Decizia nr. 487/2010 — ÎCCJ, Secția penală — Individualizarea pedepselor. Detențiunea pe viață

În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, cum este infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art . 176 C. pen ., dacă prima instanță a aplicat pedeapsa închisorii, instanța de apel care apreciază că se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață trebuie să motiveze alegerea pedepsei alternative a detențiunii pe viață în raport cu criteriile prevăzute în art . 72 C. pen .

În conformitate cu Decizia nr . LXX (70) din 15 octombrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, i nstanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Din considerentele deciziei rezultă că, prin excepție de la regula instituită prin dispozitiv, instanța de control judiciar poate dispune direct în calea de atac contopirea pedepselor, dacă prima instanță, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe în această privință. Prin urmare, dacă necontopirea pedepselor nu reprezintă o omisiune a primei instanțe, instanța de apel nu poate dispune direct în calea de atac a apelului anularea suspendării condiționate a executării pedepsei conform art . 85 C. pen . și contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile care au făcut obiectul judecății cu pedepsele aplicate infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă cu suspendarea condiționată a executării. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr . 487 din 10 februarie 2010 A. Prin sentința penală nr . 182 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Mureș a u fost condamnați inculpații: 1. M.A. la pedepsele de: - 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen ., cu reținerea art . 74 alin. (1) lit . c) și cu aplicarea art . 80 C. pen .; - în baza art . 65 alin. (2) raportat la art . 175 alin. (1) teza finală și art . 176 alin. (1) teza finală C. pen ., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pe o perioadă de 4 ani; - 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută în art . 197 alin. (1) și (2) lit . a) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen ., cu reținerea art . 74 alin. (1) lit . c) și cu aplicarea art . 80 C. pen .; - în baza art . 65 alin. (2) raportat la art . 197 alin. (2) teza a ll-a C. pen ., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pe o perioadă de 4 ani; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută în art . 192 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen . În baza art . 34 alin. (1) lit . b) raportat la art . 33 lit . a) C. pen ., s-au contopit pedepsele principale stabilite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare. În baza art . 71 C. pen ., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . În baza art . 35 alin. (3) C. pen ., alături de pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare, s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pe o perioadă de 4 ani. 2. T.V. la pedepsele de: - 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. și art . 109 alin. (1) C. pen ., cu reținerea art . 74 alin. (1) lit . c) și cu aplicarea art . 80 C. pen .; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută în art . 197 alin. (1) și (2) lit . a) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. C. pen ., cu reținerea art . 74 alin. (1) lit . c) și cu aplicarea art . 80 C. pen .; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută în art . 192 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. C. pen . În baza art . 34 alin. (1) lit . b) raportat la art . 33 lit . a) C. pen ., s-au contopit pedepsele principale stabilite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. În baza art . 71 C. pen . și a Decizie nr . LI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . În baza mijloacelor de probă instrumentate în cauză, prima instanța a reținut că inculpații au consumat băuturi alcoolice la bufetul din comuna S., începând cu după amiaza zilei de 14 martie 2008. Seara, s-a așezat cu ei la masă și victima K.Z., la invitația inculpatului M.A., după ce victima i s-a plâns că o persoană vrea să-l bată. Înainte de ora închiderii, victima a plecat înspre casă, apoi și inculpații. Ajungând-o pe drum, inculpatul M.A. a lovit victima, fiind oprit de inculpatul T.V., care l-a prins de haină. Victima a reușit să ajungă și să intre în curtea locuinței sale, însă a fost urmată de cei doi inculpați. Aceștia au început să o lovească cu pumnii și picioarele, în reprize, timp de aproximativ 30 de minute. Au călcat-o în picioare, apăsând-o puternic în zona gâtului. În aceeași seară, la bufetul din sat a fost și cea de-a doua victimă, V.M. Victima V.M., trecând prin dreptul curții numitului K.Z., a auzit gălăgie și a intrat să vadă ce se întâmplă. În acel moment, tot inculpatul M.A. a fost primul care a lovit-o cu pumnul peste față, iar femeia s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de zidul casei. A fost luată de inculpatul M.A. și așezată pe scări, a fost dezbrăcată , după care acesta a întreținut cu ea raport sexual. Femeia era conștientă, însă, din cauza loviturilor și de frică, nu s-a putut opune. La propunerea lui M.A., și inculpatul T.V. a întreținut raport sexual cu victima V.M. În momentul în care cel de-al doilea inculpat s-a ridicat de pe femeie, aceasta nu mai mișca. În acest timp, victima K.Z. nu mai reacționa, iar inculpații au sesizat că nu mai putea vorbi, ci doar horcăia. La propunerea lui M.A., cei doi inculpați au luat mai întâi victima K.Z. de mâini și picioare, au scos-o din curte, au traversat drumul și au aruncat-o peste digul de piatră de la marginea șoselei, în râul Mureș . Victima a fost aruncată de la o înălțime de aproximativ 2,60 m, căzând pe malul apei. Inculpații au coborât pe o scară de lemn improvizată, au apucat din nou victima de mâini și de picioare și au aruncat-o în apă, inculpatul M.A. urmărind să vadă dacă o duce apa. S-au întors în curte, au lovit-o din nou pe victima V.M. și, fără să știe dacă aceasta mai era sau nu în viață, au procedat la fel ca prima dată, aruncând-o peste parapet de la 2,60 m înălțime, coborând pe malul Mureșului și aruncând-o în apele râului, după care au plecat acasă. În drept, s-a reținut că fapta inculpaților M.A. și T. V. de a aplica multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimelor K.Z. și V.M. (în curtea victimei K.Z.), iar apoi de a le arunca de pe șosea, de la înălțime de peste 2 m, peste un parapet până la malul Mureșului , iar de acolo în apele râului, cu intenția de a le suprima viața, urmare care s-a și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen .; - fapta acelorași inculpați de a întreține (cu aceeași ocazie) raport sexual cu victima V.M., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută în art . 