ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2543/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2543/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, prin sentința

penală nr. 468 din 1 noiembrie 2005, a condamnat pe inculpatul U.D. la următoarele

pedepse:

- 18 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin.

(1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit.

i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (victimă P.I.);

- 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută și

pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit.

i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din două infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit.

i), art. 176 lit. b) C. pen. (părți vătămate I.M. și P.I.S.).

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, sporită la 20 ani de închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1),

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut

arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa de executat, arestarea preventivă de la 8 mai 2005, la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile P.G. suma de 150.000.000 lei ROL daune materiale și

1.000.000.000 lei ROL daune morale, iar către partea civilă P.I.S., suma de

200.000.000 lei ROL daune materiale și 300.000.000 lei ROL daune morale.

A constatat că partea vătămată I.M.C.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A obligat inculpatul să plătească

părții civile C.A.S. Botoșani suma de 1.362,77 lei RON, cheltuieli de

spitalizare pentru părțile vătămate I.M.C. și P.I.S.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict (poziția 33/2005

din registrul de evidență a corpurilor delicte).

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei RON,

cheltuieli judiciare, în care sunt incluse și contravaloarea expertizei

psihiatrice, contravaloarea necropsiei și a certificatelor medico-legale,

precum și onorariul de avocat din oficiu, din timpul urmăririi penale.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, următoarele:

În după amiaza zilei de 7 mai 2005,

inculpatul împreună cu P.I. și G.L. au consumat băuturi alcoolice la barul O. din

municipiul Botoșani, după care au plecat împreună și cu prietena sa, C.A.M. la

discoteca F.Y.

La această discotecă se aflau mai

mulți tineri, printre care și martorul C.B.C., care-și sărbătorea ziua

onomastică, împreună cu victima P.I., părțile vătămate I.M. și P.I.S. și

martorii P.A. (fratele victimei) și L.B.

În jurul orelor 1,00 - 2,00, în urma

unui scandal ce s-a declanșat între ei, generat de faptul că martorul P.A. ar

fi călcat-o pe picior pe prietena inculpatului, C.A.M., persoanele din celălalt

grup au ieșit din discotecă pentru a pleca acasă, iar inculpatul împreună cu prietenii

săi au plecat din discotecă cu scopul de a-i urmări.

Inculpatul s-a dezbrăcat de geaca pe

care o purta, luând din buzunarul acesteia un cuțit tip briceag cu lama de 8

cm.

Ajungând din urmă celălalt grup de

băieți, numiții P.I. și G.L. au lovit cu pumnul pe trei dintre aceștia, după

care s-au retras, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei P.I.

în zona abdominală față, încât acesta nu a mai replicat, ci a fugit de la fața

locului, strigând către ceilalți „vedeți că are cuțit” și a arătat cu mâna

către inculpat.

După aceasta, inculpatul a continuat

violențele cu cuțitul și asupra părții vătămate P.I.S., căreia i-a aplicat o

lovitură de cuțit în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, iar părții

vătămate I.M. o lovitură în zona lombară.

Părțile vătămate au reușit să fugă

din fața inculpatului pe str. Săvenilor, apoi pe strada Tudor Vladimirescu, în

apropierea Școlii de unde au fost luate de salvare și transportate la spital.

Victima P.I. a reușit să fugă pe o

distanță de aproximativ 200 m de la locul faptei, unde, din cauza leziunilor

provocate a căzut jos și a decedat și unde a fost găsită de organele de

cercetare penală.

În timpul conflictului, P.I. și G.L.

nu au intervenit în ajutorul inculpatului.

După stingerea conflictului inculpatul

și cei doi s-au întors la discotecă pentru a o lua pe martora C.A.M., iar pe

drum inculpatul le-a povestit prietenilor săi că a lovit cu cuțitul pe victimă

și cele două părți vătămate.

Pe traseul spre locuințele lor, s-au

întâlnit cu o patrulă de poliție, moment în care inculpatul, de frică să nu fie

percheziționat a dat cuțitul martorei C.A.M., care l-a ascuns sub șoseta cu

care era încălțată.

