ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4709/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82

din 11 aprilie 2005 a Tribunalului Buzău, în baza art. 1

1

pct. 1 din

Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.D., la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de

port fără drept de cuțit, din 24 octombrie 2004.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul de 834 zile din pedeapsa

de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând să execute 834

zile.

În baza art. 20, raportat la

art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor, din 24 octombrie 2004 și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat de 834

zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 8 ani, urmând ca acesta

să execute 8 ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (2),

cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3

ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din data de 24

octombrie 2004.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat de 834

zile, din pedeapsa de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani, urmând să execute

3 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 834 zile închisoare, 8 ani și 3 ani

închisoare, în pedeapsa cea mai mare de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în

total, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C.

pen., inculpatul va executa și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de 9 ani reținerea și arestarea

preventivă, de la 25 octombrie 2004, la zi.

Inculpatul a fost obligat la

3.498.335 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Buzău.

S-a luat act de faptul că

partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000.000 lei onorariu

apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că din probele administrate rezultă că partea vătămată B.A.,

împreună cu concubina sa B.R., iar inculpatul B.D., în vârstă de 44 ani, este

fratele concubinei părții vătămate.

La data de 23 octombrie

2004, primii doi au fost invitați la ginerele lor, M.F. și concubina acestuia N.C.

și că, împreună cu inculpatul B.D. și concubina acestuia D.A., au mers cu

toții, cu căruțele, în satul Vintileanca, să primească pomană de la săteni.

Spre seară, după ce au consumat băuturi alcoolice de la săteni, au mers cu

toții la locuința inculpatului unde au continuat să consume băuturi alcoolice

și au jucat rișca pe bani, iar M.F., care nu mai avea bani, a pus hamul evaluat

la 1.500.000 lei pe care l-a adus din locuința părții vătămate și a continuat jocul

cu inculpatul B.D.

Inculpatul a câștigat hamul,

dar M.F. a refuzat să îl dea, motiv pentru care s-au lovit reciproc, M.F.

lovindu-l pe inculpat cu capul în față, după care, a luat hamul și a plecat

împreună cu concubina sa N.M. și cu partea vătămată la locuința acestuia din

urmă. B.D. și M.F. au mers la un bar, să cumpere țigări, iar după ei, au mers

și concubinele, însă inculpatul a apărut având în mână un cuțit, astfel încât,

aceștia au fugit în direcții diferite. B.V. și N.C. au mers acasă, iar la scurt

timp, a ajuns și M.F. Pentru a evita conflictul, M.F. și concubina sa au plecat

cu căruța spre comuna Glodeanu Sărat, iar după plecarea acestora a revenit în

domiciliu și partea vătămată B.A.

Inculpatul, fiind într-o

stare avansată de ebrietate și nemulțumit că nu i s-a dat hamul câștigat la

rișcă și a și fost lovit de M.F., în jurul orelor 7,30, a mers înarmat, cu

același cuțit la locuința părții vătămate B.A., pentru a-l căuta pe M.F. și a

lua hamul.

Inculpatul a intrat în

curtea părții vătămate cu cuțitul în mână, după el venind și concubina sa, D.A.,

care intenționa să oprească agresiunea.

B.V. l-a văzut pe fratele

său cu cuțitul în mână și l-a avertizat pe B.A. să fugă, spunând inculpatului

că M.F. plecase din domiciliul lor. Inculpatul, însă, nu a renunțat la

agresiune, iar când B.A. a ieșit din casă, intenționând să fugă prin spatele

casei, l-a urmărit și l-a surprins la colțul casei, lovindu-l cu cuțitul în

piept, printr-o lovitură cu cuțitul aplicată de sus în jos.

B.V. a intervenit și a oprit

agresiunea reușind să îndepărteze cuțitul, însă inculpatul a reușit să ia

cuțitul din mâna surorii sale și a plecat din curtea locuinței.

Partea vătămată a fost

ajutată de concubina sa să se ducă la dispensarul medical, după care a fost

transportată cu ambulanța la Spitalul Județean Buzău, fiind internată cu

diagnosticul plagă înjunghiată toracică pleurală stângă, cu pneumotorax. Din

raportul de expertiză medico-legală a rezultat că, leziunile au putut fi

produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor și au necesitat pentru vindecare

24-25 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor, i-au pus viața în

primejdie.

Prima instanță a mai arătat

că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial, negând fapta și afirmând

că partea vătămată a căzut accidental, într-o coasă, aflată în curtea casei

sale, după care, în faza cercetării judecătorești a arătat că a săvârșit fapta,

însă partea vătămată a fost cea care a venit în domiciliul său.

Instanța de fond a înlăturat

declarațiile din faza cercetării judecătorești date de partea vătămată B.A. și

martora B.V., care au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală,

spunând că agresiunea a avut loc în curtea inculpatului. S-a arătat că, aceste

ultime declarații sunt contrazise de cele date în faza de urmărire penală, când

cei doi au arătat clar că agresiunea a avut loc în curtea casei părții

vătămate, dar și de declarația martorei D.A., concubina inculpatului, care, de

asemenea, a arătat că a fost în curtea casei părții vătămate, împreună cu

inculpatul și că, acolo, inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe B.A.

