipul plăgilor și
hematoamelor, la nivelul extremității cefalice, pe torace, abdomen și membre și
hemoragie subarahnoidiană, între aceste leziuni traumatice și deces existând
legătură de cauzalitate directă. Din aceeași lucrare cu caracter științific a
rezultat că și moartea victimei V.M. a fost violentă și s-a datorat unui
politraumatism cu hematom facial drept și mentonier, fracturi costale multiple
și a coloanei vertebrale, între acestea și deces existând legătură de
cauzalitate directă și imediată.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a
constatat că din probele administrate a rezultat o intenție directă a
inculpaților de a suprima viața victimelor, având în vedere intensitatea
loviturilor, zonele vitale în care au fost aplicate, durata în timp a acestora,
precum și atitudinea imediată, aceea de a le arunca pe malul râului, de la o
înălțime de 2,60 m (deși K. mai “horcăia”, fiind încă în viață), după care au
coborât și le-au aruncat în apă, urmărind prin faptele lor, suprimarea vieții
celor două persoane.
S-a mai reținut că și infracțiunea de violare de
domiciliu a fost săvârșită cu aceeași formă de vinovăție, deoarece inculpații
au urmărit victima și au intrat, pe timp de noapte, în curtea locuinței
acesteia, unde au continuat să o lovească.
Asupra infracțiunii de viol, prima instanță a
constatat că găsirea corpului victimei în apă, abia după două luni, a
împiedicat obținerea unor probe de laborator care să confirme în mod direct
raporturile sexuale. Însă, recunoașterile referitoare la agresiunea sexuală se
coroborează reciproc, căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în probe
certe ale comiterii acestei infracțiuni. Deși inculpații nu au dorit să dea
declarații în faza cercetării judecătorești, instanța a reținut modalitatea
exactă în care aceștia au descris în conținutul referatelor de evaluare
săvârșirea infracțiunii de viol, care s-a coroborat cu declarațiile lor din
faza urmăririi penale.
Tot sub aspectul laturii subiective, instanța a
reținut că din conținutul celor două rapoarte de expertiză medico-legală
psihiatrică, ambii inculpați au avut discernământul păstrat în raport cu
faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Inculpatul T. nu prezintă
tulburări psihice, inculpatul M. având diagnosticul tulburare de personalitate
de tip disocial.
Prima instanță a invocat din
oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei de viol pentru care inculpații
au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare, schimbând această încadrare
juridică, din art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., în art. 197 alin. (1), (2) lit.
a) C. pen.
De asemenea, apărătorii
inculpaților au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de
omor calificat în aceeași infracțiune, cu reținerea scuzei provocării, cereri
care au fost respinse, deoarece nu s-a făcut dovada în cauză că victima K. i-ar
fi provocat pe cei doi inculpați. Victima era cunoscută în comunitate cu
afirmațiile pe care le făcea („te tai”), însă, din declarațiile martorilor,
rezultă că nimeni nu o lua în seamă. Ba mai mult, inculpatul M. era coleg de
serviciu cu victima (muncitori necalificați la Primărie) și o cunoștea foarte bine. Nu în ultimul rând, s-a reținut că fizicul pe care-l
avea victima (o persoană cu dificultăți fizice) și consumatoare cronică de
alcool nu ar fi fost de natură să producă inculpaților o puternică tulburare
sau emoție, în sensul dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
În drept, s-a reținut că fapta
inculpaților M.A. și T.V.I. de a aplica multiple lovituri cu pumnii și
picioarele victimelor K.Z. și V.M. (în curtea victimei K.Z.), iar apoi de a le
arunca de pe șosea, de la înălțime de peste 2 m peste un parapet până la malul Mureșului, iar de acolo în apele râului, cu intenția de a le suprima viața, urmare
care s-a și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor
deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit.
b) C. pen.;
- fapta acelorași inculpați
de a întreține (cu aceeași ocazie) raport sexual cu victima V.M., profitând de
imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută de art. 197 alin.
(1), (2) lit. a) C. pen.;
- fapta acelorași inculpați
de a pătrunde fără drept – împreună și pe timp de noapte – în curtea victimei K.Z.,
fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzut de art. 192 alin. (1), (2) C.
pen.
În apărare s-a cerut
reținerea circumstanțelor atenuante prevăzut de art. 74 lit. a), c) C. pen.
