ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4709/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 11 aprilie 2005 a Tribunalului Buzău, în baza art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.D., la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de port fără drept de cuțit, din 24 octombrie 2004. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul de 834 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând să execute 834 zile. În baza art. 20, raportat la art. 174 cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, din 24 octombrie 2004 și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat de 834 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 8 ani, urmând ca acesta să execute 8 ani închisoare. În baza art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, din data de 24 octombrie 2004. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată și s-a contopit restul rămas neexecutat de 834 zile, din pedeapsa de 6 ani închisoare, cu pedeapsa de 3 ani, urmând să execute 3 ani închisoare. În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 834 zile închisoare, 8 ani și 3 ani închisoare, în pedeapsa cea mai mare de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în total, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de 9 ani reținerea și arestarea preventivă, de la 25 octombrie 2004, la zi. Inculpatul a fost obligat la 3.498.335 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. Buzău. S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1.000.000 lei onorariu apărător din oficiu. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că partea vătămată B.A., împreună cu concubina sa B.R., iar inculpatul B.D., în vârstă de 44 ani, este fratele concubinei părții vătămate.

La data de 23 octombrie 2004, primii doi au fost invitați la ginerele lor, M.F. și concubina acestuia N.C. și că, împreună cu inculpatul B.D. și concubina acestuia D.A., au mers cu toții, cu căruțele, în satul Vintileanca, să primească pomană de la săteni. Spre seară, după ce au consumat băuturi alcoolice de la săteni, au mers cu toții la locuința inculpatului unde au continuat să consume băuturi alcoolice și au jucat rișca pe bani, iar M.F., care nu mai avea bani, a pus hamul evaluat la 1.500.000 lei pe care l-a adus din locuința părții vătămate și a continuat jocul cu inculpatul B.D. Inculpatul a câștigat hamul, dar M.F. a refuzat să îl dea, motiv pentru care s-au lovit reciproc, M.F. lovindu-l pe inculpat cu capul în față, după care, a luat hamul și a plecat împreună cu concubina sa N.M.

și cu partea vătămată la locuința acestuia din urmă. B.D. și M.F. au mers la un bar, să cumpere țigări, iar după ei, au mers și concubinele, însă inculpatul a apărut având în mână un cuțit, astfel încât, aceștia au fugit în direcții diferite. B.V. și N.C. au mers acasă, iar la scurt timp, a ajuns și M.F. Pentru a evita conflictul, M.F. și concubina sa au plecat cu căruța spre comuna Glodeanu Sărat, iar după plecarea acestora a revenit în domiciliu și partea vătămată B.A. Inculpatul, fiind într-o stare avansată de ebrietate și nemulțumit că nu i s-a dat hamul câștigat la rișcă și a și fost lovit de M.F., în jurul orelor 7,30, a mers înarmat, cu același cuțit la locuința părții vătămate B.A., pentru a-l căuta pe M.F.

și a lua hamul. Inculpatul a intrat în curtea părții vătămate cu cuțitul în mână, după el venind și concubina sa, D.A., care intenționa să oprească agresiunea. B.V. l-a văzut pe fratele său cu cuțitul în mână și l-a avertizat pe B.A. să fugă, spunând inculpatului că M.F. plecase din domiciliul lor. Inculpatul, însă, nu a renunțat la agresiune, iar când B.A. a ieșit din casă, intenționând să fugă prin spatele casei, l-a urmărit și l-a surprins la colțul casei, lovindu-l cu cuțitul în piept, printr-o lovitură cu cuțitul aplicată de sus în jos. B.V. a intervenit și a oprit agresiunea reușind să îndepărteze cuțitul, însă inculpatul a reușit să ia cuțitul din mâna surorii sale și a plecat din curtea locuinței.

Partea vătămată a fost ajutată de concubina sa să se ducă la dispensarul medical, după care a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean Buzău, fiind internată cu diagnosticul plagă înjunghiată toracică pleurală stângă, cu pneumotorax. Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că, leziunile au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător-tăietor și au necesitat pentru vindecare 24-25 zile de îngrijiri medicale, iar prin gravitatea lor, i-au pus viața în primejdie. Prima instanță a mai arătat că inculpatul a avut o atitudine oscilantă, inițial, negând fapta și afirmând că partea vătămată a căzut accidental, într-o coasă, aflată în curtea casei sale, după care, în faza cercetării judecătorești a arătat că a săvârșit fapta, însă partea vătămată a fost cea care a venit în domiciliul său.