Ajunși la fața blocului în care

locuiește inculpatul, cei patru au mai discutat cca. 5 minute pe marginea

evenimentului petrecut, timp în care martora a restituit inculpatului cuțitul,

iar acesta l-a șters de sânge pe hainele cu care era îmbrăcat.

În locuință, înainte de a se culca,

inculpatul a pus cuțitul pe o comodă, iar a doua zi, înainte ca locuința să fie

percheziționată, l-a ascuns sub acea comodă, unde a fost găsit de organele de

cercetare penală. Cu ocazia percheziției au fost identificate și hainele cu

care inculpatul a fost îmbrăcat în noaptea respectivă, însă acestea nu au putut

fi supuse expertizei, deoarece erau proaspăt spălate.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică rezultă că urmele palmare evidențiate pe cuțit aparțin

inculpatului.

Din concluziile raportului de

expertiză medico-legală rezultă că între plaga cardiacă cauzată victimei P.I. prin

lovitura de cuțit și moartea acesteia există o legătură cauzală directă

necondiționată.

Partea vătămată P.I. a fost

internată cu diagnosticul „plăgi înjunghiate multiple latero-toracic drept și

regiunea axilară – plăgi multiple agresiune”. Aceasta a fost examinată ulterior

internării, la datele de 13 și respectiv, 16 mai 2005, tot în condiții de

spitalizare, stabilindu-se că aceasta a suportat „plagă penetrantă hemitorace

drept cu hemotorax minim și plagă penetrantă abdominală cu hematom subcapsular

hepatic”, pentru care au fost prescrise un număr de 24-25 zile de îngrijiri

medicale.

Și partea vătămată I.M. a suferit

leziuni grave, fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete

posterior, regiunea abdominală”, pentru care s-au prescris 7-8 zile îngrijiri

medicale.

Inculpatul a fost expertizat din

punct de vedere psihiatric la I.N.M.L. Mina Minovici București,

concluzionându-se că „prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip

instabil”, „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului

și consecințelor sale” și „are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru

care a fost cercetat”.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel părțile vătămate P.G., P.I. și I.M., precum și inculpatul U.D.

În dezvoltarea motivelor de apel,

părțile vătămate au susținut că, față de împrejurările comiterii faptelor și

gravitatea acestora, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică. De

asemenea, au solicitat ca alături de inculpat, să fie pedepsiți și numiții G.L.

și P.I. care au participat activ, conform propriilor declarații, împreună cu

inculpatul la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, iar

numita C.A.M., pe considerentul că a știut că inculpatul are cuțit asupra sa,

ea fiind aceea care a ascuns cuțitul pentru a nu fi găsit.

În apelul inculpatului, hotărârea

primei instanțe a fost criticată sub aspectul greșitei soluționări atât a

laturii penale cât și civile, susținând că el, fiind singur împotriva a trei

părți vătămate a folosit cuțitul doar pentru a se apăra, nedorind în nici un

moment să suprime viața atacatorului său, iar actele medicale de care se

prevalează părțile vătămate precizează că leziunile suferite de acestea nu erau

de natură a le pune viața în pericol, astfel că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 180 alin. (2) și art. 181 C. pen., și nu cele privind

tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin.

(1) lit. b), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., cum a reținut

instanța de fond.

S-a mai susținut în apelul

inculpatului că familia sa a încercat să acorde suma de 20.000.000 lei familiei

victimei, pentru o reparare parțială a prejudiciului, iar el a avut o poziție

procesuală corectă.

Curtea de Apel Suceava, secția minori

și familie, prin decizia penală nr. 6 din 10 februarie 2006, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpatul U.D. și de părțile vătămate P.G.,

P.I. și I.M.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a reținut în legătură cu solicitarea părților

vătămate de a fi pedepsiți în cauză și numiții G.L. și P.I. care ar fi

participat împreună cu inculpatul la comiterea infracțiunilor, că în raport de

dispozițiile art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la

alte persoane este atributul exclusiv al procurorului și nu al celorlalți

participanți în prezenta cauză.

