ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra

recursurilor de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 242 din 2 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 2801/62/2012 a fost

respinsă cererea de judecare a cauzei conform procedurii simplificate prevăzută

de art. 320

1

C. proc. pen. și în baza art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. b) (prin schimbarea încadrării

juridice potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. dispusă prin încheierea

din 14 iunie 2012 a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile

de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. lit.

a) și c), alin. (2

1

) lit. b) și e) C. pen. și tentativă la omor

calificat prevăzută de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) C. pen.

cu 33 lit. b) în infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. b) și tentativă la omor

deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit.

a), b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen.), cu

aplicarea art. 74 lit. a), c), 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.C.I., deținut în Arestul IJP Brașov în baza mandatului de arestare preventivă

nr. 31 din 29 februarie 2012 emis de Tribunalul Brașov la pedeapsa de 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 20

raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit. d), cu aplicarea art.

74 lit. a), c), 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.C.I. la

pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b), 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite pentru

inculpatul B.C.I. și s-a dispus executarea pedepsei rezultante de 6 ani și 6

luni închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), cu aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive

de la 28 februarie 2012 la zi iar în temeiul art. 350 C. proc. pen. raportat la

art. 136, 143, 148 lit. f) C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a

inculpatului B.C.I.,respingându-se totodată cererea de înlocuire a măsurii

arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În baza art. 14, 346

C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. a fost obligat inculpatul să

plătească părții civile SC "R.B." SA suma de 1080,81 RON cu titlu de

daune materiale, părții civile M.E. suma de 5000 RON cu titlu de daune

materiale plus suma de 321 RON diferența de venituri nerealizată plus c-val în

RON la cursul BNR de la data plății a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune

morale, părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de

15749,73 RON reprezentând c-val prestațiilor medico-sanitare acordate părții

vătămate.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice

Judiciare, prelevare care se va realiza la eliberarea inculpatului din

penitenciar.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut în esență în fapt că, la data de 28

februarie 2012, în jurul orelor 07:00, inculpatul B.C.I. a plecat de la

locuința sa din Timișul de Sus, spre municipiul Brașov, având asupra sa un

rucsac în care a pus un cuțit, o pereche de mănuși și o cagulă din material

textil, decupată în zona ochilor și a gurii. Inculpatul mai avea asupra lui un

telefon mobil marca N. albastru, legătura de chei a locuinței, o cheie inbus și

câțiva RON.

Inculpatul B.C.I. a

parcurs distanța Timișul de Sus - Brașov cu o mașină de ocazie, coborând în

zona Dârste, unde la un restaurant a consumat băuturi alcoolice - o bere și 100

g coniac - apoi s-a deplasat cu un mijloc de transport în comun în zona Pieții

A. (fostă S.), unde la cârciuma "S." a mai consumat băuturi

alcoolice, încă o bere și un coniac. În jurul orei 09:00, inculpatul B.C.I. a

ajuns pe str. S., unde în dreptul blocului cu nr. 15 este deschis un centru de

colectare a fierului vechi, amenajat într-un container metalic aparținând SC

"R.B." S.A. și unde lucrează partea vătămată M.E.

Anterior în data de

14 februarie 2012 inculpatul B.C.l. a vândut la acest centru de colectare, cupru,

ocazie cu care a observat că la centru se ocupă o singură persoană de

achiziții, că aceasta este în vârstă și corpolentă și a văzut locul unde sunt

ținuți banii pentru plata deșeurilor metalice achiziționate.

Inculpatul B.C.I.,

ajuns lângă o latură a containerului metalic a luat hotărârea de a sustrage

bani, a dat rucsacul jos, și-a pus cagula pe față și mănușile, și-a tras gluga

hanoracului pe cap, a luat din rucsac cuțitul, apoi s-a apropiat de ușa de

acces în container, pe care a deschis-o brusc și a trântit-o de un perete al

containerului. Zgomotul produs a alarmat partea vătămată M.E. care s-a speriat,

s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat spre ușa de acces în birou pentru a-l

împiedica pe inculpat să sustragă banii, moment în care inculpatul, care

intrase în interior și deschisese ușa biroului a lovit-o cu cuțitul în zona

abdomenului.