Cu privire la prima
circumstanță, instanța de fond a considerat că aceasta nu poate fi reținută
pentru nici unul dintre cei doi inculpați. Ambii inculpați provin din familii
dezorganizate, sunt cunoscuți consumatori de băuturi alcoolice în mod
sistematic. Inculpatul M. este o persoană cu accentuate tendințe la
instabilitate psihică, impulsivă și antisocială, cu tulburare de personalitate
de tip disocial, având în trecut tendințe de suicid și manifestări agresive pe
fondul consumului de alcool. Inculpatul T. a fost cercetat pentru spargeri de
cabane și furturi calificate în cursul anilor 2004 și 2006 (fiind trimis în
prezent în judecată), având un anturaj necorespunzător, cu probleme de
comportament la activitățile școlare, la momentul comiterii faptelor urmând
abia cursurile clasei a VIII-a.
Circumstanța atenuantă
prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen. a fost reținută doar pentru săvârșirea
infracțiunilor de viol (care a fost recunoscută prin autodenunțurile și
declarațiile ulterioare) și cea de omor calificat (chiar dacă autodenunțurile
se referă doar la cea de a doua victimă).
S-a considerat că
recunoașterile inculpaților cu privire la uciderea primei victime și la violarea
de domiciliu nu sunt de natură a duce la reținerea circumstanței atenuante
prevăzut de art. 74 lit. c) C. pen., cu atât mai mult cu cât aceștia nu și-au
manifestat regretul pentru faptele comise, nici măcar la ultimul cuvânt în fața
instanței.
B. Împotriva acestei decizii
au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș,
precum și inculpații T.V.I. și M.A.
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Mureș a solicitat, raportat la faptele săvârșite, înlăturarea
circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și aplicarea unor
pedepse orientate spre maximul special pentru fiecare dintre cele trei
infracțiuni pentru care au fost judecați.
De asemenea, a solicitat să
se dispună anularea suspendării condiționate dispuse în favoarea inculpatului T.V.I.
pentru pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.
435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, rămasă definitivă prin
neapelare la 17 octombrie 2008.
Inculpații au solicitat
reducerea pedepselor aplicate considerându-le prea mari raportat la faptele
săvârșite.
Prin Decizia penală nr. 82/ A
din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe
lângă Tribunalul Mureș împotriva sentinței penale nr. 182 din 22 iunie 2009
pronunțată de Tribunalul Mureș în Dosarul nr. 2481.1/102/2008, care a fost
desființată în parte și rejudecând cauza, s-au dispus următoarele:
I. A descontopit pedeapsa
rezultantă de 21 ani închisoare, pedeapsă principală și 4 ani interzicerea
exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pedeapsă
complementară, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente de:
- 18 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani, pentru
săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită
de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)
C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și cu reținerea art. 74 lit. c), art.
80 C. pen.;
- 7 ani închisoare și
pedeapsa complementară a interzicerii, pentru o durată de 4 ani, a exercitării
drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru
comiterea infracțiunii de viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin.
(1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și cu reținerea art.
74 lit. c), art. 80 C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C.
pen.;
- Sporul de pedeapsă de 3
ani închisoare.
Menținând schimbarea
încadrării juridice dispuse de prima instanță pentru infracțiunea de viol
reținută în sarcina inculpatului M.A., a dispus înlăturarea față de acesta a
aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute de dispozițiile art. 74
lit. c) C. pen. și, implicit a dispozițiilor art. 80 C. pen. și, pe cale de
consecință, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la:
- detențiunea pe viață și 4
ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de
omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art.
175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen.;
- 10 ani închisoare și 4 ani
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.
cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.
pen.
Conform dispozițiilor art. 34
lit. a) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin
prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai
grea – a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.
pen. pe o perioadă de 4 ani.
II. A descontopit pedeapsa
rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele
componente de:
- 8 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită
de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)
C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele și a art. 109 alin. (1) teza finală
C. pen., cu reținerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru
săvârșirea faptei de viol, infracțiune incriminată de dispozițiile art. 197 alin.
(1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., cu
reținerea art. 74 lit. c), art. 80 C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și
următoarele C. pen.;
- Sporul de 2 ani
închisoare.