De asemenea, prima instanță

a arătat că este greu de crezut că partea vătămată după ce a fost lovită cu

cuțitul s-ar fi deplasat 140 de metri, până la locuința sa și, apoi, de acolo,

la dispensar, și că, din fotografiile judiciare existente la dosar, se observă

că la locuința părții vătămate geamurile sunt sparte, iar martora B.V. a arătat

locul agresiunii, respectiv colțul casei sale. Din cele declarate în faza de

urmărire penală, a rezultat că partea vătămată și martorii au fost amenințați

de către inculpat pentru a-și schimba declarațiile și că, în urma acestor

amenințări s-a mutat din localitate.

Totodată, întrucât la

termenul din 3 martie 2005 ca urmare a cererii parchetului s-a dispus

extinderea procesului penal și pentru infracțiunea de port fără drept cuțit,

prevăzută de art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, s-a

dispus condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune, constând în

aceea că inculpatul a purtat fără drept cuțit, că s-a deplasat înarmat cu

acesta la un bar pe timpul nopții și a amenințat că-i va tăia pe M.F. și B.A.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei, prima instanță a arătat că inculpatul nu este la

prima încălcare a legii penale, fiind recidivist, în condițiile art. 37 lit. a)

și art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât, după ce a aplicat pedepse pentru

fiecare din cele trei infracțiuni și a revocat restul neexecutat din această

pedeapsă anterioară, instanța a dispus și adăugarea unui spor de un an.

Apelul declarat de

inculpatul B.D. împotriva acestei sentințe a fost respins de către Curtea de

Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 263 din 13 iunie 2005.

Împotriva acestei din urmă

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul apelant, susținând că,

fapta s-a petrecut la domiciliul său, a lovit de frică și că ar fi trebuit să

fie achitat ori cel puțin să i se fi reținut în favoare, circumstanța

provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a susținut că

pedeapsa aplicată este foarte mare și n-ar fi trebuit să i se aplice și un spor

de un an.

Recursul este nefondat.

Inculpatul, în fața

instanței de fond, a recunoscut că l-a lovit cu cuțitul pe B.A., însă a

susținut că agresiunea s-a petrecut în domiciliul său și nu în curtea casei

părții vătămate și a surorii sale B.V. În susținerea acestei versiuni,

inculpatul a arătat că, cea care poate confirma este numai concubina sa, D.A.,

singura persoană indicată de inculpat, ca fiind prezentă la incidentul dintre

el și partea vătămată.

Față de această situație,

instanța de apel a considerat că nu se impune completarea probelor cu încă un

martor.

Probele analizate în cauză

au fost judicios apreciate de prima instanță, care a hotărât în mod corect să

dea prioritate declarațiilor date de partea vătămată și de martori în cursul

urmăririi penale, cu privire la locul în care s-a desfășurat infracțiunea

comisă asupra victimei.

Din probe, inclusiv din

declarațiile sorei inculpatului B.V. și concubinei inculpatului D.A., rezultă

că inculpatul a venit în domiciliul părții vătămate înjurând și amenințând și

cu un cuțit în mână, iar când partea vătămată a încercat să fugă și să se

ascundă după casă, inculpatul l-a surprins la colțul casei și l-a lovit de sus

în jos cu un cuțit în zona pieptului, fiind oprit de cele două martore, de a

mai aplica lovituri.

De altfel, așa cum atestă și

fotografiile judiciare la locuința părții vătămate s-au găsit urme de sânge și

geamuri sparte la una din ferestrele casei și nicidecum la domiciliul

inculpatului.

În atare situație, este

evident că, în mod corect, prima instanță l-a condamnat pe inculpat, nereținând

legitima apărare, atâta timp cât s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a

umblat prin sat după partea vătămată și după ginerele acesteia, M.F.,

amenințându-l cu cuțitul la barul din localitate, situație arătată de martorii

L.I.E., M.F. și N.C.

Tot corect, instanțele nu au

primit nici susținerile inculpatului referitoare la faptul că ar fi trebuit să

i se rețină măcar starea de provocare determinată de împrejurarea că ginerele

părții vătămate l-a lovit și a refuzat să-i dea hamul câștigat la rișcă.

Chiar dacă ar fi cum susține

inculpatul, nu partea vătămată a avut o atitudine provocatoare față de inculpat

ci ginerele acestuia, care nu se afla în domiciliul părții vătămate, în

momentul comiterii faptei.

Or, dispozițiile art. 73 lit.

b) C. pen., sunt aplicabile când inculpatul săvârșește infracțiunea „sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate”, situație ce nu a existat în cauza de față,

deoarece, partea vătămată nu s-a manifestat agresiv față de inculpat ci,

dimpotrivă, tot timpul a încercat să aplaneze situația conflictuală iar la

urmă, chiar, a încercat să fugă pentru a scăpa de agresiunea inculpatului.

În sfârșit, nici critica

referitoare la individualizarea pedepsei și aplicarea sporului nu este

întemeiată, atât cuantumul pedepselor cât și sporul aplicat fiind justificate

de gradul de pericol social al faptelor comise și de antecedentele penale ale

inculpatului care este recidivist atât postcondamnatoriu cât și postexecutoriu.

În raport de cele arătate, curtea

va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce detenția, la zi.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 236 din 13

iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2004 la

22 august 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2005.