A urmat o luptă între

partea vătămată M.E., care încerca să-l împingă pe inculpat spre ușa de acces

în container, timp în care inculpatul i-a mai aplicat și alte lovituri cu

cuțitul, iar partea vătămată a căzut în șezut după ce i-a smuls haina

inculpatului. În timpul luptei, inculpatul a pierdut la locul faptei o parte

dintre haine în care se aflau telefonul mobil, cheile casei, cheia inbus și

cuțitul, dar profitând de faptul că partea vătămată era căzută jos, a intrat în

birou și dintr-un sertar al mesei a luat câți bani a putut cuprinde cu mâna,

apoi a fugit, însă lângă ușă a pierdut o parte din banii sustrași.

După comiterea

faptei, inculpatul B.C.I. a părăsit în fugă locul faptei, cu direcția C.B., iar

pe traseu a căzut lovindu-se la un genunchi și la mână, apoi a aruncat mănușile

și după un timp, cagula. S-a urcat într-un taxi la stația de taxiuri B. de pe

C.B. și i-a cerut șoferului să-l ducă în zona T.T., a plătit cursa cu taxiul,

respectiv 10 RON, din banii sustrași, apoi s-a deplasat pe jos la locuința

martorei T.C. Ajuns la locuința martorei T.C., inculpatul B.C.I. i-a povestit

ce a făcut, era șocat și îi tremurau mâinile apoi i-a cerut haine de schimb

pentru că după comiterea faptei își făcuse nevoile fiziologice pe el, iar la

partea de sus a corpului nu mai avea decât hainele mai subțiri, pentru că

hanoracul și geaca rămăseseră la locul faptei. Speriată, martora T.C. și-a

chemat concubinul-martorul S.I.D. acasă, iar acesta aflând ce a făcut

inculpatul, I-a sfătuit să se predea organelor de poliție. O parte din

întâmplările relatate de inculpat Ie-a auzit și martorul P.G.

Inculpatul B.C.I. i-a

dat martorei T.C. suma de 1450 RON din banii sustrași, cerându-i să ducă acești

bani soției lui care se afla la Șercaia, apoi restul de bani i-a păstrat pentru

el, respectiv 300 RON. La locuința martorei, inculpatul B.C.I. a consumat bere

și a fumat, bunuri pentru care a cheltuit 20 RON din suma sustrasă. După

aceasta, inculpatul B.C.I. a luat un taxi, în care a urcat și martora T.C. și

s-au deplasat în localitatea Timișul de Sus, unde inculpatul s-a dus la un

centru alimentar, iar martora spre locuința ei din această localitate. Cursa a

costat 40 RON, pe care inculpatul i-a plătit din banii sustrași.

Inculpatul B.C.I.

și-a cumpărat din centrul alimentar 2 pachete de țigări LM, o bere și o cafea

pentru el și o altă bere pentru martorul M.P. Organele de poliție l-au depistat

pe inculpatul B.C.I. în acest centru alimentar și imediat acesta a recunoscut

comiterea faptei.

Martora T.C. a predat

organelor de poliție suma de bani lăsată la ea de către inculpat, cât și

hainele lăsate de acesta în locuința din Brașov - T.T.

Imediat după ce

inculpatul a comis fapta și a fugit de la centrul de colectare al SC

"R.B." SA, partea vătămată M.E. a sesizat organele de poliție, apoi,

la scurt timp a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență

Brașov, în vederea acordării îngrijirilor medicale.

Conform raportului de

expertiză medico-legală din 13 martie 2012 și a completării la raport partea

vătămată M.E. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin loviri

repetate cu instrument tăietor înțepător, posibil cuțit, leziuni ce pot data

din 28 februarie 2012 pentru a căror vindecare necesită 50 - 55 de zile

îngrijiri medicale, în cazul unei evoluții favorabile, cu precizarea că viața

i-a fost pusă în primejdie.

În drept faptele

inculpatului B.C.I., care în data de 28 februarie 2012, în jurul orelor 09:00,

la centrul de colectare deșeuri al SC "R.B." SA de pe str. S. din

municipiul Brașov,a lovit repetat și cu mare intensitate cu un cuțit, partea

vătămată M.E., producându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, fiind

mascat și purtând mănuși, obiecte pregătite anterior faptei în scopul

sustragerii prin violență a banilor din gestiune și care a sustras suma de 2720

RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

)

lit. b) și tentativă la omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20

raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen. Față de cele

expuse prin încheierea din data de 14 iunie 2012 instanța a dispus schimbarea

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din

infracțiunile de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. b) și e) C. pen. și tentativă la

omor prevăzută de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) C. pen. cu 33

lit. b) în infracțiunile de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)

lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. b) și tentativă la omor deosebit de

grav prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) și i)