Menținând schimbarea
încadrării juridice dispuse de prima instanță pentru infracțiunea de viol,
reținută în sarcina inculpatului minor T.V.I., a dispus înlăturarea față de
acesta a aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute de
dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. și, implicit a dispozițiilor art. 80 C.
pen. și, pe cale de consecință a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat
la:
- 15 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită
de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)
C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de viol, incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1),
(2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și
următoarele C. pen.
Conform dispozițiilor art. 85
C. pen. a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 5 luni
închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I., prin sentința penală nr. 435 din
24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe
care a descontopit-o în pedepsele componente de câte 3 pedepse de câte 5 luni
închisoare, aplicate pentru comiterea a câte trei infracțiuni de furt calificat
(fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. (1), 209 alin. (1)
lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și cu
reținerea a art. 74 lit. c) C. pen. și a art. 76 lit. d) C. pen.) și de câte 3
pedepse de câte 200 lei amendă penală, aplicate aceluiași inculpat minor pentru
săvârșirea a câtre trei infracțiuni de distrugere(fapte incriminate de
dispozițiile art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele C.
pen. și reținerea a dispozițiilor art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.).
Conform dispozițiilor art. 34
lit. b) raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele
stabilite inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie cu cele stabilite
prin sentința penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare.
A menținut toate celelalte
dispoziții ale sentinței penale criticate, referitoare la pedepsele accesorii
aplicate celor doi inculpați, deducerea reținerii și arestului preventiv,
menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, respingerea cererii
formulate de fiecare inculpat, de înlocuire a arestului preventiv cu măsura
obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respingerea cererii de
confiscare specială formulată de reprezentantul Parchetului, cele referitoare
la latura civilă a cauzei, precum și cele referitoare la cheltuielile judiciare
aferente soluționării cauzei la prim grad jurisdicțional.
Menținând starea de arest
preventiv a fiecărui inculpat, a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată
fiecăruia prin această decizie, perioada arestului scursă de la data
pronunțării hotărârii criticate – 22 iunie 2009 la zi.
A respins, ca nefondate,
apelurile declarate de către inculpații M.A. și T.V.I. împotriva aceleași sentinței
penale.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a reținut că
prima instanță a reținut corect s
tarea de fapt, la stabilirea
căreia s-au avut în vedere toate probele administrate în cauză, iar din
coroborarea acestora a rezultat că inculpații M.A. și T.V.I. sunt autorii
faptelor penale pentru care au fost trimiți în judecată.
Cât privește încadrarea
juridică dată faptelor săvârșite de cei doi inculpați s-a apreciat că aceasta
este corectă cu o singură excepție, în sensul că nu se impune reținerea, în
favoarea inculpaților, a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.
pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și cea de omor calificat în
dauna victimei V.M., cu atât mai mult cu cât încadrarea juridică dată faptei de
omor vizează infracțiunea de omor deosebit de grav ca urmare a reținerii
circumstanței agravante a comiterii omorului asupra a două persoane în aceeași
împrejurare. Cum suntem în prezența unei infracțiuni complexe, determinată de
unitatea infracțională creată de legiuitor (moartea a cel puțin două persoane),
actele materiale componente nu pot fi tratate diferențiat din punct de vedere
al individualizării judiciare.
Pe de altă parte, inculpații
nu au avut o atitudine procesuală constant corespunzătoare, nu au manifestat
empatie față de victime, s-au autodenunțat la aproape două luni de zile de la
data arestării lor preventive când existau deja probe clare a vinovăției lor
pentru faptele comise împotriva victimei K.Z. De altfel, inculpații au arătat
că au formulat denunțul doar de teama consecințelor juridice și nu dintr-un
regret sincer, regret care nu a fost manifestat în fața instanței de fond.
Instanța de apel a apreciat că simpla recunoaștere din partea inculpaților cu
privire la faptele comise împotriva victimei V.M. nu poate constitui o
circumstanță atenuantă, atâta timp cât împrejurările și condițiile săvârșirii
tuturor infracțiunilor anulează valoarea atenuantă a acestei recunoașteri.
