ÎCCJ, decizie (scj.ro #83892)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83892) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Individualizarea pedepselor. Detențiunea pe

viață. Contopirea pedepsei cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente pentru

care există o condamnare definitivă

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic:

Drept penal

-

individualizarea

pedepselor

C.

pen

.,

art

. 72,

art

. 85

infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață

alternativ cu pedeapsa închisorii, cum este infracțiunea de omor deosebit de

grav prevăzută în

art

. 176 C.

pen

.,

dacă prima instanță a aplicat pedeapsa închisorii, instanța de apel care

apreciază că se impune aplicarea pedepsei detențiunii pe viață trebuie să

motiveze alegerea pedepsei alternative a detențiunii pe viață în raport cu

criteriile prevăzute în

art

. 72 C.

pen

.

Decizia

nr

. LXX (70) din 15 octombrie 2007 a

Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, i

nstanțele de

control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei

aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse

aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă,

în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Din considerentele

deciziei rezultă că, prin excepție de la regula instituită prin dispozitiv,

instanța de control judiciar poate dispune direct în calea de atac contopirea

pedepselor, dacă prima instanță, fiind legal învestită, a omis să se pronunțe

în această privință.

Prin urmare, dacă

necontopirea

pedepselor nu reprezintă o omisiune a primei instanțe, instanța de apel nu

poate dispune direct în calea de atac a apelului anularea suspendării

condiționate a executării pedepsei conform

art

. 85 C.

pen

. și contopirea pedepselor aplicate pentru

infracțiunile care au făcut obiectul judecății cu pedepsele aplicate

infracțiunilor concurente pentru care există o condamnare definitivă cu

suspendarea condiționată a executării.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia

nr

. 487 din 10 februarie 2010

A. Prin sentința penală

nr

.

182 din 22 iunie 2009 a Tribunalului

Mureș

a

u

fost condamnați inculpații:

1.

M.A. la pedepsele de:

- 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, prevăzută în

art

. 174,

art

.

175 alin. (1)

lit

. i) și

art

.

176 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.,

cu aplicarea

art

. 75 alin. (1)

lit

.

c) C.

pen

., cu reținerea

art

.

74 alin. (1)

lit

. c) și cu aplicarea

art

. 80 C.

pen

.;

- în

baza

art

. 65 alin. (2) raportat la

art

. 175 alin. (1) teza finală și

art

.

176

alin.

(1) teza finală C.

pen

., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și

e) C.

pen

., pe o perioadă de 4 ani;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută în

art

. 197 alin. (1)

și (2)

lit

. a) C.

pen

., cu

aplicarea

art

. 75 alin. (1)

lit

.

c) C.

pen

., cu reținerea

art

.

74 alin. (1)

lit

. c) și cu aplicarea

art

. 80 C.

pen

.;

- în baza

art

. 65 alin. (2) raportat

la

art

. 197 alin. (2) teza a

ll-a

C.

pen

., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor

prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

.

a), b) și e) C.

pen

., pe o perioadă de 4 ani;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu, prevăzută în

art

.

192 alin. (1) și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 75 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

.

În baza

art

. 34 alin. (1)

lit

. b) raportat la

art

. 33

lit

. a) C.

pen

., s-au contopit

pedepsele principale stabilite, aplicându-se

inculpatului pedeapsa cea mai

grea

de 18 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare,

urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă

de 21 ani închisoare.

În baza

art

. 71 C.

pen

.,

s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul

drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și e) C.

pen

.

În baza

art

. 35 alin. (3) C.

pen

., alături de pedeapsa rezultantă de 21 ani închisoare,

s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii

exercițiului drepturilor prevăzute în

art

. 64

alin. (1)

lit

. a), b) și e) C.

pen

.,

pe o perioadă

de 4 ani.

2. T.V.

la pedepsele de:

- 8 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută în

art

. 174,

art

. 175 alin.

(1)

lit

. i) și

art

. 176

alin. (1)

lit

. b) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 99 și urm. și

art

. 109 alin. (1) C.

pen

., cu

reținerea

art

. 74 alin. (1)

lit

. c) și cu aplicarea

art

. 80

C.

pen

.;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol,

prevăzută în

art

. 197 alin. (1) și (2)

lit

. a) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 99 și urm. C.

pen

., cu reținerea

art

. 74 alin. (1)

lit

. c) și cu aplicarea

art

. 80

C.

pen

.;

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută în

art

.

192 alin. (1) și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 99 și urm. C.

pen

.

În baza

art

. 34 alin. (1)

lit

. b)

raportat la

art

. 33

lit

. a)

C.

pen

., s-au contopit

pedepsele principale stabilite, aplicându-se inculpatului pedeapsa cea

mai grea

de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani

închisoare,

urmând ca acesta să execute

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza

art

. 71 C.

pen

. și a Decizie

nr

. LI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercițiul

drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și e) C.

pen

.

În baza mijloacelor de probă instrumentate în cauză,

prima instanța a

reținut că inculpații au consumat băuturi alcoolice la bufetul

din comuna S., începând cu după amiaza zilei de 14 martie 2008. Seara, s-a

așezat cu ei la masă și victima K.Z., la invitația

inculpatului M.A., după ce victima i s-a plâns că o persoană vrea să-l

bată.

Înainte de ora închiderii, victima a plecat înspre casă,

apoi și inculpații. Ajungând-o pe drum,

inculpatul M.A. a lovit victima,

fiind oprit de inculpatul T.V., care

l-a prins de haină. Victima a reușit să ajungă și să intre în curtea locuinței

sale, însă a fost urmată de cei doi inculpați. Aceștia au început să o lovească

cu pumnii și picioarele, în reprize, timp de aproximativ 30 de minute. Au

călcat-o în picioare, apăsând-o puternic în zona gâtului.

În

aceeași seară, la bufetul din sat a fost și cea de-a doua victimă, V.M.

Victima V.M., trecând prin dreptul curții numitului K.Z., a

auzit gălăgie și a intrat să vadă ce se întâmplă. În acel moment,

tot inculpatul M.A. a fost primul care a lovit-o

cu pumnul peste față, iar

femeia s-a dezechilibrat și a căzut,

lovindu-se cu capul de zidul casei. A

fost

luată de inculpatul M.A. și așezată pe scări, a fost dezbrăcată

, după

care acesta a întreținut cu ea raport sexual. Femeia

era conștientă, însă, din cauza loviturilor și de frică, nu s-a putut

opune. La

propunerea lui M.A., și inculpatul T.V. a întreținut raport

sexual cu

victima V.M. În momentul în care

cel de-al doilea inculpat s-a ridicat

de pe femeie, aceasta nu mai

mișca.

În acest timp, victima K.Z. nu mai reacționa, iar inculpații au

sesizat că nu mai putea vorbi, ci doar horcăia.

La

propunerea lui M.A., cei doi inculpați au luat mai întâi victima

K.Z. de mâini și

picioare, au scos-o din curte, au traversat

drumul

și au aruncat-o peste digul de piatră de la marginea șoselei, în râul

Mureș

. Victima a fost aruncată de la o înălțime de

aproximativ 2,60 m, căzând pe malul apei. Inculpații au coborât pe o scară de

lemn improvizată, au apucat din nou victima de mâini și de picioare și au

aruncat-o în apă, inculpatul M.A. urmărind să

vadă dacă o duce apa.

S-au întors în

curte, au lovit-o din nou pe victima V.M. și, fără să știe

dacă aceasta mai era sau nu în viață, au procedat

la fel ca prima dată,

aruncând-o peste parapet de la 2,60 m înălțime,

coborând pe malul

Mureșului

și aruncând-o în apele râului, după care au

plecat acasă.

În

drept, s-a reținut că fapta inculpaților M.A. și T.

V. de a aplica

multiple lovituri cu pumnii și picioarele victimelor K.Z. și V.M. (în curtea

victimei K.Z.), iar apoi de a le arunca de pe șosea, de la înălțime de peste 2

m, peste un parapet până la malul

Mureșului

, iar de

acolo în apele râului, cu intenția de a le suprima viața, urmare care s-a și

produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor deosebit de

grav, faptă prevăzută în

art

. 174,

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) și

art

. 176 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.;

- fapta acelorași inculpați de a întreține (cu aceeași ocazie)

raport

sexual cu victima V.M., profitând de

imposibilitatea acesteia de a se

apăra și de a-și exprima voința,

întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii

de viol, faptă prevăzută în

art

. 197 alin. (1) și (2)

lit

. a) C.

pen

.;

- fapta acelorași inculpați de a pătrunde fără

drept - împreună și pe timp de noapte - în curtea victimei K.Z., fără

consimțământul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

violare de domiciliu, prevăzută în

art

. 192 alin. (1)

și (2) C.

pen

.

B. Prin decizia

nr

. 82/A din 3

noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu

Mureș

, Secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

admis apelul declarat de procuror împotriva

sentinței penale

nr

. 182 din 22 iunie 2009, care a fost desființată în parte

și,

rejudecând

cauza, a dispus următoarele:

I. A

descontopit

pedeapsa rezultantă

de 21 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a),

b) și e) C.

pen

. aplicată

inculpatului M.A. în pedepsele componente și

a dispus

înlăturarea față de acesta a aplicării circumstanțelor atenuante reținute și

prevăzute în dispozițiile

art

. 74 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

. și, implicit, a

dispozițiilor

art

. 80 C.

pen

.

și, pe cale de consecință, a majorat pedepsele aplicate acestui inculpat la:

-

detențiunea pe viață și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și e) C.

pen

., pentru

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile

art

. 174,

art

.

175 alin. (1)

lit

. i) și

art

.

176

alin. (1)

lit

.

b) C.

pen

., cu aplicarea

art

.

75 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

.;

-

10 ani închisoare și

4 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor

prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

.

a), b) și e) C.

pen

., pentru săvârșirea infracțiunii

de viol, faptă incriminată în dispozițiile

art

.

197 alin. (1) și (2)

lit

.

a) C.

pen

., cu aplicarea

art

.

75 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

.;

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de

domiciliu, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile

art

. 192 alin. (1) și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 75 alin.

(1)

lit

. c) C.

pen

.

Conform dispozițiilor

art

. 34 alin.

(1)

lit

. a) raportat la

art

.

33

lit

. a) C.

pen

., a

contopit pedepsele aplicate, stabilind ca, în final, inculpatul M.A. să execute

pedeapsa cea mai grea - a detențiunii pe

viată

și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute în

art

. 64

alin. (1)

lit

. a), b) și e) C.

pen

.

pe o perioadă de 4

ani.

II.

A

descontopit

pedeapsa rezultantă de 10 ani

închisoare aplicată

inculpatului T.V. în

pedepsele componente și a dispus înlăturarea față de acesta a aplicării

circumstanțelor

atenuante reținute și prevăzute în dispozițiile

art

. 74 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

. și, implicit, a dispozițiilor

art

.

80 C.

pen

. și, pe cale de consecință, a majorat

pedepsele aplicate acestui inculpat la:

- 15 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de

dispozițiile

art

. 174,

art

.

175 alin. (1)

lit

.

i)

și

art

. 176 alin. (1)

lit

.

b) C.

pen

., cu aplicarea

art

.

99 și urm. C.

pen

.;

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, incriminată în dispozițiile

art

.

197 alin. (1) și (2)

lit

. a) C.

pen

.,

cu aplicarea

art

. 99 și urm. C.

pen

.;

- 2 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de violare de

domiciliu, faptă

prevăzută și pedepsită de dispozițiile

art

. 192 alin.

(1) și (2) C.

pen

., cu aplicarea

art

. 99 și urm. C.

pen

.

Conform dispozițiilor

art

. 85 C.

pen

., a anulat suspendarea

condiționată a pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată

inculpatului

minor T.V., prin sentința penală

nr

.

435 din 24 septembrie

2008 a Judecătoriei

Reghin

, definitivă prin

neapelare

,

pedeapsă pe care a

descontopit-o

în pedepsele

componente - 3 pedepse de câte 5 luni închisoare, aplicate pentru comiterea a

trei infracțiuni de furt calificat și 3 pedepse de câte 200 lei amendă penală,

aplicate aceluiași inculpat minor pentru săvârșirea a trei infracțiuni de

distrugere

.

Conform dispozițiilor

art

. 34 alin.

(1)

lit

. b) raportat la

art

.

33

lit

. a) C.

pen

., a

contopit pedepsele stabilite inculpatului minor T.V. prin prezenta decizie cu

cele stabilite prin sentința penală

nr

. 435

din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei

Reghin

, în pedeapsa cea mai grea,

cea de 15 ani

închisoare.

A

menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale criticate.

A

respins, ca

nefondate

, apelurile declarate de către

inculpații

M.A. și T.V. împotriva aceleași

sentinței penale.