și art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. Instanța de fond a

apreciat că nu se poate reține la infracțiunea de tâlhărie și circumstanța

agravantă de la alin. (2

1

) lit. e) respectiv o vătămare corporală

gravă cu praeterintenție, cât și tentativa la omor, deci o dublă sancționare a

făptuitorului, doar cu forme de vinovăție diferite, ci având în vedere

circumstanțele reale dar și poziția psihică a agresorului, instrumentul

folosit, intensitatea și numărul loviturilor - 8 tăieturi de cuțit profunde și

cu mare intensitate se impune reținerea infracțiunii de tâlhărie în concurs

infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav respectiv circumstanța

agravantă prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., probele stabilind indubitabil

că inculpatul a acceptat prin agresiunea sa posibilitatea suprimării vieții

unei femei pentru a crea condițiile favorabile jefuirii acesteia.

Raportat la

schimbarea de încadrare juridică cum a fost dispusă mai sus și văzând că

pedeapsa legală pentru infracțiunea de omor de grav este închisoare alternativ

cu pedeapsa detențiunii pe viață, văzând și dispozițiile articol 141

1

C. pen. s-a respins cererea inculpatului de judecarea a cauzei potrivit

procedurii simplificate prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului prima instanță a arătat

că a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul social

ridicat al faptelor, împrejurările și urmările săvârșirii acestora - punerea în

primejdie a vieții victimei, dar și persoana inculpatului. Acesta este în

vârstă de 33 ani, școlarizat 6 clase, căsătorit, cu 2 copii minori în

întreținere, integrat în societate, beneficiază de o stabilitate locativă, este

susținut de membrii familiei, muncitor, altruist (vezi caracterizările

vecinilor, declarația martorei M.A.G. și a martorei E.A.M.I.) angajat la data

săvârșirii faptei la SC A. SRL, care se află la prima confruntare cu legea

penală și care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor comise pe fondul

consumului de alcool și al nevoilor materiale, manifestându-și disponibilitatea

de a despăgubi integral părțile civile. Potrivit referatului de evaluare

presentențială inculpatul poate avea o evoluție comportamentală dezirabilă

social în condițiile în care va conștientiza efectele negative ale consumului

de alcool și va fi monitorizat în ceea ce privește sistarea consumului, va fi

inclus în programe de consiliere astfel încât să fie diminuat potențialul

agresiv al inculpatului față de membrii comunității.

Față de aceste

considerente prima instanță a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de articol 74 lit. a) și c) C. pen.

În ceea ce privește

latura civilă a procesului, văzând dispozițiile art. 14, 346 C. proc. pen.

raportat la art. 998 C. civ. ce reglementează răspunderea civilă delictuală și

art. 313 din Legea nr. 95/2006 prima instanță a apreciat că se impune obligarea

inculpatului la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Brașov a contravalorii prestațiilor medico-sanitare acordate victimei pe perioada

spitalizării. Văzând declarațiile martorelor P.F. și B.V. în sensul că victima

a suferit 6 intervenții chirurgicale, mari suferințe fizice dar și psihice,

martorele detailând aceste suferințe dar și cheltuielile efectuate, înscrisul

ce emană de la R., dar și disponibilitatea manifestată de inculpat de a repara

integral prejudiciul, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de articol 998, 999 C. civ. s-a apreciat de către instanța

de fond că se impune obligarea inculpatului la plata următoarelor despăgubiri

civile: părții civile SC "R.B." SA suma de 1080,81 RON cu titlu de

daune materiale, părții civile M.E. suma de 5000 RON cu titlu de daune

materiale plus suma de 321 RON diferența de venituri nerealizată plus c-val în

RON la cursul BNR de la data plății a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune

morale și părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov suma de

15749,73 RON reprezentând c-val prestațiilor medico-sanitare acordate părții

vătămate împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov și inculpatul B.C.I. criticând-o pentru netemeinicie și

solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei hotărâri

legale și temeinice.

În dezvoltarea

motivelor de apel Parchetul a arătat că hotărârea primei instanțe este

netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului,

cercetat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și

tentativă la omor calificat întrucât în mod greșit au fost reținute în sarcina

acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului nu este de natură să conducă la atingerea

scopului educativ pe care aceasta trebuie să îl aibă.

