ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2543/2006

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 468 din 1 noiembrie 2005, a condamnat pe inculpatul U.D. la următoarele pedepse: - 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

(victimă P.I.); - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen. (părți vătămate I.M. și P.I.S.). În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare, sporită la 20 ani de închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (1), raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat, arestarea preventivă de la 8 mai 2005, la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.G. suma de 150.000.000 lei ROL daune materiale și 1.000.000.000 lei ROL daune morale, iar către partea civilă P.I.S., suma de 200.000.000 lei ROL daune materiale și 300.000.000 lei ROL daune morale. A constatat că partea vătămată I.M.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat inculpatul să plătească părții civile C.A.S. Botoșani suma de 1.362,77 lei RON, cheltuieli de spitalizare pentru părțile vătămate I.M.C.

și P.I.S. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului corp delict (poziția 33/2005 din registrul de evidență a corpurilor delicte). În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1000 lei RON, cheltuieli judiciare, în care sunt incluse și contravaloarea expertizei psihiatrice, contravaloarea necropsiei și a certificatelor medico-legale, precum și onorariul de avocat din oficiu, din timpul urmăririi penale. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În după amiaza zilei de 7 mai 2005, inculpatul împreună cu P.I. și G.L. au consumat băuturi alcoolice la barul O. din municipiul Botoșani, după care au plecat împreună și cu prietena sa, C.A.M.

la discoteca F.Y. La această discotecă se aflau mai mulți tineri, printre care și martorul C.B.C., care-și sărbătorea ziua onomastică, împreună cu victima P.I., părțile vătămate I.M. și P.I.S. și martorii P.A. (fratele victimei) și L.B. În jurul orelor 1,00 - 2,00, în urma unui scandal ce s-a declanșat între ei, generat de faptul că martorul P.A. ar fi călcat-o pe picior pe prietena inculpatului, C.A.M., persoanele din celălalt grup au ieșit din discotecă pentru a pleca acasă, iar inculpatul împreună cu prietenii săi au plecat din discotecă cu scopul de a-i urmări. Inculpatul s-a dezbrăcat de geaca pe care o purta, luând din buzunarul acesteia un cuțit tip briceag cu lama de 8 cm. Ajungând din urmă celălalt grup de băieți, numiții P.I.

și G.L. au lovit cu pumnul pe trei dintre aceștia, după care s-au retras, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei P.I. în zona abdominală față, încât acesta nu a mai replicat, ci a fugit de la fața locului, strigând către ceilalți „vedeți că are cuțit” și a arătat cu mâna către inculpat. După aceasta, inculpatul a continuat violențele cu cuțitul și asupra părții vătămate P.I.S., căreia i-a aplicat o lovitură de cuțit în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, iar părții vătămate I.M. o lovitură în zona lombară. Părțile vătămate au reușit să fugă din fața inculpatului pe str. Săvenilor, apoi pe strada Tudor Vladimirescu, în apropierea Școlii de unde au fost luate de salvare și transportate la spital.

Victima P.I. a reușit să fugă pe o distanță de aproximativ 200 m de la locul faptei, unde, din cauza leziunilor provocate a căzut jos și a decedat și unde a fost găsită de organele de cercetare penală. În timpul conflictului, P.I. și G.L. nu au intervenit în ajutorul inculpatului. După stingerea conflictului inculpatul și cei doi s-au întors la discotecă pentru a o lua pe martora C.A.M., iar pe drum inculpatul le-a povestit prietenilor săi că a lovit cu cuțitul pe victimă și cele două părți vătămate. Pe traseul spre locuințele lor, s-au întâlnit cu o patrulă de poliție, moment în care inculpatul, de frică să nu fie percheziționat a dat cuțitul martorei C.A.M., care l-a ascuns sub șoseta cu care era încălțată.

Ajunși la fața blocului în care locuiește inculpatul, cei patru au mai discutat cca. 5 minute pe marginea evenimentului petrecut, timp în care martora a restituit inculpatului cuțitul, iar acesta l-a șters de sânge pe hainele cu care era îmbrăcat. În locuință, înainte de a se culca, inculpatul a pus cuțitul pe o comodă, iar a doua zi, înainte ca locuința să fie percheziționată, l-a ascuns sub acea comodă, unde a fost găsit de organele de cercetare penală. Cu ocazia percheziției au fost identificate și hainele cu care inculpatul a fost îmbrăcat în noaptea respectivă, însă acestea nu au putut fi supuse expertizei, deoarece erau proaspăt spălate. Din raportul de constatare tehnico-științifică rezultă că urmele palmare evidențiate pe cuțit aparțin inculpatului.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă că între plaga cardiacă cauzată victimei P.I. prin lovitura de cuțit și moartea acesteia există o legătură cauzală directă necondiționată. Partea vătămată P.I. a fost internată cu diagnosticul „plăgi înjunghiate multiple latero-toracic drept și regiunea axilară – plăgi multiple agresiune”. Aceasta a fost examinată ulterior internării, la datele de 13 și respectiv, 16 mai 2005, tot în condiții de spitalizare, stabilindu-se că aceasta a suportat „plagă penetrantă hemitorace drept cu hemotorax minim și plagă penetrantă abdominală cu hematom subcapsular hepatic”, pentru care au fost prescrise un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale.