Prin urmare, instanța de
apel a procedat la o reindividualizare a pedepselor aplicate celor doi
inculpați, reindividualizare care a ținut seama de împrejurările concrete în
care au fost săvârșite faptele (inculpații acționând la unison, au lovit
victimele cu sălbăticie fără măcar să le pese de durerea provocată acestor
victime, au violat-o pe una din victime, profitând de starea de neputință în
care au adus-o, prin lovirea acesteia, și, fără să le pese de viața lor, deși
aceste victime încă mai trăiau, le-au aruncat de la înălțime de 2,5 m, pe digul râului Mureș, după care le-au aruncat în râul Mureș pentru a-și ascunde faptele deosebit
de grave), de gradul de pericol social al faptelor comise, de urmările
ireversibile ale acestora (suprimarea, în aceleași împrejurări, a două vieți
omenești), precum și de persoana fiecărui inculpat în parte, care s-au dovedit în
societate a fi persoane care au deprins viciul consumului exagerat de alcool,
au săvârșit faptele fără a avea o justificare cât de cât plauzibilă, au avut un
comportament antisocial și tendințe impulsive, ceea ce denotă o periculozitate
deosebită iar riscul lor de recidivă este crescut (a se vedea rapoartele de
expertiză medico-legală psihiatrică și cele de evaluare a comportamentului
inculpaților).
În ceea ce îl privește pe
inculpatul T.V.I., în baza art. 85 C. pen. instanța de apel a anulat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, aplicată
acestui inculpat, prin sentința penală nr. 435/2098 a Judecătoriei Reghin,
definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele
componente și a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc.
pen., urmând ca acestea să fie contopite cu pedeapsa cea mai grea aplicată prin
decizie. S-a apreciat că în cauză se impune a se da eficiență prev.art. 85 C.
pen., fără ca în acest mod să se dorească vreo ignorare a celor reținute în Decizia
LXX din 15 octombrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curte de Casație și
Justiție, deoarece acest minor nu doar că a manifestat perseverență
infracțională, prin situarea sa în câmpul ilicitului penal, dar pentru a se
realiza scopul pedepsei penale astfel cum este el reglementat de prev. art. 52 C.
pen., se impune a se efectua operațiunile tehnico-juridice la care art. 85 C.
pen. face trimitere față de acesta. Faptul că s-a dat eficiență în cauză, față
de inculpatul minor T.V.I., prevederilor art. 85 C. pen., nu este de natură
să-i încalce acestuia drepturile și garanțiile procesuale ce-i sunt recunoscute
de către legislația română, dar s-a apreciat că această operațiune
tehnico-juridică realizată de către instanța de apel nu contravine în nici un
mod prev. art. 5 paragr. 4, art. 6 din C.E.D.O., deoarece o instanță ierarhic
superioară celei care dispune în acest mod în prezenta cauză va verifica
legalitatea și temeinicia acestor operațiuni, deci se va realiza o aplicare
eficiență a principiului conform căruia o persoană acuzată de comiterea unei
infracțiuni de către o instanță are dreptul la exercitarea efectivă a unui
recurs în fața instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea
respectivă.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, criticând-o
pentru nelegalitate, sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 85
față de inculpatul minor T.V.I., precum și pentru greșita obligare a acestui
inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile
responsabile civilmente.
În motivarea recursului parchetului s-a arătat că
deși procurorul a invocat în motivele de apel omisiunea aplicării dispozițiilor
art. 85 față de inculpatul minor T.V.I., instanța de apel a dat curs acestei
solicitări în mod greșit, încălcând Decizia nr. LXX din 15 octombrie 2007 a
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia
instanțele de control judiciar nu pot dispune, direct în căile de atac,
contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul
judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o
condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima
instanță.
Totodată, s-a arătat că acest inculpat a fost obligat
în mod greșit la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu
părțile responsabile civilmente, deși nu a existat și o obligare a acelorași
părți la repararea pagubei.
Împotriva aceleiași decizii, în termen legal, au
declarat recurs și inculpații M.A. și T.V.I., criticând-o, primul, pentru
nelegalitate, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de viol ce a
fost comisă asupra victimei V.M. doar de către coinculpatul T.V.I., care a
exercitat și violențele asupra acestei victimei; pe cale de consecință,
inculpatul M.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin.
(1) și (2) C. pen. și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.
174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în cea prev
de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Totodată, a solicitat
menținerea pedepsei de 18 ani aplicate de instanța de fond și a circumstanțelor
atenuante reținute de această instanță.