Inculpatul a criticat

hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. Sub aspectul

nelegalității inculpatul a apreciat că instanța de fond în mod greșit nu a dat

curs solicitării sale de a se face aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în opinia sa instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., privind soluționarea cauzei în procedură

simplificată, iar apoi să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor.

În ceea ce privește netemeinicia hotărârii atacate inculpatul a arătat în

principal că încadrarea juridică dată faptei de către prima instanță este

greșită întrucât nu a avut nici o clipă intenția de a suprima viața victimei ci

doar de a-i sustrage banii; de altfel, loviturile au fost aplicate părții

vătămate în condițiile în care aceasta îl îmbrâncea spre ieșirea din gheretă,

deci în cadrul unei lupte cu partea vătămată, după cum a declarat și aceasta.

Pe altă parte,

inculpatul a arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată este exagerată având în

vedere că acesta nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot

parcursul cercetărilor, iar concluziile referatului de evaluare îi sunt

favorabile.

Verificând în

aplicarea art. 378 C. proc. pen., hotărârea atacată sub toate aspectele, pe

baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei și luând în

considerare de asemenea dispozițiile art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat

că apelurile formulate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză, care se

coroborează cu declarația inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei, o

corectă stare de fapt constând în esență în aceea că la data de 28 februarie

2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 09:00, inculpatul

B.C.I. s-a deplasat pe str. S. din Brașov unde știa că se găsește, amenajat

într-un container metalic, un centru de colectare a fierului vechi, aparținând

SC "R.B." SA, și-a pus pe față o cagulă și mănuși în mâini (obiecte

pe care le avea în rucsacul pe care îl avea în spate), și-a tras gluga

hanoracului pe cap, a luat din rucsac cuțitul și apoi s-a apropiat de ușa de

acces în container, pe care a deschis-o brusc și a trântit-o de un perete al

containerului. Zgomotul produs a alarmat partea vătămată M.E. angajată, care

s-a speriat, s-a ridicat de la masă și s-a îndreptat spre ușa de acces în birou

pentru a-l împiedica pe inculpat să sustragă banii; în acel moment inculpatul,

pentru a-și asigura accesul la birou în vederea sustragerii banilor a lovit-o

cu cuțitul pe partea vătămată în zona abdomenului. A urmat apoi o luptă între

inculpat și partea vătămată M.E. în încercarea acesteia din urmă de a-l împinge

pe inculpat spre ușa de acces în container, timp în care inculpatul i-a mai

aplicat și alte lovituri cu cuțitul, iar partea vătămată a căzut în șezut după

ce i-a smuls haina inculpatului. În timpul luptei, inculpatul a pierdut la

locul faptei o parte dintre haine în care se afla telefonul mobil, cheile

casei, o cheie inbus și cuțitul, dar profitând de faptul că partea vătămată era

căzută jos, a intrat în birou și dintr-un sertar al mesei a luat câți bani a

putut cuprinde cu mâna, apoi a fugit, însă lângă ușă a pierdut o parte din

banii sustrași. Conform raportului de expertiză medico-legală din 13 martie

2012 și a completării la raport, partea vătămată M.E. a prezentat leziuni

traumatice ce s-au putut produce prin loviri repetate cu instrument tăietor

înțepător, posibil cuțit, leziuni ce pot data din 28 februarie 2012 pentru a

căror vindecare necesită 50 - 55 de zile îngrijiri medicale, în cazul unei

evoluții favorabile, cu precizarea că viața i-a fost pusă în primejdie.

Prejudiciul material cauzat SC "R.B." SA, este în suma de 2720 RON.

Inculpatul a

recunoscut comiterea faptei, în modalitatea reținută de către prima instanță,

negând însă că ar fi premeditat fapta, că ar fi avut asupra sa o cagulă sau că

ar fi avut intenția de a suprima viața părții vătămate.

