ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1588/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1588/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

277/ S din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosar penal nr.

5404/62/2012, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. c) C.

pen., art. 174 alin. (1), art. 175 lit. h) C. pen., respectiv, tâlhărie și omor

calificat în infracțiunile prevăzute de art. 208, 209 alin. (1) lit. I) C. pen.,

art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 174, 175 lit. h) C. pen., respectiv,

infracțiunile de furt calificat, violare de domiciliu și omor calificat.

În baza art. 211 alin.

(1) și (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

s-a dispus condamnarea inculpatului R.N.M., la pedeapsa de 9 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b)

C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.

S-a constatat că prin

încheierea de ședință din data de 20 septembrie 2012 s-a schimbat încadrarea

juridică a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1), art.

175 lit. h) C. pen., în infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.

174 alin. (1), art. 176 lit. d) C. pen.

În baza art. 174 alin.

(1) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., același

inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 21 de ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 83 C.

pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei

de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/2010 a Judecătoriei

Rupea, această pedeapsă fiind adăugată la fiecare dintre pedepsele de mai sus,

stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. și pedeapsa de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., pedepsele astfel stabilite, respectiv,

pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și pedeapsa de 23 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., au fost contopite, dispunându-se ca în final inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reținerii și arestării

preventive începând cu data de 21 aprilie 2012 la zi și în baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului R.N.M.,

deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25/2012 emis de

Tribunalul Brașov.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului său genetic in sistemul național de date

genetice judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea din penitenciar.

S-a constatat că

partea vătămată B.G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Următoarele obiecte,

identificate în cadrul procesului verbal de la dosar, constituie mijloace

materiale de probă și rămân atașate dosarului cauzei: bucată lemn de foc cu

urme de substanță brun roșcată cu aspect de sânge, cadru metalic, găleată de

plastic, pahar, mătură; blugi, geacă neagră, hanorac negru, bluză roz, cizme de

cauciuc de culoare albastru, blugi albaștri (haine ale inculpatului); probe sol

și probe biologice prelevate de pe talpa cizmei aparținând inculpatului; fire

păr victimă; depozit subunghial victimă; probe referință ADN victimă;

impresiuni papilare victimă; bucată de lemn; 4 bucăți de lemn cu substanță brun

roșcată cu aspect de sânge; 3 urme biologice cu aspect de sânge, urme biologice

fire de păr; sistem de închidere poartă acces grădină; fire păr victimă; 1

cocean cu urmă de substanță brun roșcată cu aspect de sânge; 1 bucată proteză;

depozit subunghial inculpat.

În baza art. 189 și 191

C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.350

lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariu avocat oficiu

(fond și urmărire penală).

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că victima, B.A.,

în vârstă de 80 de ani, locuia și se gospodărea singură, iar din cauza unor

probleme de sănătate se deplasa cu ajutorul unui cadru metalic. În data de 20

aprilie 2012 victima a schimbat yala de la intrarea în locuință, yală care a

fost montată de H.M. În jurul orelor 15.00, martorul a fost chemat de către R.V.

la locuința victimei, pentru a-i arăta acesteia cum se închide și deschide ușa

a cărei yală fusese schimbată. Victima a rămas singură în locuință, iar martora

R.V. a plecat să își cumpere medicamente.

În acest timp

inculpatul R.N.M., poreclit „M.”, consătean cu victima, se afla la locuința

martorei B.F., mama concubinei sale. În jurul orelor 15.00, întrucât mama

concubinei i-a spus că avea nevoie de ouă pentru a „drege ciorba”, inculpatul

s-a hotărât să meargă la locuința victimei pentru a sustrage ouă, cunoscând

imobilul victimei, precum și faptul că aceasta avea probleme de sănătate și

locuia singură; de asemenea, inculpatul desfășurase pentru victimă cu mai mult

timp în urmă diverse activități gospodărești, împrejurare în care îi sustrăsese

2 animale (miei).

Inculpatul a plecat

spre casa victimei, deplasându-se prin grădinile altor consăteni, a sărit

gardurile până a ajuns la portița din spate a grădinii care era neasigurată, a

pătruns în grădină, iar de aici a descuiat o altă portiță și a pătruns în

curtea imobilului. Cunoscând locul, inculpatul s-a deplasat la cotețul găinilor

de unde a sustras 3 ouă pe care le-a introdus într-o sacoșă de plastic,

inscripționată cu alb „V.”, sacoșă pe care o avea de acasă.

