ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1041/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 220 din 18 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Buzău au fost condamnați inculpații: - D.A., la 19 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), d), b) și e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și, la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Conform art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 167 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1860/2004 a Judecătoriei Slobozia.

În baza art. 61 C. pen., s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 19 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., rezultată după aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen., față de pedepsele din cauză și s-a stabilit ca inculpatul să execute în final 19 ani și 6 luni închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. - B.N., la 6 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din durata pedepselor arestul preventiv de la 1 ianuarie 2005 la zi. Inculpatul D.A. a fost obligat la 9.000 RON despăgubiri către partea civilă G.G., reprezentând cheltuieli de înmormântare și 20.000 RON daune morale către aceiași parte și la 10.000 RON daune morale către minora G.M. Inculpatul D.A. a mai fost obligat la prestație periodică către minora G.M. Inculpații D.A. și B.N. au fost obligați în solidar la 5 milioane lei vechi către partea civilă D.N. și 2.000 RON daune morale. Au mai fost obligați în solidar la 2.665.439 lei vechi către C.J.A.S. Buzău și fiecare în parte la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cursul lunii decembrie 2004, inculpatul D.A. a avut conflicte cu victima G.Șt. și partea vătămată D.N. Inculpatul D.A. l-a amenințat public pe G.Șt. că-l omoară. În seara de 31 decembrie 2004, G.Șt. și D.N. au cântat pe terasa barului A. din comuna Padina după care au plecat din local. În timp ce se îndrepta spre casă, pe drum partea vătămată D.N. a fost atacată de inculpații D.A. și B.N. care l-au lovit cu bâte în cap până au doborât-o la pământ. Agresiunea a fost întreruptă doar de apariția unui grup de tineri. Partea vătămată a fost asistată imediat de Serviciul de Ambulanță și internată la Spitalul Județean Buzău. Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată D.N.

a suferit leziuni traumatice frontale, median transprâncenos înalt, plagă contuză de 2 cm parietal dreapta postero-lateral, plagă contuză 4 cm, os palpebral inferior și infraorbital stânga, hematom semicircular. Fapta inculpaților de a lovi partea vătămată cu bâtele în cap, acțiunea lor violentă fiind întreruptă doar de intervenția martorilor a fost caracterizată de instanța de fond ca tentativă la infracțiunea de omor calificat. Instanța a mai reținut că după comiterea agresiunii asupra lui D.N. inculpatul D.A. a plecat în urmărirea victimei G.Șt. pe care a întâlnit-o în vecinătatea locuinței martorei D.F. Inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate cu bâta în cap și peste corp și după ce a doborât-o la pământ a continuat să o lovească cu picioarele în piept și în cap. După comiterea agresiunii, inculpatul a intrat în locuința martorei D.F.

unde și-a exprimat satisfacția pentru fapta comisă. A doua zi dimineață, pe 1 ianuarie 2005, victima G.Șt. a fost găsită decedată la locul unde a fost agresată de inculpat. Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, determinată de șoc mixt, traumatic și hemoragic, consecința unui politraumatism cranio-cerebral, toraco-abdominal și de membre cu leziuni osoase și viscerale, victima având multiple și grave leziuni traumatice dispuse pe tot corpul, fracturi craniene și de membre, rupturi de organe interne produse prin lovire repetată cu corpuri dure și având legătură de cauzalitate cu decesul. Fapta comisă de inculpatul D.A. a fost caracterizată de instanță ca infracțiune de omor calificat.

Prin decizia penală nr. 458 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile inculpaților. Împotriva deciziei au declarat recursuri ambii inculpați, care în principal au criticat hotărârile pronunțate pentru pedepsele aplicate, pe care le consideră prea severe, iar în subsidiar au cerut schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de tentativă la omor calificat în loviri sau alte violențe. Motivele de recurs invocate de inculpați sunt prevăzute de art. 285 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen. Recursurile nu sunt fondate. Instanțele de fond și apel au reținut o stare de fapt corectă în acord cu probele administrate pe care le-au analizat în expunerea motivelor. Au avut în vedere procesele-verbale de constatare și cercetare la fața locului, actele medico-legale întocmite în cauză, declarațiile martorilor, ale părții vătămate și ale inculpaților.

În mod corect instanța de fond și de apel au apreciat, au calificat acțiunile inculpaților de a lovi partea vătămată D.N. cu intensitate, cu bâtele în cap, acțiune care n-a fost întreruptă decât de intervenția martorilor ca tentativă la infracțiunea de omor calificat. Față de zona corporală vizată, față de agentul vulnerant folosit, bâte și față de intensitatea loviturilor relevate de actul medico-legal rezultă neîndoielnic că inculpații au acționat cu intenția de a suprima viața victimei, rezultat care nu s-a produs numai datorită intervenției martorilor care au întrerupt agresiunea inculpaților. Cât privește individualizarea pedepselor aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 73 C. pen.

S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, de împrejurarea că inculpatul D.A. era recidivist dar și faptul că față de inculpatul B.N. s-au reținut împrejurări favorabile care au determinat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților și-i va obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.N. și D.A. împotriva deciziei penale nr. 458 din 7 decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. 11124/2005. Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2005 la 17 februarie 2006. Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2006.