Curtea a reținut că

susținerile inculpatului sunt neadevărate și în mod corect au fost înlăturate

de prima instanță întrucât sunt contrazise de întreg materialul probator

administrat în cauză; astfel, potrivit propriilor declarații date în cursul

urmăririi penale inculpatul cunoștea punctul de colectare a fierului vechi unde

a atacat-o pe partea vătămată întrucât, pe de o parte acesta se afla pe drumul

său spre și dinspre serviciu iar pe altă parte inculpatul a arătat că a vândut

personal fier vechi acelui centru de colectare, atât în primăvara anului 2011

cât și la data de 14 februarie 2012, observând cu acele ocazii amplasamentul

centrului, de unde se luau banii pentru a se plăti contravaloarea fierului

vechi precum și faptul că la acel centru lucra o singură persoană, respectiv

partea vătămată și care era mai în vârstă și corpolentă; or, această situație

coroborată cu împrejurarea că inculpatul a luat în mod intenționat de la

locuința sa un cuțit pe care l-a purtat în acea zi în rucsac (și pe care l-a

folosit la amenințarea și vătămarea părții vătămate), o cagulă (pe care de

asemenea a folosit-o pentru a-și ascunde înfățișarea în momentul atacului și pe

care ulterior a aruncat-o) și mănuși au dovedit că hotărârea de a face rost de

bani prin atacarea angajatei chioșcului R. nu a fost una ad-hoc. Împrejurarea

că inculpatul a arătat în tot cursul procesului penal că nu avea nevoie urgentă

de bani și că nu-și explică de ce a luat cuțitul de acasă și nici cagula (pe

care o folosea atunci când mergea cu bicicleta pentru a-și acoperi fața - însă

în acea zi nu se deplasa cu bicicleta), s-a apreciat că nu este în măsură să conducă

la concluzia că decizia sa de a procura bani prin violențe exercitate asupra

angajatei chioșcului R. ar fi una spontană.

Declarația

inculpatului dată în fața instanței în care a arătat că nu ar fi purtat o

cagulă în momentul atacului ci o fașă elastică a fost contrazisă de declarația

părții vătămate care a arătat că inculpatul a purtat pe față o cagulă neagră

care îi lăsa descoperiți doar ochii și gura; de altfel această afirmație

constantă a părții vătămate s-a coroborat cu declarația dată de inculpat în

cursul urmăririi penale (și asupra căreia a revenit în mod nejustificat în

instanță) în care a arătat că a purtat o cagulă, indicând chiar și la ce o

folosea în mod obișnuit.

Față de cele expuse,

Curtea a reținut că prima instanță a stabilit o stare de fapt corectă și a dat

o încadrare juridică corectă faptelor comise de inculpat reținând în mod

temeinic că faptele inculpatului B.C.I., care în data de 28 februarie 2012, în

jurul orelor 09:00, la centrul de colectare deșeuri al SC "R.B." S.A.

de pe str. S. din municipiul Brașov, a lovit repetat și cu mare intensitate cu

un cuțit, partea vătămată M.E., producându-i leziuni care i-au pus viața în

primejdie, fiind mascat și purtând mănuși, obiecte pregătite anterior faptei în

scopul sustragerii prin violență a banilor și sustrăgând în această modalitate

suma de 2720 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

)

lit. b) și tentativă la omor deosebit de grav prevăzută și pedepsită de art. 20

raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen.

În ceea ce privește

tentativa la omor, deși criticată de inculpat, în mod corect a apreciat prima

instanță că în speță sunt incidente dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. și nu

doar cele ale art. 174, 175 lit. a), b) și i) C. pen. care reglementează omorul

calificat - și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată - întrucât din

particularitățile faptei a rezultat că loviturile repetate cu cuțitul aplicate

părții vătămate au avut menirea de a o aduce pe aceasta în imposibilitate de a

riposta sau reacționa (chiar cu riscul suprimării vieții victimei - în

condițiile folosirii unui corp tăietor înțepător și aplicării de lovituri

repetate cu acesta în toate zonele corpului) în scopul de a comite infracțiunea

de tâlhărie. Nu a putut fi primită apărarea inculpatului, înlăturată de altfel

și de prima instanță în mod întemeiat, în sensul că nu a existat niciun moment

intenția chiar indirectă de a-i suprima viața părții vătămate; modalitatea

concretă de derulare a incidentului astfel cum a fost descrisă de victimă, care

a arătat că i-a solicitat agresorului să ia banii dacă vrea și s-o lase în pace

să nu o omoare însă acesta a continuat s-o lovească cu cuțitul și cu picioarele,

numărul și intensitatea loviturilor instrumentul folosit, zonele în care au

fost dispuse plăgile și concluziile raportului de expertiză medico-legală

converg spre concluzia că inculpatul a acceptat că această femeie își poate

pierde viața ca urmare a violențelor pe care le exercita asupra sa și a

continuat să o lovească pentru a o anihila cu scopul de a sustrage banii.