Când a ieșit din

cotețul găinilor inculpatul a fost observat de victimă, care l-a acuzat de furt,

a strigat „hoțule”, și i-a spus că-l „va reclama la poliție”. Inculpatului i-a

„fost frică pentru că o să fie reclamat” și a luat un lemn crăpat din grămada

de lemne lângă care se afla cu care a lovit victima de 3 ori în zona capului.

În aceste momente inculpatului i-a căzut din mâna punga în care se aflau ouăle

sustrase, ouă care s-au spart. Deranjat de acest aspect și pentru „a nu fi

reclamat”, inculpatul a continuat să lovească victima în zona toracică, dorsală

și a capului atât cu piciorul, cât și cu un lemn de foc pe care l-a luat din

șopron. Aceste aspecte rezultă din cele două declarații ale inculpatului luate

în cursul urmăririi penale, declarații care în cea mai mare măsură coincid.

Loviturile aplicate

victimei au fost multiple, aspect care rezultă cu claritate din concluziile

raportului de autopsiere a victimei nr. 152/Aut/2012: multiple plăgi contuze

craniene, multiple echimoze faciale, cervicale și la nivelul membrelor,

infiltrat sanguin epicranian și la nivelul mușchiului temporal stâng, multiple

leziuni la nivelul bolții craniene, hematom subdural în ambele emisfere,

hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, infiltrate sanguine la nivelul

gâtului, multiple fracturi costale, fractura corpului vertebral toracic.

După ce a agresionat

victima, inculpatul a constatat că aceasta „avea sânge pe partea stângă a

capului, dar nu putea să vorbească, ci doar sufla încet”. În loc să abandoneze

victima, pentru a fi sigur că aceasta nu va mai putea „să-l reclame” și pentru

a ascunde urmele faptei sale, inculpatul a luat victima „de sub braț, din

spate, a tras-o circa 3-4 m. până la fântână din curte” și aici a „împins-o

înăuntru cu capul în jos și picioarele în sus”. Corpul victimei nu s-a

scufundat întrucât capul victimei s-a sprijinit pe una dintre ulucile fântânii,

tălpile picioarelor rămânând la nivelul apei. Deși decesul victimei nu s-a

datorat asfixiei mecanice, la autopsiere s-a pus în evidență la nivelul

stomacului victimei cantitatea de 300 ml apă.

Constatând că nu s-a

produs scufundarea corpului victimei și pentru a ascunde comiterea celor două

fapte, inculpatul a procedat la sprijinirea cadrului metalic utilizat de

victimă pentru deplasare de marginea fântânii pentru a da impresia unui

accident. Cu ajutorul unei mături de nuiele, inculpatul a măturat pământul și

resturile lemnoase din șopron îmbibate cu sânge și le-a depozitat sub un aparat

folosit pentru curățarea de boabe a știuleților de porumb (rojniță), apoi a

aruncat pe afumătoarea din șopron lemnul cu care lovise victima.

După comiterea

faptelor inculpatul s-a deplasat la locuința sa, urmând același traseu ca la

venirea la locul faptelor; pe drumul de întoarcere, inculpatul R.N.M. a trecut

prin grădina martorului R.G.R., s-a întâlnit cu acesta și s-a oprit pentru a-i

cere foc să-și aprindă o țigară; întrebat fiind despre prezența sa în acel loc,

a răspuns martorului că fusese să caute un vecin pe care nu l-a găsit acasă.

Martorul R.G. a susținut că inculpatul i s-a părut mai agitat decât de obicei

și „tremura”.

Ajuns acasă,

inculpatul s-a dezbrăcat de hainele purtate și s-a descălțat de cizmele de

cauciuc cu care fusese încălțat pe care le-a pus sub pat, continuându-și

activitățile zilnice ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov și inculpatul R.N.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivele invocate vizând faptul că în cauză se impunea schimbarea încadrării

juridice în sensul că infracțiunile de tâlhărie și omor deosebit de grav sunt

în concurs real cu infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.

(1) C. pen., iar pedepsele aplicate nu au fost corect individualizate.

Primul motiv de apel

nu a mai fost susținut de procurorul de ședință, care a arătat că pentru fapta

prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen., este necesară plângerea prealabilă a

persoanei vătămate, imposibil de obținut în condițiile în care victima a

decedat la data faptelor.

Relativ la

individualizarea pedepselor, apelantul procuror a apreciat că se impune

majorarea cuantumului celor două pedepse până la maximul prevăzut de lege având

în vedere antecedentele penale ale inculpatului, necesitatea împiedicării

comiterii altor fapte, precum și circumstanțele în care au fost comise

infracțiunile, mobilul acestora și calitatea victimei.