Cât privește critica de netemeinicie

a hotărârii, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, formulată de părțile vătămate,

care o apreciază ca fiind prea mică față de faptele săvârșite și de inculpat,

care o consideră din aceleași considerente, prea aspră, precum și referitor la

solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, în raport

de constatările medico-legale, instanța de control judiciar a arătat:

„În speță se reține fără nici un

dubiu că împrejurările comiterii faptelor sunt cele reținute de instanța de

fond, care a conchis în raport de întreg ansamblul probator administrat.

Prin urmare, concluziile raportului

de expertiză medico-legale, cu privire la cele două părți vătămate nu pot fi

acceptate ca probe unice determinante, ci doar prin coroborare cu celelalte

probe administrate în cauză.

Ori, față de zonele vitale vizate,

mijlocul folosit (cuțit), intenția inculpatului, așa cum a fost reținută de

instanța de fond, este vădită și dovedită. Indiferent de motivul folosirii

cuțitului, inculpatul răspunde pentru rezultatul cel mai grav survenit ca

urmare a acțiunii sale, chiar dacă nu l-a dorit, prevăzut, întrucât trebuia și

putea să-l prevadă.

Așa fiind, instanța nu poate reține

o altă încadrare juridică a faptelor, decât cea dată de instanța de fond”.

Și critica inculpatului, în sensul

că hotărârea atacată este greșită sub aspectul cuantumului despăgubirilor

civile și morale acordate părților civile, a fost apreciată de instanța de apel

ca nefondată, având în vedere suferința părților vătămate, precum și

cheltuielile de înmormântarea victimei P.I., spitalizarea și recuperarea

părților vătămate I.M. și P.I.S.

Împotriva deciziei penale, în termen

legal, au declarat recurs partea civilă P.G. și inculpatul U.D.

În recursul său, partea civilă P.G. a

reiterat criticile formulate în apel și anume, pedeapsa aplicată inculpatului U.D.

este mult prea blândă în raport cu faptele comise, solicitând, totodată, să se

efectueze cercetări și să se dispună tragerea la răspundere penală a numiților

G.L., P.I. și C.A.M., primii doi pentru că au participat activ împreună cu

inculpatul U.D. la comiterea infracțiunilor, astfel cum rezultă din

probatoriile administrate în cauză, iar numita C.A.M., pe considerentul că,

după săvârșirea faptei, la întâlnirea cu o patrulă de jandarmi a ascuns arma

crimei pentru a nu fi găsită la inculpat și a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru a se efectua cercetări

și cu privire la ceilalți făptuitori.

În recursul inculpatului, hotărârile

pronunțate în cauză au fost criticate pentru greșita încadrare juridică a

faptelor reținute în sarcina sa, greșita individualizare a pedepselor aplicate

și pentru faptul că aceste hotărâri au fost date cu aplicarea greșită a legii

în ce privește soluționarea laturii civile.

S-a susținut, în esență, că din

declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor C.A.M., G.L. și P.I.

rezultă că starea conflictuală a fost declanșată de grupul din care făceau

parte victima și părțile vătămate, prin atitudinea pe care au avut-o față de

prietena inculpatului, ceea ce i-a creat acestuia o stare specifică de

tulburare, simțindu-se ofensat și tot ce a urmat este rezultatul dorinței sale

de a obține o anumită formă de satisfacție din partea inițiatorilor

conflictului, astfel explicându-se deplasarea inculpatului și a prietenilor săi

la o anumită distanță de local și violențele reciproce dintre cele două

grupuri.

Fiind și sub influența băuturilor

alcoolice, în desfășurarea conflictului, inculpatul aflându-se singur împotriva

celor trei părți vătămate, a simțit nevoia de a se apăra, astfel că a scos

cuțitul din buzunar și a lovit la întâmplare, de mai multe ori pentru a-i

intimida și determina să se îndepărteze de el, nicidecum nu a urmărit să

suprime viața celor cu care se afla în conflict și în raport și de actele

medico-legale din care rezultă leziunile suferite de cele două părți vătămate,

nefiindu-le pusă viața în pericol, a solicitat schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 180 alin. (2) și, respectiv, de art. 181 din același cod.