197 alin. (1) și (2) lit . a) C. pen .; - fapta acelorași inculpați de a pătrunde fără drept - împreună și pe timp de noapte - în curtea victimei K.Z., fără consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută în art . 192 alin. (1) și (2) C. pen . B. Prin decizia nr . 82/A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș , Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței penale nr . 182 din 22 iunie 2009, care a fost desființată în parte și, rejudecând cauza, a dispus următoarele: I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente și a dispus înlăturarea față de acesta a aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute în dispozițiile art . 74 alin. (1) lit . c) C. pen . și, implicit, a dispozițiilor art . 80 C. pen . și, pe cale de consecință, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la: - detențiunea pe viață și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen .; - 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen ., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă incriminată în dispozițiile art . 197 alin. (1) și (2) lit . a) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen .; - 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 192 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen . Conform dispozițiilor art . 34 alin. (1) lit . a) raportat la art . 33 lit . a) C. pen ., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea - a detențiunii pe viată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe o perioadă de 4 ani. II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului T.V. în pedepsele componente și a dispus înlăturarea față de acesta a aplicării circumstanțelor atenuante reținute și prevăzute în dispozițiile art . 74 alin. (1) lit . c) C. pen . și, implicit, a dispozițiilor art . 80 C. pen . și, pe cale de consecință, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la: - 15 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. C. pen .; - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol, incriminată în dispozițiile art . 197 alin. (1) și (2) lit . a) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. C. pen .; - 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 192 alin. (1) și (2) C. pen ., cu aplicarea art . 99 și urm. C. pen . Conform dispozițiilor art . 85 C. pen ., a anulat suspendarea condiționată a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V., prin sentința penală nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin , definitivă prin neapelare , pedeapsă pe care a descontopit-o în pedepsele componente - 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, aplicate pentru comiterea a trei infracțiuni de furt calificat și 3 pedepse de câte 200 lei amendă penală, aplicate aceluiași inculpat minor pentru săvârșirea a trei infracțiuni de distrugere . Conform dispozițiilor art . 34 alin. (1) lit . b) raportat la art . 33 lit . a) C. pen ., a contopit pedepsele stabilite inculpatului minor T.V. prin prezenta decizie cu cele stabilite prin sentința penală nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin , în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare. A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale criticate. A respins, ca nefondate , apelurile declarate de către inculpații M.A. și T.V. împotriva aceleași sentinței penale. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs procurorul, criticând-o pentru nelegalitate , sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art . 85 C. pen . față de inculpatul minor T.V., precum și pentru greșita obligare a acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente . Împotriva aceleiași decizii, în termen legal, au declarat recurs și inculpații M.A. și T.V., criticând-o, primul, pentru nelegalitate , sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de viol ce a fost comisă asupra victimei V.M. doar de către coinculpatul T.V., care a exercitat și violențele asupra acestei victimei; pe cale de consecință, inculpatul M.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută în art . 197 alin. (1) și (2) C. pen . și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen . în cea prevăzută în art . 174 și art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen . Totodată, a solicitat menținerea pedepsei de 18 ani aplicate de instanța de fond. Cel de-al doilea inculpat, T.V., a criticat decizia instanței pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei. Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art . 385 9 alin. (1) pct . 