Apelantul inculpat R.N.M.

a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor, solicitând reducerea

acestora spre minimul special față de faptul că a recunoscut faptele comise,

are în îngrijire copii minori, iar din referatul de evaluare rezultă că nu

prezintă o personalitate dezvoltată.

Prin decizia penală nr.

4/ AP din 21 ianuarie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul R.N.M. împotriva sentinței penale nr. 277/

S din 30 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov.

În baza art. 381 C.

proc. pen., a dedus în continuare pentru inculpatul R.N.M. durata arestării

preventive începând din data de 30 octombrie 2012, iar în baza art. 350 C.

proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Onorariul avocatului

din oficiu în sumă de 200 lei s-a dispus a fi suportat din fondurile

Ministerului Justiției.

A fost obligat

apelantul inculpat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma

de 150 lei; restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 150 lei rămânând în

sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-au reținut, în esență, următoarele:

Starea de fapt și

încadrarea juridică au fost corect stabilite în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală și nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești

realizată de prima instanță, inculpatul însuși recunoscând faptele comise.

S-a mai reținut, de

asemenea, că în mod corect instanța de fond a individualizat pedepsele aplicate

inculpatului, ținând seama de pericolul social ridicat al faptelor comise.

Relativ la

circumstanțele personale ale inculpatului, similar primei instanțe și instanța

de apel a reținut vârsta tânără a acestuia la momentul comiterii faptelor,

împrejurarea că a crescut într-un mediu cu posibilități materiale reduse fiind

nevoit de mai multe ori să comită fapte de furt pentru satisfacerea imediată a

nevoilor.

Împotriva acestei din

urmă decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și inculpatul R.N.M.

Procurorul a pus

concluzii de admitere a recursului declarat de parchet. În temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a arătat că

pedepsele aplicate inculpatului au fost greșit individualizate în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen.

Reprezentantul

parchetului a solicitat instanței să aibă în vedere gravitatea deosebită a

infracțiunilor și periculozitatea inculpatului.

Procurorul a mai

arătat că inculpatul este recidivist în temeiul art. 37 lit. a) C. pen., că

acesta are antecedente penale.

Reprezentantul

parchetului a arătat că pedeapsa de 21 de ani închisoare aplicată inculpatului

nu este în măsură să ducă la reeducarea sa.

Pe fond a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și majorarea pedepsei

aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina

acestuia.

Apărătorul

inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen.

Referindu-se la cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., apărătorul a

apreciat că instanța de fond a încadrat juridic greșit faptele săvârșite de

inculpat. A arătat că în mod corect fapta se circumscrie dispozițiilor art. 211

alin. (3) C. pen., tâlhăria care a produs consecințe deosebit de grave sau a

avut ca urmare moartea victimei și a solicitat redozarea pedepsei corespunzător

acestei noi încadrări juridice.

În subsidiar,

apărătorul a arătat că în opinia sa faptele săvârșite de inculpat la data de 20

aprilie 2012 se circumscriu faptei de furt calificat, art. 209 lit. i) C. pen.

și omor calificat prevăzut de art. 175 lit. h) C. pen., având în vedere

materialul probator.

Apărătorul a mai

arătat că inculpatul și-a recunoscut faptele dar nu și modul în care se reține

în rechizitoriu că acestea au fost săvârșite.

În final, apărătorul

a solicitat admiterea recursului formulat de inculpat și redozarea pedepselor

aplicate acestuia în sensul reducerii acestora potrivit acestor încadrări

juridice.

Totodată, a solicitat

respingerea recursului declarat de parchet, având în vedere că în opinia

apărării, în raport de încadrarea juridică a faptei instanța de fond a

individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului ținând cont de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și de art. 52 C. pen.

Procurorul a pus

concluzii de respingere, ca nefundat, a recursului declarat de inculpat. Acesta

a recunoscut în faza de urmărire penală comiterea faptelor astfel cum acestea

au fost reținute în rechizitoriu. De asemenea, în fața primei instanțe

inculpatul a recunoscut comiterea faptelor solicitând să fie judecat în cadrul

procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Procurorul a mai

arătat că, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, inculpatul a

acționat cu intenția directă de a suprima viața victimei, că încadrarea

juridică dată faptelor comise de inculpat este corectă.