În acest context,

reținând în mod întemeiat varianta agravantă a tentativei de omor prevăzută de

art. 176 lit. d) C. pen., instanța de fond a apreciat în mod judicios că în

speță nu sunt aplicabile prevederile art. 320

1

C. proc. pen.

referitoare la judecarea cauzei în procedură simplificată și în consecință a

respins în mod fondat cererea inculpatului de a fi judecat după această

procedură; alin. (7) al textului de lege menționat prevede în mod expres că

această procedură nu este aplicabilă în cazul în care acțiunea penală vizează o

infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, or, pentru comiterea

infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen.

legiuitorul a prevăzut pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu închisoarea

de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

S-a reținut că, este

reală împrejurarea că, instanța ar fi trebuit să respingă cererea formulată de

inculpat de a fi judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. încă de la data formulării ei, pe considerentul că în speță,

chiar dacă inculpatul a arătat că recunoaște fapta astfel cum este reținută în

actul de sesizare se impunea administrarea de probe pentru stabilirea unei

încadrări juridice corecte a faptei; schimbarea încadrării juridice a faptei se

realizează potrivit art. 334 C. proc. pen. în cursul judecății, dacă se

apreciază că în raport de materialul probator administrat fapta cu judecarea

căreia a fost sesizată instanța are o altă încadrare juridică decât cea dată

prin actul de sesizare al instanței. Cu toate acestea, Curtea a reținut că

inculpatului nu i-au fost lezate drepturile procesuale recunoscute de

legislația internă și nici dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin respingerea, prin sentința

pronunțată a cererii formulate de inculpat de a fi judecat în procedura

simplificată prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., întrucât în urma

materialului probator administrat de prima instanță (și care s-ar fi impus a fi

administrat și în cazul respingerii cererii încă de la momentul formulării ei)

s-a stabilit o încadrare juridică corectă faptelor pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul iar în raport de aceasta, inculpatul nu a putut beneficia

de judecarea cauzei în procedură simplificată. în speță, s-a reținut că sunt

întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru

ambele infracțiuni comise în concurs real.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru inculpatul B.C.I.

relativ la infracțiunile comise, contrar susținerilor apelanților, Curtea a

constatat că au fost avute în vedere de către prima instanță toate criteriile

generale de individualizare judiciară a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen.

iar pedepsele stabilite precum și cea aplicată, s-a reținut că sunt în măsură

să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

reglementat de art. 52 C. pen.

S-a ținut seama la

stabilirea pedepselor atât de dispozițiile părții generale și a celei speciale

a Codului penal, de limitele fixate în partea specială a Codului penal pentru

infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social

concret relativ ridicat al faptelor comise de inculpat, astfel cum acesta a

rezultat din circumstanțele reale ale săvârșirii acestora cât și din

circumstanțele personale ale inculpatului precum și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, aplicându-se astfel inculpatului

pedepse just individualizate orientate sub limita minimă prevăzută de lege

pentru infracțiunile comise urmare a efectelor reținerii în favoarea

inculpatului a circumstanțelor atenuante.

Prima instanță a

reținut în mod judicios în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante

judiciare având în vedere pe de o parte lipsa antecedentelor penale ale

inculpatului și atitudinea acestuia în societate anterior comiterii faptelor -

astfel cum a rezultat din referatul de evaluare întocmit în cauză de către

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov iar pe altă parte

conduita procesuală adoptată de inculpat ulterior comiterii infracțiunilor de

recunoaștere și regret a faptelor, de colaborare cu organele de urmărire penală

și disponibilitatea manifestată de reparare a prejudiciului cauzat părții

civile și părții vătămate.