Recurentul inculpat a mai criticat

hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectul greșitei individualizări a

pedepsei, susținând că prin neluarea în considerare a circumstanțelor reale și

personale cu caracter atenuant și accentuându-se nejustificat semnificația

pluralității infracționale sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit.

a) C. pen., i-a aplicat și un spor de pedeapsă, care nu era necesar în raport

de pericolul social concret al infracțiunilor și de posibilitățile reale

privind reeducarea sa.

Iar în privința soluționării laturii

civile a cauzei, a solicitat reconsiderarea probelor și criteriilor de

stabilire a întinderii despăgubirilor, în concordanță cu dispozițiile art. 998 C.

civ., și să se dispună diminuarea acestora către limite rezonabile, avându-se

în vedere și orientarea practicii judiciare în materie.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele de recurs invocate și care constituie cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 17, pct. 17

1

, pct. 18 și pct.

14 C. proc. pen. și din oficiu, în baza art. 385

9

alin. (3) din

același cod, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, recursurile declarate de partea civilă și de inculpat nefondate, urmând

a fi respinse ca atare.

Din analiza ansamblului probator de

la dosar, se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au

reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în

cauză, cărora le-au dat o interpretare corectă, încadrând faptele comise de

inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat pedepse

just individualizate, cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

recurentei parte civilă P.G. de a se dispune cercetarea și tragerea la

răspundere penală a numiților G.L. și P.I., întrucât ar fi participat împreună

cu inculpatul la comiterea infracțiunilor, iar numita C.A.M., pentru că a

ascuns arma crimei, se rețin următoarele: În conformitate cu prevederile art. 317

C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul

de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta

și persoana la care se referă extinderea.

Iar, potrivit art. 337 din același

cod, extinderea procesului penal cu privire și la alte persoane este atributul

exclusiv al procurorului.

Cum, în speță, prin rechizitoriul parchetului

nr. 475/P/2003 din 29 iulie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată doar a

inculpatului U.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și

tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, acestea sunt faptele și

persoana în legătură cu care instanța de judecată a fost sesizată și s-a

pronunțat în limitele acestei investiri.

Din moment ce, prin dispozitivul

rechizitoriului nu s-a dispus trimiterea în judecată a numiților G.L., P.I. și

C.A.M. și nici în fața instanței nu s-a solicitat de către procuror extinderea

procesului penal, judecata cu privire la aceste persoane și faptele ce li se

impută de către partea vătămată P.G., ar putea avea loc numai ca urmare a unui

nou act de sesizare a instanței.

de recurentul inculpat privind greșita încadrare juridică a faptelor comise

față de părțile vătămate P.I. și I.M. și solicitarea acestuia de a se dispune

schimbarea încadrării juridice a acestor fapte din tentativă la infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunile

de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. și respectiv, de lovire

sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., susținând că nu a

acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate, se constată că nu este

întemeiată.

De regulă, în cazul infracțiunilor

îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea

actelor săvârșite de inculpat, în raport de zona anatomică vizată, obiectul

folosit și intensitatea loviturilor.

Din probele administrate în cauză

rezultă că inculpatul U.D., hotărând să plece după cei din grupul advers,

pentru a le aplica o corecție, s-a dezbrăcat de geaca cu care era îmbrăcat,

înarmându-se cu un cuțit tip briceag, cu lama rabatabilă și lungă de 8 cm, pe

care l-a luat din buzunarul hainei.

La intersecția străzii Independenței

cu strada Săvenilor, ajungând din urmă grupul din care făcea parte victima P.I.,

i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală față, fără ca

aceasta să mai poată replica, însă a reușit să fugă pe o distanță de cca. 200 m

de la locul faptei, unde a căzut și a decedat.