Analizând hotărârile

atacate, legalitatea și temeiurile acestora prin prisma cazurilor de casare

invocate, a criticilor aduse, dar și potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile declarate

în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce

urmează.

Reține Înalta Curte

că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a

realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator

administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată

faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținută de instanțe, în

mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere

penală a inculpatului R.N.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (1) alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1)

și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În mod temeinic

instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat constând în aceea

că, în data de 20 aprilie 2012, în intervalul orar 15.00-16.00, fiind surprins

de victima B.A. imediat după ce sustrăsese patru ouă din cotețul de găini,

pentru păstrarea bunurilor furate și pentru a-și asigura scăparea, a procedat

la lovirea victimei cu un lemn în zona capului, iar după ce aceasta a căzut la

pământ, a continuat să o lovească în mod brutal cu piciorul la nivelul capului

și la nivel toraco-abdominal, după care, în timp ce victima mai era încă în

viață, a aruncat-o în fântână pentru a se asigura că aceasta va muri, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

La primul termen de

judecată în fața instanței de fond inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., învederând că recunoaște faptele pentru

care a fost trimis în judecată. Se constată că acesta a recunoscut comiterea

faptelor și în fața organelor de cercetare penală. Astfel, în ambele declarații

date în faza de urmărire penală inculpatul a învederat că după ce a fost

surprins că a sustras bunurile de la victimă s-a speriat pentru că aceasta l-ar

putea reclama la organele de poliție, motiv pentru care a lovit-o pentru

înlăturarea urmelor infracțiunii. Loviturile aplicate de inculpat, cu

picioarele și cu bucata de lemn despicat, au cauzat victimei leziuni corporale

care au condus la decesul acesteia.

Potrivit raportului

de constatare medico-legală nr. 152/Aut/2012, moartea victimei a fost violentă,

s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale cu fracturi multiple de boltă și bază

craniană în cadrul unui politraumatism cu fracturi de coloană vertebrală

cervicală și toracică, fracturi multiple costale bilaterale pe trei linii. S-a

constatat că intensitatea loviturilor aplicate a fost mare.

Înalta Curte constată

că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen., întrucât faptele comise de inculpat recunoscute de acesta au

fost corect încadrate juridic de instanța de fond, sens în care cererile de schimbare

a încadrării juridice formulate de inculpat se vor respinge, inculpatul

acționând cu intenția directă de a suprima viața victimei, intenție supravenită

infracțiunii de tâlhărie.

Referitor la pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a

procedat la o justă individualizare a pedepsei în raport de criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea concretă de comitere a faptelor,

urmările acestora (decesul părții vătămate B.A.), limitele de pedeapsă cât și

circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta tânără a acestuia la momentul

comiterii faptelor, împrejurarea că a crescut într-un mediu cu posibilități

materiale reduse, a întâmpinat dificultăți în asigurarea nevoilor) astfel

încât, pe fondul unei toleranțe scăzute la frustrare, a apelat de mai multe ori

la comiterea unor fapte de furt pentru satisfacerea imediată a nevoilor.

La individualizarea

pedepsei instanța de fond a avut în vedere și raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică care a evidențiat faptul că inculpatul a prezentat și

prezintă o tulburare de personalitate de tip antisocial.

De asemenea, în mod

corect au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 C.

pen., față de împrejurarea că la data comiterii faptelor ce fac obiectul

prezentei cauze inculpatul se afla în timpul termenului de încercare de 4 ani

stabilit prin sentința penală nr. 78 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Rupea

urmare a condamnării la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei

infracțiuni de furt calificat.

Aspectele mai sus

menționate au condus la stabilirea de către instanța de fond a unei pedepse

rezultante care prin cuantumul său și modalitatea de executare este în măsură

să asigure atingerea scopului pedepsei astfel cum acesta este reglementat de

dispozițiile art. 52 C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de

infracțiuni.

Ca măsură de

constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de

exemplaritate, ea conținând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce

privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul

făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite,

pe viitor, săvârșirea de fapte penale.

Reanalizând

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte constată că pedepsele

aplicate, de 9 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie

respectiv de 21 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav, apar ca necesare prevenirii, educării și reinserției acestuia

în societate, neimpunându-se nici majorarea nici diminuarea acestor pedepse.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul R.N.M.

împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 aprilie

2012 la 10 mai 2013.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

și de inculpatul R.N.M. împotriva deciziei penale nr. 4/ AP din 21 ianuarie

2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21

aprilie 2012 la 10 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 mai 2013.