17, 17 1 , 18 și 14 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele motive: 1. Referitor la grava eroare de fapt ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului M.A. pentru infracțiunile de viol și omor deosebit de grav, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această critică este nefondată , activitatea infracțională a inculpatului, sub aceste aspecte, stabilindu-se pe baza autodenunțului formulat la data de 6 mai 2008 și a declarațiilor de recunoaștere date la urmărirea penală, ce se coroborează cu autodenunțul formulat de celălalt inculpat la aceeași dată și cu declarația de recunoaștere dată de acesta în aceeași fază. În acest fel, așa cum corect a reținut și instanța de fond, recunoașterile referitoare la agresiunea sexuală se coroborează reciproc, inclusiv cu relatările făcute lucrătorilor serviciului de probațiune care au efectuat evaluarea dispusă de instanță, căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în probe certe ale comiterii respectivelor infracțiuni. De altfel, inculpatul M.A. a revenit asupra declarației date la urmărirea penală abia în faza de recurs, după ce a fost condamnat de instanța de apel la detențiune pe viață. Cum potrivit dispozițiilor art . 63 alin. (2) C. proc . pen ., probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar în speță instanțele anterioare au făcut o examinare complexă a tuturor probelor administrate în cauză, reținându-le pe cele care concordă și care, în concret, sunt în sensul existenței faptelor și a săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că simplele susțineri ale inculpatului, M.A. în sensul că nu a violat-o pe victima V.M. și nici nu a exercitat violențe asupra acesteia, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, analizate detaliat de instanța de fond, aceasta evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art . 62, art . 63 și art . 69 C. proc . pen ., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpatului, soluția fiind menținută sub aceste aspecte și de instanța de apel. Totodată, în raport cu aceste considerente, cererea subsidiară de schimbare a încadrării juridice dată faptei de omor deosebit de grav prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen ., în infracțiunea de omor calificat prevăzută în art . 174 și art . 175 alin. (1) lit . i) C. pen ., nu este întemeiată, întrucât inculpatul a săvârșit uciderea a două persoane în aceeași împrejurare. 2. Critica formulată de inculpatul M.A., în ceea ce privește greșita individualizare a pedepsei aplicată de către instanța de apel, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În primul rând, instanța de apel a încălcat tehnica de individualizare, deoarece, cum pentru infracțiunea prevăzută în art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen . pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, instanța de apel trebuia să argumenteze alegerea pedepsei alternative a detențiunii pe viață, iar nu să motiveze simplist că, în raport cu criteriile expuse în considerente, se impune majorarea pedepsei, întrucât în speță nu este vorba de o majorare a pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de instanța de fond, ce putea atinge maxim 25 de ani, ci de alegerea altei pedepse alternative prevăzute de lege. În al doilea rând, indiferent de modalitatea în care a ajuns să aplice pedeapsa respectivă - a detențiunii pe viață -, instanța de fond a făcut o individualizare greșită, întrucât, deși circumstanțele de fapt sunt corect reținute, iar gravitatea faptelor este de necontestat, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului - care a recunoscut, nu neapărat formal, faptele și este la prima încălcare a legii penale - Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se justifică aplicarea pedepsei detențiunii pe viață, aceasta nefiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 22 de ani la momentul comiterii faptei, practic acesta nemaiîntrevăzând nicio perspectivă socială. Ca atare, considerând critica întemeiată pentru motivele mai sus arătate, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de instanța de apel și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, Înalta Curte de Casație și Justiție va schimba pedeapsa detențiunii pe viață aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen . cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen ., în pedeapsa închisorii în cuantumul maxim, de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Referitor la motivul de critică al procurorului ce vizează greșita aplicare a dispozițiilor art . 85 C. pen . față de inculpatul minor T. V., direct de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este întemeiat, cu următoarele precizări: În motivarea recursului procurorului s-au invocat dispozițiile Deciziei nr . LXX din 15 octombrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanță. Examinând considerentele acestei decizii se poate observa că există și excepții de la regula instituită prin dispozitiv, respectiv în cazul în care prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la contopire, în condițiile în care a fost legal sesizată. În speță, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art . 85 C. pen . față de inculpatul minor T.V. - dispunând anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V. prin sentința penală nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin , definitivă prin neapelare , pedeapsă pe care, după descontopire , a contopit-o conform dispozițiilor art . 34 alin. (1) lit . b) raportat la dispozițiile art . 33 lit . a) C. pen . cu pedepsele stabilite inculpatului minor T.V. prin prezenta decizie - întrucât la momentul sesizării instanței - 4 septembrie 2008 - condamnarea pentru fapta concurentă încă nu fusese dispusă. De altfel, copia sentinței penale nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin a fost depusă la dosar pentru prima oară la instanța de apel, odată cu motivele de apel. Ca atare, constatând că nepronunțarea cu privire la anularea pedepsei 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V. prin sentința penală nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin și necontopirea cu pedeapsa din prezenta cauză nu reprezintă o omisiune a instanței de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate de instanța de apel și repunerea pedepselor componente în individualitatea lor, va înlătura aplicarea dispozițiilor art . 85 C. pen .