Și partea vătămată I.M. a suferit leziuni grave, fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete posterior, regiunea abdominală”, pentru care s-au prescris 7-8 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a fost expertizat din punct de vedere psihiatric la I.N.M.L. Mina Minovici București, concluzionându-se că „prezintă diagnosticul „Tulburare de personalitate de tip instabil”, „păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor sale” și „are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care a fost cercetat”. Împotriva sentinței penale au declarat apel părțile vătămate P.G., P.I. și I.M., precum și inculpatul U.D. În dezvoltarea motivelor de apel, părțile vătămate au susținut că, față de împrejurările comiterii faptelor și gravitatea acestora, pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică.

De asemenea, au solicitat ca alături de inculpat, să fie pedepsiți și numiții G.L. și P.I. care au participat activ, conform propriilor declarații, împreună cu inculpatul la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, iar numita C.A.M., pe considerentul că a știut că inculpatul are cuțit asupra sa, ea fiind aceea care a ascuns cuțitul pentru a nu fi găsit.

În apelul inculpatului, hotărârea primei instanțe a fost criticată sub aspectul greșitei soluționări atât a laturii penale cât și civile, susținând că el, fiind singur împotriva a trei părți vătămate a folosit cuțitul doar pentru a se apăra, nedorind în nici un moment să suprime viața atacatorului său, iar actele medicale de care se prevalează părțile vătămate precizează că leziunile suferite de acestea nu erau de natură a le pune viața în pericol, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 180 alin. (2) și art. 181 C. pen., și nu cele privind tentativa la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) lit. b), cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., cum a reținut instanța de fond.

S-a mai susținut în apelul inculpatului că familia sa a încercat să acorde suma de 20.000.000 lei familiei victimei, pentru o reparare parțială a prejudiciului, iar el a avut o poziție procesuală corectă. Curtea de Apel Suceava, secția minori și familie, prin decizia penală nr. 6 din 10 februarie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul U.D. și de părțile vătămate P.G., P.I. și I.M. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut în legătură cu solicitarea părților vătămate de a fi pedepsiți în cauză și numiții G.L. și P.I. care ar fi participat împreună cu inculpatul la comiterea infracțiunilor, că în raport de dispozițiile art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane este atributul exclusiv al procurorului și nu al celorlalți participanți în prezenta cauză.

Cât privește critica de netemeinicie a hotărârii, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, formulată de părțile vătămate, care o apreciază ca fiind prea mică față de faptele săvârșite și de inculpat, care o consideră din aceleași considerente, prea aspră, precum și referitor la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, în raport de constatările medico-legale, instanța de control judiciar a arătat: „În speță se reține fără nici un dubiu că împrejurările comiterii faptelor sunt cele reținute de instanța de fond, care a conchis în raport de întreg ansamblul probator administrat. Prin urmare, concluziile raportului de expertiză medico-legale, cu privire la cele două părți vătămate nu pot fi acceptate ca probe unice determinante, ci doar prin coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

Ori, față de zonele vitale vizate, mijlocul folosit (cuțit), intenția inculpatului, așa cum a fost reținută de instanța de fond, este vădită și dovedită. Indiferent de motivul folosirii cuțitului, inculpatul răspunde pentru rezultatul cel mai grav survenit ca urmare a acțiunii sale, chiar dacă nu l-a dorit, prevăzut, întrucât trebuia și putea să-l prevadă. Așa fiind, instanța nu poate reține o altă încadrare juridică a faptelor, decât cea dată de instanța de fond”. Și critica inculpatului, în sensul că hotărârea atacată este greșită sub aspectul cuantumului despăgubirilor civile și morale acordate părților civile, a fost apreciată de instanța de apel ca nefondată, având în vedere suferința părților vătămate, precum și cheltuielile de înmormântarea victimei P.I., spitalizarea și recuperarea părților vătămate I.M.