În aceleași împrejurări, inculpatul,

continuând violențele cu cuțitul a lovit pe partea vătămată P.I.S., căreia i-a

aplicat o lovitură în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, cauzându-i

„plagă penetrantă hemitorace drept cu hemotorax minim și plagă penetrantă

abdominală cu hematom subcapsular hepatic”.

Folosindu-se de același cuțit,

inculpatul a lovit și pe partea vătămată I.M., care a suferit leziuni grave,

fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete posterior, regiunea

abdominală”.

Or, aplicarea unor asemenea

lovituri, repetate, de intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului cu un

cuțit, apt a produce moartea, cu urmarea unor leziuni grave, îndreptățesc

concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide; el a avut

reprezentarea suprimării vieții părților vătămate, rezultat față de care, chiar

dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a

acceptat.

În raport de aceste date, faptul că

viața părților vătămate nu a fost pusă în primejdie este irelevantă, intenția

inculpatului de a le suprima viața rezultând din intensitatea loviturii, zona

lezată, instrumentul vulnerant folosit și gravitatea leziunilor descrise în

actele medico-legale, faptele sale constituind tentativa la infracțiunea de

omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art.

175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel că

solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea acestei încadrări juridice,

nu poate fi primită.

inculpatului, se constată că au fost just individualizate.

La dozarea pedepselor aplicate

pentru fiecare faptă în parte, cât și a pedepsei rezultante, instanțele au

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în sensul că au

apreciat în mod just pericolul social deosebit de grav al faptelor comise,

aflate în concurs, îndreptate împotriva vieții, precum și datele ce

caracterizează persoana făptuitorului, tânăr, nu este cunoscut cu antecedente

penale, iar anterior a avut o bună conduită.

Împrejurarea că acesta nu are

antecedente penale, nu a mai fost sancționat contravențional sau în alte

modalități, are vârsta de 21 de ani și provine dintr-o familie organizată, nu

justifică însă, aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Numai ținând seama de datele

favorabile inculpatului, instanțele au putut să-i aplice pedepse situate în

apropierea limitei minime a textelor de lege încriminatoare.

Pe de altă parte, săvârșirea de

către o persoană a mai multor infracțiuni aflate în concurs, iar în situația în

care ele sunt și de aceeași natură, cum este în speță, periculozitatea

inculpatului este deosebită.

Având în vedere că această stare

atestă un grad de pericol concret de ansamblu al activității infracționale cât

și a celui ce o realizează, deosebit de ridicat, legiuitorul a dat

posibilitatea instanței să-l evidențieze, fie prin sporirea pedepsei aplicate

până la maximul ei special, fie prin adăugarea unui spor de până la 5 ani

închisoare [(art. 34 lit. b) C. pen.)].

În raport de datele cauzei, Curtea

apreciază că aplicarea sporului de 2 ani închisoare la pedeapsa de 18 ani

închisoare, așa cum a procedat instanța de fond, este de natură a contribui la

realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., și

nu sunt temeiuri pentru a se dispune înlăturarea acestui spor de pedeapsă, cum

solicită recurentul inculpat.

Cu luarea în considerare a celor ce

preced, criticile formulate, motivate de inculpat sub aspectul reducerii

pedepsei, iar de partea vătămată sub aspectul majorării ei, sunt nefondate.

laturii civile a cauzei, Curtea nu constată aspecte de nelegalitate și

netemeinicie, după cum a reținut și instanța de apel, astfel că urmează a fi

înlăturate criticile formulate de către recurentul inculpat, în sensul

reducerii despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților vătămate.

Pentru considerentele arătate,

ținând seama și de faptul că, verificând hotărârile atacate și din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența

unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile

declarate de partea civilă P.G. și de inculpatul U.D. sunt nefondate și a fi

respinse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă P.G. și de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale

nr. 6 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2005, la 18 aprilie 2006.

Obligă pe recurenta parte civilă și

pe recurentul inculpat la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.