ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 240/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 382 din 20

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Botoșani, s-a dispus condamnarea

inculpatului B.S.G., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.,

raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C.

pen.

În temeiul art. 61 alin. (2) C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate cu privire la

restul de pedeapsă de 504 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 194/2002 a Judecătoriei Fetești.

În temeiul art. 39 alin. (2) C. pen.,

s-a contopit pedeapsa aplicată cu restul neexecutat de 504 zile, dispunându-se

executarea, de către inculpat a pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., i-au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă perioada reținerii și arestării preventive de la

27 martie 2005 la zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile C.C. suma de 18.600.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile și 11.600.000 lei contribuție periodică pentru întreținerea minorilor V.I.M.

și V.I. calculată pentru perioada 27 martie – 20 septembrie 2005 și în

continuare câte 1.000.000 lei lunar pentru fiecare minor până la majorat sau,

în cazul studiilor până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 25

ani.

S-a dispus confiscarea bunurilor

înregistrate în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoșani la nr. 29/2005.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.700.000 lei (770 RON) cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În noaptea de 26 martie 2005, în

jurul orelor 22,00, în urma unui conflict cu victima V.L., care îi este mătușă,

i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele cauzându-i la cap un

hematom subdural drept, ce a dus la instalarea comei cerebrale și obstrucția căilor

respiratorii cu sânge, leziuni ce au produs decesul victimei.

Din concluziile Raportului de

constatare medico – legală nr. 14/ A din 5 aprilie 2005 rezultă că moartea

numitei V.L. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio - respiratorii

survenită în evoluția unui TCC acut închis cu hematom subdural drept.

Leziunile s-au produs prin loviri

repetate cu corpuri dure iar între hematomul subdural și moartea victimei

există o legătură cauzală directă, necondiționată.

Starea de fapt reținută de prima

instanță a fost probată prin procesul – verbal de cercetare la fața locului,

procesele verbale de examinare a vestimentației inculpatului și a victimei, raportul

de constatare medico – legală, declarațiile părții civile, declarațiile

martorilor și ale inculpatului B.S.G.

Instanța de fond a apreciat că fapta

inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b C. pen.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat apel inculpatul B.S.G., care a solicitat schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

și b) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art.

183 C. pen.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 349 din 31

octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1142/2005,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.S.G.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și dedusă, în continuare arestarea preventivă, începând cu data de

20 septembrie 2005 la zi.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal a declarat recurs inculpatul invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

A reiterat motivele invocate în

apel, respectiv schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.

În subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu prevederile art. 385

6

alin.

(1) C. proc. pen., constată următoarele:

Ceea ce deosebește infracțiunea de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de infracțiunea de omor săvârșit cu

intenție indirectă este împrejurarea că, deși la ambele loviturile sunt comise

cu intenție, în cazul celei dintâi moartea victimei se produce din culpă,

făptuitorul neprevăzând acest rezultat, pe când în cazul omorului, rezultatul

letal a fost prevăzut iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a

acceptat în mod conștient.

Pentru a se putea stabili încadrarea

juridică corectă a faptei, trebuie să se analizeze nu numai existența faptului

material săvârșit de inculpat, dar și poziția subiectivă a acestuia, intenția

cu care el a acționat.

În cauză, susținerile inculpatului

în sensul că nu a avut intenția de a ucide, sunt infirmate de probele

administrate în cele două faze ale procesului penal.

Din declarațiile inculpatului

coroborate cu declarațiile martorilor V.I. și R.C. a rezultat că inculpatul a

lovit victima, în mod repetat, cu pumnii în zona capului, aceasta s-a

dezechilibrat, lovindu-se cu capul de pereți și de o plită de sobă.

Inculpatul și-a manifestat în

continuare agresivitatea, împiedicând-o pe victimă să părăsească încăperea,

lovind-o din nou cu pumnii și cu picioarele în toate zonele corpului.

Profitând de faptul că inculpatul a

spart becul din cameră victima a părăsit încăperea fiind, însă, prinsă de

inculpat și lovită în continuare cu pumnii și cu picioarele.

Ca atare, din modul cum s-au derulat

faptele, rezultă fără echivoc, intenția inculpatului de a ucide, acesta având

reprezentarea rezultatului letal pe care l-a prevăzut și l-a acceptat chiar

dacă nu a urmărit producerea lui.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de

fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a

probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

S-a avut în vedere gradul de pericol

social deosebit de grav al faptei comise, precum și persoana inculpatului. Sub

acest aspect se constată că inculpatul este cunoscut cu multiple antecedente

penale, săvârșind fapta dedusă judecății în stare de recidivă

postcondamnatorie.

Având în vedere cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul B.S.G. împotriva deciziei penale nr. 249 din 31 octombrie 2005 a

Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 385

17

C.

proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 381 C. proc.

pen., se va deduce, din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 27 martie 2005 la 16 ianuarie 2006.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000

lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON

(1.000.000 lei) reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S.G. împotriva deciziei penale nr. 349 din 31

octombrie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și arestării preventive de la 27 martie 2005 la 16 ianuarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2006.