și P.I.S. Împotriva deciziei penale, în termen legal, au declarat recurs partea civilă P.G. și inculpatul U.D. În recursul său, partea civilă P.G. a reiterat criticile formulate în apel și anume, pedeapsa aplicată inculpatului U.D. este mult prea blândă în raport cu faptele comise, solicitând, totodată, să se efectueze cercetări și să se dispună tragerea la răspundere penală a numiților G.L., P.I. și C.A.M., primii doi pentru că au participat activ împreună cu inculpatul U.D. la comiterea infracțiunilor, astfel cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, iar numita C.A.M., pe considerentul că, după săvârșirea faptei, la întâlnirea cu o patrulă de jandarmi a ascuns arma crimei pentru a nu fi găsită la inculpat și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei pentru a se efectua cercetări și cu privire la ceilalți făptuitori.

În recursul inculpatului, hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate pentru greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, greșita individualizare a pedepselor aplicate și pentru faptul că aceste hotărâri au fost date cu aplicarea greșită a legii în ce privește soluționarea laturii civile. S-a susținut, în esență, că din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale martorilor C.A.M., G.L. și P.I. rezultă că starea conflictuală a fost declanșată de grupul din care făceau parte victima și părțile vătămate, prin atitudinea pe care au avut-o față de prietena inculpatului, ceea ce i-a creat acestuia o stare specifică de tulburare, simțindu-se ofensat și tot ce a urmat este rezultatul dorinței sale de a obține o anumită formă de satisfacție din partea inițiatorilor conflictului, astfel explicându-se deplasarea inculpatului și a prietenilor săi la o anumită distanță de local și violențele reciproce dintre cele două grupuri.

Fiind și sub influența băuturilor alcoolice, în desfășurarea conflictului, inculpatul aflându-se singur împotriva celor trei părți vătămate, a simțit nevoia de a se apăra, astfel că a scos cuțitul din buzunar și a lovit la întâmplare, de mai multe ori pentru a-i intimida și determina să se îndepărteze de el, nicidecum nu a urmărit să suprime viața celor cu care se afla în conflict și în raport și de actele medico-legale din care rezultă leziunile suferite de cele două părți vătămate, nefiindu-le pusă viața în pericol, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) și, respectiv, de art. 181 din același cod.

Recurentul inculpat a mai criticat hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând că prin neluarea în considerare a circumstanțelor reale și personale cu caracter atenuant și accentuându-se nejustificat semnificația pluralității infracționale sub forma concursului real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., i-a aplicat și un spor de pedeapsă, care nu era necesar în raport de pericolul social concret al infracțiunilor și de posibilitățile reale privind reeducarea sa. Iar în privința soluționării laturii civile a cauzei, a solicitat reconsiderarea probelor și criteriilor de stabilire a întinderii despăgubirilor, în concordanță cu dispozițiile art. 998 C. civ., și să se dispună diminuarea acestora către limite rezonabile, avându-se în vedere și orientarea practicii judiciare în materie.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate și care constituie cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17, pct. 17 1 , pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen. și din oficiu, în baza art. 385 9 alin. (3) din același cod, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursurile declarate de partea civilă și de inculpat nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Din analiza ansamblului probator de la dosar, se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel, au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, cărora le-au dat o interpretare corectă, încadrând faptele comise de inculpat în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat pedepse just individualizate, cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

1. Referitor la solicitarea recurentei parte civilă P.G. de a se dispune cercetarea și tragerea la răspundere penală a numiților G.L. și P.I., întrucât ar fi participat împreună cu inculpatul la comiterea infracțiunilor, iar numita C.A.M., pentru că a ascuns arma crimei, se rețin următoarele: În conformitate cu prevederile art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Iar, potrivit art. 337 din același cod, extinderea procesului penal cu privire și la alte persoane este atributul exclusiv al procurorului.

Cum, în speță, prin rechizitoriul parchetului nr. 475/P/2003 din 29 iulie 2005, s-a dispus trimiterea în judecată doar a inculpatului U.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, acestea sunt faptele și persoana în legătură cu care instanța de judecată a fost sesizată și s-a pronunțat în limitele acestei investiri. Din moment ce, prin dispozitivul rechizitoriului nu s-a dispus trimiterea în judecată a numiților G.L., P.I. și C.A.M. și nici în fața instanței nu s-a solicitat de către procuror extinderea procesului penal, judecata cu privire la aceste persoane și faptele ce li se impută de către partea vătămată P.G., ar putea avea loc numai ca urmare a unui nou act de sesizare a instanței.