Recursul procurorului este întemeiat și sub aspectul criticii vizând greșita obligare a inculpatul minor T.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente , în condițiile în care nu a existat și o obligare a acelorași părți la repararea pagubei. Potrivit dispozițiilor art . 191 alin. (3) C. proc . pen ., partea responsabilă civilmente , în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În cauză, niciunul dintre inculpați nu a fost obligat la despăgubiri civile, întrucât singura parte civilă - K.M., a renunțat la pretențiile civile, poziție de care instanța de fond a luat act. Ca atare, obligarea inculpatului minor T.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile civilmente , de către instanța de fond și de către cea de apel, în temeiul art . 191 alin. (3) și art . 192 alin. (2) C. proc . pen ., este greșită și urmează a fi înlăturată, menținându-se doar obligarea inculpatului la plata acestor cheltuieli.

Sub un ultim aspect, recursul inculpatului T.V., ce a criticat decizia instanței pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei , este neîntemeiat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că instanța de apel a făcut o justă individualizare, în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute în art . 72 C. pen . și cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile art . 52 C. pen . Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci și o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii. În concret, la individualizarea judiciară a pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei, de împrejurările acesteia, precum și de persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală și prezintă perspective medii de reintegrare în societate, astfel că modalitatea de executare stabilită și cuantumul pedepsei corespund scopului acesteia. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea lui procesuală nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în art . 74 alin. (1) lit . a) și c) C. pen ., în sensul solicitării inculpatului, pentru considerentele deja expuse și, pe cale de consecință, nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de procuror și inculpații T.V. și M.A. împotriva deciziei nr . 82/A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș , Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a casat decizia atacată numai în ceea ce privește pedepsele principale aplicate inculpaților T.V. și M.A., precum și cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul T.V., sub acest ultim aspect casându-se și sentința penală nr . 182 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș . Rejudecând , în fond: I. A descontopit pedeapsa rezultantă a detențiunii pe viață și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe o perioadă de 4 ani, aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente, a s chimbat pedeapsa detențiunii pe viață aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art . 174, art . 175 alin. (1) lit . i) și art . 176 alin. (1) lit . b) C. pen . cu aplicarea art . 75 alin. (1) lit . c) C. pen ., în pedeapsa de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. Conform art . 33 lit . a) raportat la art . 34 alin. (1) lit . b) C. pen ., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie, dispunând ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art . 64 alin. (1) lit . a), b) și e) C. pen . pe o perioadă de 4 ani. II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului T.V. în pedepsele componente și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art . 85 C. pen . privind anularea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V. prin sentința penală nr . 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei Reghin , definitivă prin neapelare . Conform art . 33 lit . a) raportat la art . 34 alin. (1) lit . b) C. pen ., a contopit pedepsele aplicate inculpatului minor T.V. în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare. A înlăturat obligarea părților responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu inculpatul minor T.V., menținând obligarea la sumele ocazionate de soluționarea fondului și apelului doar a acestui din urmă inculpat. A menținut restul dispozițiilor hotărârilor atacate.