Cel de-al doilea inculpat, T.V.I., a criticat decizia
instanței pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei în raport de
poziția sa procesuală, de împrejurarea că a săvârșit faptele în stare de
ebrietate și de situația sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de
bunici.
Examinând hotărârile recurate prin
prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 17, 17
1
,
18 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru
următoarele motive:
Referitor la grava eroare
de fapt ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de
condamnare a inculpatului M.A. pentru infracțiunile de viol și omor deosebit de
grav, Înalta Curte constată că această critică este nefondată, activitatea
infracțională a inculpatului, sub aceste aspecte, stabilindu-se pe baza autodenunțului
formulat la data de 6 mai 2008 (fila 83) și a declarațiilor de recunoaștere date
la urmărirea penală (filele 107-110), ce se coroborează cu autodenunțului
formulat de celălalt inculpat la aceeași dată (fila 84) și cu declarația de
recunoaștere dată de acesta în aceeași fază (fila 95). În acest fel, așa cum
corect a reținut și instanța de fond, recunoașterile referitoare la agresiunea
sexuală se coroborează reciproc, inclusiv cu relatările făcute lucrătorilor
serviciului de probațiune care au efectuat evaluarea dispusă de instanță
(filele 178-182, 194-198), căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în
probe certe ale comiterii respectivelor infracțiuni. De altfel, inculpatul M.A.
a revenit asupra declarației date la urmărirea penală abia în faza de recurs,
după ce a fost condamnat de instanța de apel la detențiune pe viață. Cum
potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare
mai dinainte stabilită, iar în speță instanțele anterioare au făcut o examinare
complexă a tuturor probelor administrate în cauză, reținându-le pe cele care
concordă și care, în concret, sunt în sensul existenței faptelor și a
săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpat, Înalta Curte constată că
simplele susțineri ale inculpatului M.A. în sensul că nu a violat-o pe victima
V.M. și nici nu a exercitat violențe asupra acesteia, nu sunt de natură să
probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate
detaliat de instanța de fond, aceasta evaluând corespunzător materialul
probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și
art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările
comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția
inculpatului, soluția fiind menținută sub aceste aspecte și de instanța de
apel.
Totodată, în raport de
aceste considerente,
Înalta Curte constată că și cererea subsidiară, de schimbare a
încadrării juridice dată faptei, de omor deosebit de grav, prev. de art. 174, art.
175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea de
omor calificat, prev de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., nu este
întemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât inculpatul a săvârșit uciderea a
două persoane în aceeași împrejurare.
Critica formulată de
inculpatul M.A. în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată
de către instanța de apel, este corectă, pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța de apel a
încălcat tehnica de individualizare, deoarece, cum pentru infracțiunea prev. de
art. 174 – art. 175 lit. i) – art. 176 lit. b) C. pen. pedeapsa prevăzută de
lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de
ani, instanța de apel trebuia să argumenteze alegerea pedepsei alternative a
detențiunii pe viață, iar nu să motiveze simplist că, în raport de criteriile
expuse în considerente, se impune majorarea pedepsei, întrucât în speță nu este
vorba de o majorare a pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de instanța de
fond, ce putea atinge maxim 25 de ani, ci de alegerea altei modalități
alternative a pedepsei prevăzute de lege.
În al doilea rând, indiferent de
modalitatea în care a ajuns să aplice pedeapsa respectivă – a detențiunii pe
viață - instanța de fond a făcut o individualizare greșită, întrucât, deși
circumstanțele de fapt sunt corect reținute iar gravitatea faptelor este de
necontestat, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului – care a
recunoscut nu neapărat formal faptele și este la prima încălcare a legii penale
(aspecte relevate și de referatul de evaluare) - Curtea apreciază că nu se justifică
aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, aceasta nefiind în măsură să asigure
reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 22 de ani la momentul comiterii
faptei, practic acesta nemaiîntrevăzând nici o perspectivă socială.
