ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1543 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a

condamnat pe inculpatul

G.F.

la o

pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la

infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 604 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 139 din 7 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3892 din 19 septembrie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în

speță, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 5 aprilie 2004 la zi.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la

plata sumelor de 250.000.000 lei despăgubiri materiale și 50.000.000 lei daune

morale către partea civilă D.C.

În baza art. 188 din Legea

nr. 3/1978, cu referire la art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 48.598.816 lei cheltuieli de spitalizare către

C.A.S. a municipiului București.

S-a luat act că Spitalul

Clinic de Stomatologie nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație:

În seara de 28 martie 2004,

în timp ce partea vătămată D.C. se afla cu prietena sa B.A. la o masă, în

restaurantul P. situat în Parcul Drumul Taberei, aceasta a fost încunoștințată

telefonic că inculpatul G.F. împreună cu un cunoscut al său se ceartă și

provoacă scandal în barul E., al cărei patron este B.A. Pentru a aplana

conflictul și a evita extinderea acestuia, B.A. s-a deplasat la respectivul

bar, unde l-a găsit pe inculpat, a discutat cu el, constatând că era în stare

de ebrietate și l-a determinat s-o însoțească până la restaurantul P., unde

rămăsese partea vătămată. Ajunși aici, între inculpat și partea vătămată a avut

loc o altercație cu ocazia căreia inculpatul, nervos, i-a adresat injurii și

amenințări părții vătămate. Ambii apoi au ieșit pe terasa restaurantului, unde

au continuat să se certe și să se lovească.

La un moment dat, partea

vătămată l-a împins pe inculpat, acesta s-a lovit de un geam și l-a spart.

În timp ce partea vătămată

încerca să-l ridice pe inculpat de jos, acesta a scos un cuțit pe care îl purta

asupra lui și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în partea stângă a

gâtului, în abdomen, în zona lombară și la nivelul coapsei stângi, provocându-i

plăgi penetrante care i-au pus viața în pericol.

Raportul de expertiză

medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că victima a suferit o plagă

cervico-facială cu secțiunea arterelor facială și sublinguală, secționarea unor

filete nervoase din nervul facial și al glandei parotide, plagă abdominală cu

eviscerația epiplonului, plagă lombară și la nivelul coapsei stângi. Leziunile

au fost produse cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 25-30 de zile

îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Aceasta a suferit și

un prejudiciu estetic, ca urmare a cicatricei cervico-facială stângă,

necesitând reexaminare după 6 luni pentru aprecierea caracterului temporar sau

permanent al sluțirii.

Actul medico-legal a fost

coroborat cu declarația martorei B.A., care a văzut întreaga desfășurare a

incidentului și a cunoscut cauza producerii acestuia de către inculpat, precum

și cu relatările ospătarilor din cadrul restaurantului P., cu planșele foto, cu

procesele-verbale de constatare și declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 992/2004, a admis apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței, pe care a desființat-o parțial, reducând cuantumul pedepsei aplicate

la 10 ani închisoare, cu motivarea că diminuarea se impune în raport de

atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe parcursul procesului și de

situația sa familială.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei și recunoașterea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., ca și a altor

circumstanțe atenuante legate de atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii.

Recursul este nefondat.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel au reținut corect că inculpatul a fost cel care a provocat scandal,

atât la barul E. cât și la restaurantul P., a avut un comportament

recalcitrant, s-a îndreptat către partea vătămată cu intenția de a-l lovi,

atitudine în raport de care partea vătămată l-a împins.

Toată succesiunea faptelor

demonstrează că inculpatul a fost provocată, nicidecum partea vătămată.

Așa fiind, justificat de

probele administrate, instanțele nu au recunoscut în favoarea inculpatului

existența circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Chiar dacă, inculpatul după

comiterea faptei a ajutat la transportarea victimei la spital, această

atitudine, singulară, nu poate determina reducerea pedepsei sub limita minimă

prevăzută de lege, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. Inculpatul s-a

speriat, văzând starea gravă în care se afla victima, care sângera și se ținea

cu mâinile de abdomen, datorită eviscerației. El i-a propus părții vătămate să

declare că amândoi ar fi fost loviți de alte persoane, ceea ce dovedește că el

nu a regretat comiterea faptei, ci a căutat să scape de răspundere penală.

Pe de altă parte,

antecedentele penale ale inculpatului, care i-au atras starea de recidivă atât

postcondamnatorie cât și postexecutorie, demonstrează periculozitatea socială a

acestuia și determină aplicarea unei pedepse care să fie suficientă pentru a

asigura reeducarea sa.

Din fișa de cazier aflată la

dosar, rezultă că inculpatul în anul 1996 a fost condamnat la o pedeapsă de 5

ani și 6 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, în anul 1999 a

fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt

calificat, iar în anul 2003 a mai fost condamnat la o altă pedeapsă de 7 ani

închisoare, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Toate acestea

dovedesc perseverența infracțională a inculpatului în comiterea unor fapte săvârșite

cu violență.

Pentru considerentele ce

preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

urmează să respingă recursul inculpatului, menținând hotărârile pronunțate în

cauză.

Se va deduce din durata

pedepsei, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la zi.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva deciziei penale nr.

992 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 16 martie

2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 martie 2005.