Împrejurările evocate

de parchet în susținerea motivelor de apel referitoare la împrejurarea că

inculpatul obișnuia să consume băuturi alcoolice și că uneori se auzeau din

locuința sa certuri, s-a apreciat că nu sunt de natură a contura nici

înclinația inculpatului spre folosirea violenței și nici o conduită a acestuia

care să se răsfrângă asupra relațiilor sociale; inculpatul nu a mai fost

sancționat pentru încălcarea normelor de conviețuire socială și a dovedit că

are o stabilitate locativă și-a asigurat până la momentul comiterii faptei

traiul său și al familiei prin muncă și deși s-a despărțit în fapt de soția sa

este interesat și implicat în creșterea copiilor săi; faptul că a avut

neînțelegeri cu soția sa în ultima parte a căsniciei nu împiedică concluzia

trasă de prima instanță că atitudinea inculpatului în societate anterior

comiterii faptelor a fost una corectă, a respectat valorile apărate de lege și

nu a ridicat probleme de comportament în comunitatea din care provine astfel că

s-a reținut că apare justificată reținerea în favoarea sa a circumstanțelor

atenuante judiciare.

În raport de gradul

de pericol social concret relativ ridicat al infracțiunilor comise de inculpat,

Curtea a apreciat că nu se impune a se da o mai largă eficiență circumstanțelor

atenuante judiciare reținute în favoarea inculpatului și deci o

reindividualizare a pedepselor stabilite în sensul reducerii cuantumului

acestora; gravitatea faptelor comise astfel cum a fost conturată prin prisma

particularităților acestora, leziunile produse părții vătămate și care au pus

în primejdie viața acesteia, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare

pentru refacerea victimei precum și valoarea prejudiciului creat și nerecuperat

sunt elemente care au condus la concluzia că pedepsele stabilite de prima

instanță și pedeapsa rezultată aplicată sunt corespunzător dozate și pot

conduce la reeducarea inculpatului în scopul respectării pe viitor a valorilor

apărate de legea penală.

Văzând că pedeapsa

rezultantă aplicată inculpatului și modalitatea de executare stabilită sunt în

măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., aceasta

este aplicată în limitele prevăzute de lege iar la stabilirea sa au fost avute

în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen. și întrucât nu au fost identificate nici alte

motive pentru reformarea hotărârii, Curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. a respins ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov și inculpatul B.C.I. împotriva Sentinței penale nr. 242/S din

2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar penal nr.

2801/62/2012, pe care a menținut-o. În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în

continuare pentru inculpatul B.C.I. durata arestării preventive începând din

data de 2 octombrie 2012 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut

starea de arest preventiv a acestuia.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpatul B.C.I., criticând decizia recurată pentru netemeinicie, prin prisma

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Prin motivele de

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat înlăturarea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și lit. c) C. pen.,

apreciind că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatului aceste

circumstanțe atenuante raportate la circumstanțele reale în care au fost comise

faptele, solicitând majorarea pedepselor pentru ambele infracțiuni săvârșite de

inculpat, într-un cuantum care să fie de natură a conduce la atingerea scopului

educativ al pedepsei conform art. 52 C. pen.

Recurentul inculpat

B.C.I. a solicitat reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor personale

ratând că pedeapsa care i-a fost aplicată este exagerată având în vedere că nu

are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul

cercetărilor, iar concluziile referatului de evaluare îi sunt favorabile.

Examinând recursul

declarat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov prin prisma cazului de

casare invocat, Înalta Curte, reține că este fondat, pentru considerentele ce

se vor arăta.

De asemenea,

examinând recursul declarat inculpatul B.C.I. prin prisma cazului de casare

invocat, Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta.

Astfel Înalta Curte

reține că hotărârea primei instanțe menținută de instanța de apel este

netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului,

cercetat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și tentativă

la omor deosebit de grav întrucât în mod greșit au fost reținute în favoarea

acestuia circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

circumstanțe ce vor fi înlăturate.

Raportat la

circumstanțele în care au fost comise faptele Înalta Curte constată că

inculpatul a premeditat săvârșirea acestora dând dovadă de o violență extremă,

prin aplicarea a opt lovituri de cuțit asupra părții vătămate, modul de operare

relevând o periculozitate sporită a faptelor și inculpatului.

Totodată, instanța

constată că, în mod eronat s-a reținut că inculpatul a avut o atitudine bună

anterior comiterii faptei, în condițiile în care din referatul de evaluare

efectuat în cauză rezultă că inculpatul și anterior săvârșirii faptei consuma

frecvent băuturi alcoolice, nu mai locuia împreună cu soția și cei doi copii,

iar din declarațiile martorilor rezultă că în locuința inculpatului se auzea

frecvent ceartă și chiar în dimineața în care a comis fapta, inculpatul nu s-a

prezentat la locul de muncă unde fusese angajat doar de două zile, ori prin

"conduita bună a infractorului anterior comiterii faptei" folosită de

legiuitor în cuprinsul art. 74 lit. a) C. pen. nu se înțelege doar lipsa

antecedentelor penale.