2. În ce privește critica formulată de recurentul inculpat privind greșita încadrare juridică a faptelor comise față de părțile vătămate P.I. și I.M. și solicitarea acestuia de a se dispune schimbarea încadrării juridice a acestor fapte din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunile de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen. și respectiv, de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., susținând că nu a acționat cu intenția de a suprima viața părții vătămate, se constată că nu este întemeiată. De regulă, în cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, în raport de zona anatomică vizată, obiectul folosit și intensitatea loviturilor.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul U.D., hotărând să plece după cei din grupul advers, pentru a le aplica o corecție, s-a dezbrăcat de geaca cu care era îmbrăcat, înarmându-se cu un cuțit tip briceag, cu lama rabatabilă și lungă de 8 cm, pe care l-a luat din buzunarul hainei. La intersecția străzii Independenței cu strada Săvenilor, ajungând din urmă grupul din care făcea parte victima P.I., i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuțitul în zona abdominală față, fără ca aceasta să mai poată replica, însă a reușit să fugă pe o distanță de cca. 200 m de la locul faptei, unde a căzut și a decedat. În aceleași împrejurări, inculpatul, continuând violențele cu cuțitul a lovit pe partea vătămată P.I.S., căreia i-a aplicat o lovitură în spate, în partea dreaptă, în zona ficatului, cauzându-i „plagă penetrantă hemitorace drept cu hemotorax minim și plagă penetrantă abdominală cu hematom subcapsular hepatic”.

Folosindu-se de același cuțit, inculpatul a lovit și pe partea vătămată I.M., care a suferit leziuni grave, fiind internată cu diagnosticul „plagă înjunghiată perete posterior, regiunea abdominală”. Or, aplicarea unor asemenea lovituri, repetate, de intensitate, asupra unor zone vitale ale corpului cu un cuțit, apt a produce moartea, cu urmarea unor leziuni grave, îndreptățesc concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide; el a avut reprezentarea suprimării vieții părților vătămate, rezultat față de care, chiar dacă nu l-a urmărit, a manifestat indiferență, ceea ce înseamnă că l-a acceptat.

În raport de aceste date, faptul că viața părților vătămate nu a fost pusă în primejdie este irelevantă, intenția inculpatului de a le suprima viața rezultând din intensitatea loviturii, zona lezată, instrumentul vulnerant folosit și gravitatea leziunilor descrise în actele medico-legale, faptele sale constituind tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., astfel că solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea acestei încadrări juridice, nu poate fi primită. 3. În ce privesc pedepsele aplicate inculpatului, se constată că au fost just individualizate.

La dozarea pedepselor aplicate pentru fiecare faptă în parte, cât și a pedepsei rezultante, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., în sensul că au apreciat în mod just pericolul social deosebit de grav al faptelor comise, aflate în concurs, îndreptate împotriva vieții, precum și datele ce caracterizează persoana făptuitorului, tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar anterior a avut o bună conduită. Împrejurarea că acesta nu are antecedente penale, nu a mai fost sancționat contravențional sau în alte modalități, are vârsta de 21 de ani și provine dintr-o familie organizată, nu justifică însă, aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Numai ținând seama de datele favorabile inculpatului, instanțele au putut să-i aplice pedepse situate în apropierea limitei minime a textelor de lege încriminatoare.

Pe de altă parte, săvârșirea de către o persoană a mai multor infracțiuni aflate în concurs, iar în situația în care ele sunt și de aceeași natură, cum este în speță, periculozitatea inculpatului este deosebită. Având în vedere că această stare atestă un grad de pericol concret de ansamblu al activității infracționale cât și a celui ce o realizează, deosebit de ridicat, legiuitorul a dat posibilitatea instanței să-l evidențieze, fie prin sporirea pedepsei aplicate până la maximul ei special, fie prin adăugarea unui spor de până la 5 ani închisoare [(art. 34 lit. b) C. pen.)]. În raport de datele cauzei, Curtea apreciază că aplicarea sporului de 2 ani închisoare la pedeapsa de 18 ani închisoare, așa cum a procedat instanța de fond, este de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., și nu sunt temeiuri pentru a se dispune înlăturarea acestui spor de pedeapsă, cum solicită recurentul inculpat.

Cu luarea în considerare a celor ce preced, criticile formulate, motivate de inculpat sub aspectul reducerii pedepsei, iar de partea vătămată sub aspectul majorării ei, sunt nefondate. 4. Nici în ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea nu constată aspecte de nelegalitate și netemeinicie, după cum a reținut și instanța de apel, astfel că urmează a fi înlăturate criticile formulate de către recurentul inculpat, în sensul reducerii despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților vătămate. Pentru considerentele arătate, ținând seama și de faptul că, verificând hotărârile atacate și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de partea civilă P.G.

și de inculpatul U.D. sunt nefondate și a fi respinse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.G. și de inculpatul U.D. împotriva deciziei penale nr. 6 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 mai 2005, la 18 aprilie 2006. Obligă pe recurenta parte civilă și pe recurentul inculpat la plata sumei de câte 120 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2006.