Ca atare, considerând
critica întemeiată pentru motivele mai sus arătate, după descontopirea pedepsei
rezultante aplicate de instanța de apel și repunerea pedepselor componente în
individualitatea lor, Curtea va schimba pedeapsa detențiunii pe viață aplicată
pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și
pedepsită de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1)
lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa închisorii în
cuantumul maxim, de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a),
b), e) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Totodată, Curtea apreciază că
solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă judiciară prev.
de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și, pe cale de consecință, a se
coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată, în
raport de împrejurările și modalitatea în care a comis faptele, așa cum au fost
descrise mai sus, de gravitatea deosebită a acestora, de periculozitatea de care
a dat dovadă, astfel că lipsa antecedentelor penale, invocată de apărarea
inculpatului, nu poate constitui automat circumstanța atenuantă prev. de art. 74
alin. (1) lit. a) C. pen. ce se referă la conduita bună a infractorului înainte
de săvârșirea faptei, în condițiile în care, așa cum rezultă din actele
dosarului, acesta era cunoscut la nivelul comunității ca având o atitudine
violentă, cu accentuate tendințe la instabilitate psihică, impulsivă și
antisocială, cu tulburare de personalitate de tip disocial, având în trecut
tendințe de suicid și manifestări agresive pe fondul consumului de alcoolice,
dovedite pe deplin inclusiv în prezenta cauză. Pe de altă parte, nu se poate
reține nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., referitoare
la atitudinea infractorului după săvârșirea faptei, rezultând din prezentarea
sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului ori înlesnirea
descoperirii participanților, deoarece în ceea ce privește prima victimă
dovezile erau clare iar în ceea ce privește autodenunțul referitor la o două
victimă, pe care l-a făcut inculpatul la aproape 2 luni de la arestarea sa,
când cercetările erau avansate, denotă doar că acesta a acționat în ideea de a
diminua pe cât posibil consecințele juridice ale faptelor; de altfel, în
memoriul de recurs, inculpatul a retractat recunoașterea făcută prin
autodenunț.
Referitor la motivul de critică a parchetului ce
vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 C. pen. față de inculpatul
minor T.V.I., direct de către instanța de apel, Curtea constată că acesta este
întemeiat, cu următoarele precizări:
În motivarea recursului
parchetului s-au invocat dispozițiile Deciziei nr. LXX din 15 octombrie 2007 a
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia
instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac
contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul
judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o
condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima
instanță. Or, examinând considerentele acestei decizii se poate observa că
există și excepții de la regula instituită prin dispozitiv, respectiv în cazul
în care prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la contopire, în
condițiile în care a fost legal sesizată. În speță, instanța de apel a aplicat
în mod greșit dispozițiile art. 85 C. pen. față de inculpatul minor T.V.I. -
dispunând anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 5 luni
închisoare aplicată inculpatului minor T.V.I. prin sentința penală nr. 435 din
24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin, definitivă prin neapelare, pedeapsă
pe care, după descontopire, a contopit-o conform dispozițiilor art. 34 lit. b)
raportat la dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., cu pedepsele stabilite
inculpatului minor T.V.I. prin prezenta decizie - întrucât la momentul
sesizării instanței – 4 septembrie 2008, condamnarea pentru fapta concurentă
încă nu fusese dispusă. De altfel, copia sentinței penale nr. 435 din 24
septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin a fost depusă la dosar pentru prima oară
la instanța de apel, odată cu motivele de apel.
Ca atare, constatând că
nepronunțarea cu privire la anularea pedepsei 5 luni închisoare aplicată inculpatului
minor T.V.I. prin sentința penală nr. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin și necontopirea cu pedeapsa din prezenta cauză nu reprezintă o omisiune a
instanței de fond, Curtea, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de
instanța de apel și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, va
înlătura aplicarea dispozițiilor art. 85 C. pen.
Recursul parchetului este întemeiat și sub
aspectul criticii vizând greșita obligare a inculpatul minor T.V.I. la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile
civilmente, în condițiile în care nu a existat și o obligare a acelorași părți
la repararea pagubei.
Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc.
pen., partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în
solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu
acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În cauză, nici
unul dintre inculpați nu a fost obligat la despăgubiri civile întrucât singura
parte civilă – K.M., a renunțat la pretențiile civile, poziție de care instanța
de fond a luat act.
Ca atare, atât obligarea inculpatului minor T.V.I. la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile
civilmente, de către instanța de fond cât și de către cea de apel, în temeiul art.
191 alin. (3) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., este greșită și urmează a fi
înlăturată, urmând a fi menținută doar obligarea inculpatului la plata acestor
cheltuieli, astfel cum au fost ele stabilite de cele două instanțe.