Nici dispozițiile

art. 74 lit. c) C. pen. nu sunt incidente în cauză, întrucât la momentul

depistării de către organele de poliție inculpatul era conștient că la locul

faptei i-au rămas obiectele de îmbrăcăminte și telefonul mobil astfel că,

poziția sa sinceră nu a constituit un veritabil sprijin acordat organelor

judiciare care ar fi putut justifica reținerea textului menționat în favoarea

inculpatului, ci a constituit o consecință a ineficienței negării activității

infracționale dată fiind multitudinea de probe materiale ce indicau autorul

infracțiunii.

Așadar, prin

înlăturarea circumstanțelor atenuante, Înalta Curte, la individualizarea

pedepselor ce va aplica față de inculpat, are în vedere criteriile enumerate de

art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține

seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă

fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, iar pedepsele stabilite, respectiv de 7 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 alin. (1),

alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

) lit. b) C. pen. și de 9 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de

grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit. a), b) și i) și art.

176 lit. d) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., sunt în

măsură să conducă la îndeplinirea scopului pedepsei, astfel cum acesta este

reglementat de art. 52 C. pen.

În recursul

inculpatului Înalta Curte, reține că ansamblul criticilor vizând netemeinicia

deciziei nu pot fi primite,circumstanțele personale referitoare la situația

familială, conduita bună avută anterior săvârșirii faptei, cu accent pe vârsta

inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut

atitudine procesuală corectă, de recunoaștere și regret, că are mijloace oneste

de trai, nu sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că se impune

reducerea sau cel puțin menținerea pedepselor deja aplicate de instanțele

anterioare, întrucât acestea nu corespund scopului cerut de art. 52 C. pen.

Înalta Curte reiterează faptul că pericolul social al faptei săvârșite de

inculpat este deosebit de ridicat și rezultă din modul de operare caracterizat

prin violență excesivă, respectiv punerea în primejdie a vieții persoanei și

împrejurările comiterii acesteia (cu premeditare, din interes material și în

public), din pluralitatea de infracțiuni, precum și din rezonanța socială

negativă și persistentă a infracțiunilor comise cu violență.

Față de aceste

considerente Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov împotriva Deciziei penale nr. 3/Ap. din 21 ianuarie 2013 a Curții de

Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa decizia

recurată și în parte Sentința penală nr. 242 din 2 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Brașov numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului B.C.I., și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi

pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată intimatului inculpat B.C.I. în

pedepsele componente de: 5 ani închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare și de 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care le va repune în individualitatea

lor.

Se vor înlătura

dispozițiile art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. reținute în

favoarea sus-numitului inculpat și vor fi majorate pedepsele aplicate acestuia

după cum urmează:

- de la 5 ani

închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie

prev.și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

- de la 6 ani și 6

luni închisoare la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit.

a), b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., se vor interzice inculpatului drepturile prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele

aplicate inculpatului B.C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă

de 9 (nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Vor fi menținute

restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.C.I. împotriva aceleiași decizii.

Va deduce din

cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.C.I., durata reținerii și arestării

preventive de la 28 februarie 2012 la 08 mai 2013.

Va obliga recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva Deciziei

penale nr. 3/Ap. din 21 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează decizia

recurată și în parte Sentința penală nr. 242 din 2 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Brașov numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului B.C.I., și rejudecând în aceste limite:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată intimatului inculpat B.C.I. în

pedepsele componente de: 5 ani închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare și de 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe care le repune în

individualitatea lor.

Înlătură dispozițiile

art. 74 lit. a), c) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. reținute în favoarea

sus-numitului inculpat și majorează pedepsele aplicate acestuia după cum

urmează:

- de la 5 ani

închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.

și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c), alin. (2

1

)

lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- de la 6 ani și 6

luni închisoare la 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20 raportat la 174, 175 lit.

a), b) și i) și art. 176 lit. d) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) și alin. (2) C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele aplicate

inculpatului B.C.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 9

(nouă) ani închisoare și 4 (patru) ani pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b). C. pen.

Menține restul

dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei.

II. Respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul B.C.I. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului B.C.I., durata reținerii și arestării preventive

de la 28 februarie 2012 la 08 mai 2013.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 08 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN