ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3644/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 203 din data de 8 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele: L-a condamnat pe inculpatul M.G.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I, C. pen., la pedeapsa de 25 ani (douăzeci și cinci ani) închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii; - omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. h), i) C. pen., la pedeapsa de 25 ani (douăzeci și cinci ani) închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare, care va fi sporită la 30 ani (treizeci ani) închisoare și interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii. A făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A dedus din pedeapsa pe care inculpatul o are de executat, respectiv 30 ani închisoare, perioada reținerii și arestării preventive, de la 13 mai 2008 până la zi și a menținut starea de arest a acestuia.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de D.M. A obligat inculpatul M.G.L. să plătească părții civile D.M. suma de 5.000 RON reprezentând daune materiale și 90.000 RON cu titlu de daune morale. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.000 RON cheltuieli judiciare din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, din timpul urmăririi penale (av. U.L.), se va avansa din fondurile Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești către Baroul Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că, inculpatul M.G.L., la data de 10 mai 2008, prin constrângere, a întreținut acte sexuale normale și anale cu victima D.P., persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.; la data de 10 mai 2008, într-un loc public - respectiv pădurea "B." de pe raza orașului Frasin - a exercitat acte de violența, cu intenție, asupra victimei D.P., care au condus la decesul acesteia, săvârșind această faptă pentru a ascunde comiterea infracțiunii de viol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) rap.

la art. 175 alin. (1) lit. h), i) C. pen. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpatul M.G.L. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: În motivele de apel formulate, procurorul a arătat că sentința atacată este nelegală, motivat de faptul că instanța de fond, reținând aceeași situație de fapt și aceeași încadrare juridică dată faptelor, nu a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. d) și e) C. pen., respectiv nu a interzis inculpatului drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, alături de drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II și lit. b) C. pen. În plus instanța de fond, când a făcut concursul dintre cele două pedepse complementare aplicate, a omis să dea curs dispozițiilor art. 35 C. pen.

Inculpatul, la termenul de astăzi, personal, cât și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, a precizat că nu a declarat apel și nu își însușește apelul declarat în numele său de avocat I.A.G., sens în care instanța de apel, după ce în prealabil i-a adus la cunoștință consecințele poziției sale procesuale, a procedat la consemnarea susținerile orale în proces-verbal separat atașat la dosar, și ca atare va lua act de manifestarea de voință exprimată de acesta. Prin Decizia penală nr. 48 din data de 19 august 2009, Curtea de Apel Suceava a dispus următoarele: A luat act că inculpatul M.G.L. nu a declarat apel și nu își însușește apelul declarat de avocat I.A.G. în numele său. A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva Sentinței penale nr. 203/08 iulie 2009 a Tribunalului Suceava.

A desființat în parte Sentința penală nr. 203 din 8 iulie 2009 a Tribunalului Suceava și, în rejudecare: A aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. În temeiul art. 35 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii de 30 de ani, și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei închisorii. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței criticate dacă nu sunt contrare prezente decizii.

În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 8 iulie 2009 la zi. În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) rap. la art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului M.G.L. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești către B.A. Suceava.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele: Raportat la situația de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, iar sancțiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., s-au aplicat regulile de la concursul de infracțiuni, și dându-se eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, aceasta fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. Având în vedere că aplicarea pedepsei complementare este obligatorie, întrucât legea penală în alin. (1) teza finală a art. 175 și alin. (3) teza finală a art. 197 C. pen., o prevede în mod expres, fiind îndeplinită și condiția cuantumului pedepsei închisorii prev. de art. 65 alin. (3) C. pen., Curtea constată faptul că deși instanța de fond a făcut aplicarea disp.

art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b) C. pen., în mod greșit nu a interzis inculpatului drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, prev de art. 64 lit. d) și e) C. pen., atunci când a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile pentru infracțiunea de viol. În argumentare, Curtea reamintește că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol asupra unei minore de 8 ani, astfel că, în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de acesta, de relațiile sociale ocrotite prin încriminare unei atare fapte, de modalitățile concrete de comitere și de conduita inculpatului, constată că interzicerea exercitării acestor drepturi ale inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară care urmărește în cele din urmă un scop legitim, ocrotirea altor minori.

Totodată instanța a omis să facă aplicarea disp. art. 35 alin. (2) C. pen. atunci când a făcut concursul dintre cele două pedepse complementare aplicate. Inculpatul M.G.L. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică, invocând cazul de casare prev. de disp. art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite, decât cele prevăzute de lege). Critica nu este fondată. Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este întemeiat, urmând a fi respins, ca atare.

Situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în baza probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de către instanța de fond, orientarea acesteia spre maximul special prevăzut de lege, fiind justificată de gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat. În cauză nu pot fi identificate împrejurări care să poată face posibilă reducerea pedepsei. Numai în acest mod poate fi atins scopul educativ și coercitiv al pedepsei. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție conform disp.

art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul M.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2008 la 6 noiembrie 2009. Conform disp. art. 192 din C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.L. împotriva Deciziei penale nr. 48 din 19 august 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 13 mai 2008 la 6 noiembrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2009.