Sub un ultim aspect,
recursul inculpatului T.V.I., ce a criticat decizia instanței pentru
netemeinicie – solicitând reducerea pedepsei în raport de poziția sa
procesuală, de împrejurarea că a săvârșit faptele în stare de ebrietate și de
situația sa familială, fiind un copil orfan, crescut doar de bunici -, este
neîntemeiat, Înalta Curte apreciind
că instanța de apel a făcut o
justă individualizare, în conformitate cu criteriile generale de
individualizare, prev. de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum
este definit de dispozițiile art. 52 C. pen.
Aceasta,
întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de
reeducare al condamnatului, ci și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii
sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În concret, la individualizarea
judiciară a pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social concret ridicat
al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei, de împrejurările
acesteia, cât și de persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu
legea penală și prezintă perspective medii de reintegrare în societate, astfel
că modalitatea de executare stabilită și cuantumul pedepsei corespunde scopului
acesteia. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea lui
procesuală nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin.
(1) lit. a) și c) C. pen., în sensul solicitării inculpatului, pentru
considerentele deja expuse și, pe cale de consecință, nici reducerea pedepsei
sub minimul special prevăzut de lege.
6.
Referitor la cazul de casare invocat din oficiu de instanță, prev. de art.
385
9
pct. 4 C. proc. pen., Înalta Curte
constată că examinarea acestuia a devenit inutilă ca urmare a comunicării, ulterior
dezbaterilor, a încheierii de îndreptare a erorii materiale, potrivit cu care
soluționarea apelurilor s-a desfășurat în ședință publică.
Pentru toate aceste considerente,
având în
vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare
din oficiu, conform dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
Înalta Curte, văzând și
dispozițiile art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpații T.V.I. și M.A. împotriva deciziei
recurate, pe care o va casa numai în ceea ce privește pedepsele principale
aplicate inculpaților T.V.I. și M.A., în sensul considerentelor prezentei
decizii, precum și cu privire la plata cheltuielilor judiciare către stat, sub
acest ultim aspect casându-se și sentința penală nr. 182 din 27 iunie 2009
pronunțată de Tribunalul Mureș, în sensul că se va înlătură obligarea părților
responsabile civilmente T.N. și T.V.V. la plata cheltuielilor judiciare către
stat, în solidar cu inculpatul minor T.V.I., menținând obligarea la sumele
ocazionate de soluționarea fondului și apelului doar a acestui din urmă
inculpat.
Conform dispozițiilor art. 385
16
alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi iar în
baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare
avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și inculpații T.V.I. și M.A.
împotriva Deciziei penale nr. 82/ A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează decizia atacată numai în
ceea ce privește pedepsele principale aplicate inculpaților T.V.I. și M.A.,
precum și cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul T.V.I.,
sub acest ultim aspect casându-se și sentința penală nr. nr. 182 din 27 iunie 2009
pronunțată de Tribunalul Mureș.
Rejudecând, în fond:
I. Descontopește pedeapsa
rezultantă a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.
pen. pe o perioadă de 4 ani, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente
de:
- detențiune pe viață și 4
ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de
omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art.
175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen.;
- 10 ani închisoare și 4 ani
pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de
dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de
viol, faptă incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.
cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- 4 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C.
pen., pe care le repune în individualitatea lor.
Schimbă pedeapsa detențiunii
pe viață aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă
prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art.
176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în pedeapsa
de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a), b), e) C.
pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform dispozițiilor art. 33
lit. a) raportat la dispozițiile art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele
stabilite prin prezenta, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute
pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a),
b), e) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
Compută din cuantumul pedepsei
aplicate acestui inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 16
martie 2008 la 10 februarie 2010.
II. Descontopește pedeapsa
rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului T.V.I., în pedepsele
componente de:
- 15 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită
de dispozițiile art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i), art. 176 alin. (1) lit. b)
C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;
- 5 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de viol, incriminată de dispozițiile art. 197 alin. (1),
(2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.;
- 2 ani închisoare pentru
comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de
dispozițiile art. 192 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.
pen.;
- 3 pedepse a câte 5 luni
închisoare, aplicate pentru comiterea a trei infracțiuni de furt calificat
(fapte prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin.
(1) lit. a), g), i) C. pen. cu