Instanța de fond a înlăturat declarațiile din faza cercetării judecătorești date de partea vătămată B.A. și martora B.V., care au revenit asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, spunând că agresiunea a avut loc în curtea inculpatului. S-a arătat că, aceste ultime declarații sunt contrazise de cele date în faza de urmărire penală, când cei doi au arătat clar că agresiunea a avut loc în curtea casei părții vătămate, dar și de declarația martorei D.A., concubina inculpatului, care, de asemenea, a arătat că a fost în curtea casei părții vătămate, împreună cu inculpatul și că, acolo, inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe B.A. De asemenea, prima instanță a arătat că este greu de crezut că partea vătămată după ce a fost lovită cu cuțitul s-ar fi deplasat 140 de metri, până la locuința sa și, apoi, de acolo, la dispensar, și că, din fotografiile judiciare existente la dosar, se observă că la locuința părții vătămate geamurile sunt sparte, iar martora B.V.

a arătat locul agresiunii, respectiv colțul casei sale. Din cele declarate în faza de urmărire penală, a rezultat că partea vătămată și martorii au fost amenințați de către inculpat pentru a-și schimba declarațiile și că, în urma acestor amenințări s-a mutat din localitate. Totodată, întrucât la termenul din 3 martie 2005 ca urmare a cererii parchetului s-a dispus extinderea procesului penal și pentru infracțiunea de port fără drept cuțit, prevăzută de art. 1 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, s-a dispus condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune, constând în aceea că inculpatul a purtat fără drept cuțit, că s-a deplasat înarmat cu acesta la un bar pe timpul nopții și a amenințat că-i va tăia pe M.F.

și B.A. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a arătat că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist, în condițiile art. 37 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât, după ce a aplicat pedepse pentru fiecare din cele trei infracțiuni și a revocat restul neexecutat din această pedeapsă anterioară, instanța a dispus și adăugarea unui spor de un an. Apelul declarat de inculpatul B.D. împotriva acestei sentințe a fost respins de către Curtea de Apel Ploiești, secția penală, prin decizia nr. 263 din 13 iunie 2005. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul apelant, susținând că, fapta s-a petrecut la domiciliul său, a lovit de frică și că ar fi trebuit să fie achitat ori cel puțin să i se fi reținut în favoare, circumstanța provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, s-a susținut că pedeapsa aplicată este foarte mare și n-ar fi trebuit să i se aplice și un spor de un an. Recursul este nefondat. Inculpatul, în fața instanței de fond, a recunoscut că l-a lovit cu cuțitul pe B.A., însă a susținut că agresiunea s-a petrecut în domiciliul său și nu în curtea casei părții vătămate și a surorii sale B.V. În susținerea acestei versiuni, inculpatul a arătat că, cea care poate confirma este numai concubina sa, D.A., singura persoană indicată de inculpat, ca fiind prezentă la incidentul dintre el și partea vătămată. Față de această situație, instanța de apel a considerat că nu se impune completarea probelor cu încă un martor. Probele analizate în cauză au fost judicios apreciate de prima instanță, care a hotărât în mod corect să dea prioritate declarațiilor date de partea vătămată și de martori în cursul urmăririi penale, cu privire la locul în care s-a desfășurat infracțiunea comisă asupra victimei.

Din probe, inclusiv din declarațiile sorei inculpatului B.V. și concubinei inculpatului D.A., rezultă că inculpatul a venit în domiciliul părții vătămate înjurând și amenințând și cu un cuțit în mână, iar când partea vătămată a încercat să fugă și să se ascundă după casă, inculpatul l-a surprins la colțul casei și l-a lovit de sus în jos cu un cuțit în zona pieptului, fiind oprit de cele două martore, de a mai aplica lovituri. De altfel, așa cum atestă și fotografiile judiciare la locuința părții vătămate s-au găsit urme de sânge și geamuri sparte la una din ferestrele casei și nicidecum la domiciliul inculpatului. În atare situație, este evident că, în mod corect, prima instanță l-a condamnat pe inculpat, nereținând legitima apărare, atâta timp cât s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a umblat prin sat după partea vătămată și după ginerele acesteia, M.F., amenințându-l cu cuțitul la barul din localitate, situație arătată de martorii L.I.E., M.F.

și N.C. Tot corect, instanțele nu au primit nici susținerile inculpatului referitoare la faptul că ar fi trebuit să i se rețină măcar starea de provocare determinată de împrejurarea că ginerele părții vătămate l-a lovit și a refuzat să-i dea hamul câștigat la rișcă. Chiar dacă ar fi cum susține inculpatul, nu partea vătămată a avut o atitudine provocatoare față de inculpat ci ginerele acestuia, care nu se afla în domiciliul părții vătămate, în momentul comiterii faptei. Or, dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., sunt aplicabile când inculpatul săvârșește infracțiunea „sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate”, situație ce nu a existat în cauza de față, deoarece, partea vătămată nu s-a manifestat agresiv față de inculpat ci, dimpotrivă, tot timpul a încercat să aplaneze situația conflictuală iar la urmă, chiar, a încercat să fugă pentru a scăpa de agresiunea inculpatului.

În sfârșit, nici critica referitoare la individualizarea pedepsei și aplicarea sporului nu este întemeiată, atât cuantumul pedepselor cât și sporul aplicat fiind justificate de gradul de pericol social al faptelor comise și de antecedentele penale ale inculpatului care este recidivist atât postcondamnatoriu cât și postexecutoriu. În raport de cele arătate, curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Conform art. 88 C. pen., se va deduce detenția, la zi. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 236 din 13 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2004 la 22 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2005.