C.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs procurorul,

criticând-o pentru

nelegalitate

, sub aspectul

greșitei aplicări a dispozițiilor

art

. 85 C.

pen

. față de inculpatul minor T.V., precum și pentru

greșita obligare a

acestui inculpat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile

responsabile

civilmente

.

Împotriva aceleiași decizii, în termen legal, au declarat recurs

și inculpații M.A. și T.V., criticând-o, primul, pentru

nelegalitate

,

sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea de viol ce a fost comisă

asupra victimei V.M. doar de către coinculpatul T.V., care a exercitat și

violențele asupra acestei victimei; pe

cale

de consecință, inculpatul M.A. a solicitat achitarea pentru

infracțiunea prevăzută în

art

.

197 alin. (1) și (2) C.

pen

. și schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută în

art

.

174,

art

. 175 alin. (1)

lit

.

i) și

art

. 176 alin. (1)

lit

.

b) C.

pen

. în cea

prevăzută în

art

. 174 și

art

.

175 alin. (1)

lit

. i) C.

pen

.

Totodată, a

solicitat menținerea pedepsei de 18 ani aplicate de instanța

de fond.

Cel

de-al doilea inculpat, T.V., a criticat decizia instanței pentru netemeinicie,

solicitând reducerea pedepsei.

Examinând hotărârile

recurate

prin

prisma cazurilor de casare prevăzute în

art

. 385

9

alin. (1)

pct

. 17, 17

1

, 18 și 14 C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de

Casație și Justiție

constată că recursurile

sunt întemeiate pentru următoarele motive:

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului M.A.

pentru infracțiunile de viol și omor deosebit de grav, Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că această critică este

nefondată

,

activitatea infracțională a inculpatului, sub aceste aspecte, stabilindu-se pe

baza

autodenunțului

formulat la data de 6 mai 2008 și

a declarațiilor de recunoaștere date la urmărirea penală, ce se coroborează cu

autodenunțul

formulat de celălalt inculpat la aceeași dată

și cu declarația de recunoaștere dată de acesta în aceeași fază. În acest fel,

așa cum corect a reținut și instanța de fond, recunoașterile referitoare la

agresiunea sexuală se coroborează reciproc, inclusiv cu relatările făcute

lucrătorilor serviciului de probațiune care au efectuat evaluarea dispusă de

instanță, căpătând astfel veridicitate și constituindu-se în probe certe ale

comiterii respectivelor infracțiuni. De altfel, inculpatul M.A. a revenit

asupra declarației date la urmărirea penală abia în faza de recurs, după ce a

fost condamnat de instanța de apel la detențiune pe viață. Cum potrivit

dispozițiilor

art

. 63 alin. (2) C.

proc

.

pen

., probele nu au o valoare

mai dinainte stabilită, iar în speță instanțele anterioare au făcut o examinare

complexă a tuturor probelor administrate în cauză, reținându-le pe cele care

concordă și care, în concret, sunt în sensul existenței faptelor și a

săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpat, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că simplele susțineri ale inculpatului, M.A. în sensul că nu

a violat-o pe victima V.M. și nici nu a exercitat violențe asupra acesteia, nu

sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse

mai sus, analizate detaliat de instanța de fond, aceasta evaluând corespunzător

materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor

art

. 62,

art

. 63 și

art

. 69 C.

proc

.

pen

., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările

comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția

inculpatului, soluția

fiind menținută sub

aceste aspecte și de instanța de apel.

Totodată, în raport cu aceste considerente, cererea subsidiară

de schimbare a încadrării juridice dată

faptei

de omor deosebit de grav prevăzută în

art

. 174,

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) și

art

. 176

alin. (1)

lit

. b)

C.

pen

., în infracțiunea de omor calificat prevăzută

în

art

. 174 și

art

. 175

alin. (1)

lit

. i) C.

pen

.,

nu este întemeiată, întrucât inculpatul a săvârșit uciderea a două persoane în

aceeași împrejurare.

greșita individualizare a pedepsei aplicată de către instanța de apel, este

întemeiată, pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanța de apel a încălcat tehnica de

individualizare, deoarece, cum pentru infracțiunea prevăzută în

art

. 174,

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) și

art

. 176 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

. pedeapsa

prevăzută de lege este detențiunea pe viață, alternativ cu închisoarea de la 15

la 25 de ani, instanța de apel trebuia să argumenteze alegerea pedepsei

alternative a detențiunii pe viață, iar nu să motiveze simplist că, în raport

cu criteriile expuse în considerente, se impune majorarea pedepsei, întrucât în

speță nu este vorba de o majorare a pedepsei de 18 ani închisoare aplicată de

instanța de fond, ce putea atinge maxim 25 de ani, ci de alegerea altei pedepse

alternative prevăzute de lege.

În al doilea rând, indiferent de modalitatea în care a ajuns să

aplice pedeapsa respectivă - a detențiunii pe viață -, instanța de fond a făcut

o individualizare greșită, întrucât, deși circumstanțele de fapt sunt corect

reținute, iar gravitatea faptelor este de necontestat, în raport cu

circumstanțele personale ale inculpatului - care a recunoscut, nu neapărat

formal, faptele și este la prima încălcare a legii penale

- Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că nu se justifică aplicarea

pedepsei detențiunii pe viață, aceasta

nefiind

în măsură să asigure

reeducarea inculpatului, în vârstă de doar 22 de ani la momentul

comiterii faptei, practic acesta

nemaiîntrevăzând

nicio

perspectivă socială.

Ca atare, considerând critica întemeiată pentru motivele mai sus

arătate, după

descontopirea

pedepsei rezultante

aplicate de instanța de

apel și repunerea

pedepselor componente în individualitatea lor, Înalta Curte de Casație și

Justiție

va schimba pedeapsa detențiunii pe viață aplicată pentru

comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită

de dispozițiile

art

. 174,

art

.

175 alin. (1)

lit

. i) și

art

.

176 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

.

cu aplicarea

art

. 75 alin. (1)

lit

.

c) C.

pen

., în pedeapsa închisorii în cuantumul

maxim, de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin.

(1)

lit

. a), b) și e)

C.

pen

. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

greșita aplicare a dispozițiilor

art

. 85 C.

pen

. față de inculpatul minor T.

V., direct de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta

este întemeiat, cu următoarele precizări:

În motivarea recursului procurorului s-au invocat dispozițiile

Deciziei

nr

. LXX din 15 octombrie 2007 a Secțiilor

Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție,

potrivit căreia instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în

căile

de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut

obiectul judecății cu pedepse aplicate

infracțiunilor concurente, pentru care

există o condamnare definitivă,

în cazul în care contopirea nu a fost

dispusă

de prima instanță. Examinând considerentele acestei decizii se

poate

observa că există și excepții de la regula instituită prin dispozitiv,

respectiv în cazul în care prima instanță a omis

să se pronunțe cu privire la

contopire, în condițiile în care a fost

legal sesizată. În speță, instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile

art

. 85 C.

pen

. față de

inculpatul minor T.V. - dispunând anularea suspendării condiționate a pedepsei

rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor T.V. prin sentința

penală

nr

. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei

Reghin

, definitivă prin

neapelare

,

pedeapsă pe care, după

descontopire

, a contopit-o

conform dispozițiilor

art

. 34 alin. (1)

lit

. b) raportat la

dispozițiile

art

. 33

lit

. a) C.

pen

. cu pedepsele stabilite inculpatului minor

T.V.

prin prezenta decizie - întrucât la momentul sesizării

instanței - 4 septembrie 2008 - condamnarea pentru fapta concurentă încă

nu fusese dispusă. De altfel, copia sentinței penale

nr

. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei

Reghin

a fost depusă la dosar pentru

prima oară la instanța de apel, odată cu motivele

de apel.

Ca atare, constatând că

nepronunțarea

cu privire la anularea pedepsei 5 luni închisoare aplicată inculpatului minor

T.V.

prin sentința penală

nr

. 435 din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei

Reghin

și

necontopirea

cu

pedeapsa din prezenta cauză nu reprezintă o omisiune

a instanței de

fond, Înalta Curte de Casație și Justiție, după

descontopirea

pedepsei rezultante aplicate de instanța de apel și repunerea pedepselor

componente în

individualitatea lor, va

înlătura aplicarea dispozițiilor

art

. 85 C.

pen

.

vizând greșita obligare a inculpatul minor T.V. la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în solidar cu părțile responsabile

civilmente

,

în condițiile în care nu a existat și o obligare a acelorași părți la repararea

pagubei.

Potrivit dispozițiilor

art

. 191 alin.

(3) C.

proc

.

pen

., partea

responsabilă

civilmente

, în măsura în care este

obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod

solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. În

cauză,

niciunul

dintre inculpați nu a fost obligat la

despăgubiri civile, întrucât singura parte civilă - K.M., a renunțat la

pretențiile civile, poziție de care instanța de fond a luat act.

Ca atare, obligarea inculpatului minor

T.V. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în solidar cu părțile

responsabile

civilmente

, de către instanța de fond și

de către cea de apel, în temeiul

art

. 191 alin. (3)

și

art

. 192 alin. (2) C.

proc

.

pen

., este greșită și

urmează a fi înlăturată, menținându-se doar obligarea inculpatului la

plata

acestor cheltuieli.

inculpatului T.V., ce a

criticat decizia instanței pentru netemeinicie, solicitând

reducerea

pedepsei

, este

neîntemeiat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind că instanța de apel

a făcut o justă individualizare, în conformitate cu criteriile generale de

individualizare prevăzute în

art

. 72 C.

pen

. și cu scopul

pedepsei,

astfel cum este definit de dispozițiile

art

. 52 C.

pen

.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să

constituie doar un mijloc de reeducare al condamnatului, ci și o măsură de

constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea

infracțiunii. În concret, la individualizarea

judiciară a pedepsei s-a ținut cont

de gradul de pericol social concret

ridicat al faptei, relevat de modalitatea de săvârșire a faptei, de

împrejurările acesteia, precum și de persoana

inculpatului,

care nu este la prima confruntare cu legea penală și prezintă

perspective

medii de reintegrare în societate, astfel că modalitatea de executare stabilită

și cuantumul pedepsei corespund scopului acesteia. Totodată, circumstanțele

personale ale inculpatului și atitudinea lui

procesuală

nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute în

art

. 74

alin. (1)

lit

. a)

și c) C.

pen

., în sensul solicitării inculpatului,

pentru considerentele deja expuse și, pe cale de consecință, nici reducerea

pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursurile declarate de procuror și inculpații T.V. și M.A.

împotriva deciziei

nr

. 82/A din 3 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Târgu

Mureș

, Secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a casat decizia atacată numai în ceea ce

privește pedepsele principale aplicate inculpaților T.V. și M.A., precum și

cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul T.V., sub

acest ultim aspect casându-se și sentința penală

nr

.

182 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul

Mureș

.

Rejudecând

,

în fond:

I. A

descontopit

pedeapsa rezultantă a

detențiunii pe viață și

pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și

e) C.

pen

. pe o perioadă de 4 ani, aplicate

inculpatului M.A. în pedepsele componente, a s

chimbat

pedeapsa detențiunii pe viață aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor

deosebit de grav, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile

art

. 174,

art

. 175 alin. (1)

lit

. i) și

art

. 176 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

. cu aplicarea

art

. 75 alin. (1)

lit

. c) C.

pen

., în pedeapsa de 25 ani închisoare, menținând pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și

e) C.

pen

. pe o durată de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

Conform

art

. 33

lit

. a) raportat la

art

. 34 alin. (1)

lit

. b)

C.

pen

., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta

decizie, dispunând ca, în final, inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai

grea, de

25 ani închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute în

art

. 64 alin. (1)

lit

. a), b) și

e) C.

pen

. pe o perioadă de 4 ani.

II. A

descontopit

pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare aplicată

inculpatului T.V. în

pedepsele componente și a înlăturat

aplicarea dispozițiilor

art

.

85 C.

pen

. privind anularea suspendării condiționate

a executării pedepsei rezultante de 5 luni închisoare aplicată inculpatului

minor T.V. prin sentința penală

nr

. 435

din 24 septembrie 2008 a Judecătoriei

Reghin

, definitivă prin

neapelare

.

Conform

art

. 33

lit

. a) raportat la

art

. 34 alin. (1)

lit

. b) C.

pen

., a contopit pedepsele aplicate inculpatului minor T.V.

în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, cea de 15 ani închisoare.

A

înlăturat obligarea părților responsabile

civilmente

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

solidar cu

inculpatul minor T.V., menținând obligarea la sumele

ocazionate de soluționarea fondului și apelului doar a acestui din urmă

inculpat.

A menținut restul dispozițiilor hotărârilor

atacate.