ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1543 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul G.F. la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 604 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 139 din 7 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 3892 din 19 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicată în speță, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția acestuia de la 5 aprilie 2004 la zi. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 250.000.000 lei despăgubiri materiale și 50.000.000 lei daune morale către partea civilă D.C. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, cu referire la art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 48.598.816 lei cheltuieli de spitalizare către C.A.S. a municipiului București. S-a luat act că Spitalul Clinic de Stomatologie nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație: În seara de 28 martie 2004, în timp ce partea vătămată D.C. se afla cu prietena sa B.A. la o masă, în restaurantul P. situat în Parcul Drumul Taberei, aceasta a fost încunoștințată telefonic că inculpatul G.F. împreună cu un cunoscut al său se ceartă și provoacă scandal în barul E., al cărei patron este B.A. Pentru a aplana conflictul și a evita extinderea acestuia, B.A. s-a deplasat la respectivul bar, unde l-a găsit pe inculpat, a discutat cu el, constatând că era în stare de ebrietate și l-a determinat s-o însoțească până la restaurantul P., unde rămăsese partea vătămată. Ajunși aici, între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație cu ocazia căreia inculpatul, nervos, i-a adresat injurii și amenințări părții vătămate.

Ambii apoi au ieșit pe terasa restaurantului, unde au continuat să se certe și să se lovească. La un moment dat, partea vătămată l-a împins pe inculpat, acesta s-a lovit de un geam și l-a spart. În timp ce partea vătămată încerca să-l ridice pe inculpat de jos, acesta a scos un cuțit pe care îl purta asupra lui și i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri în partea stângă a gâtului, în abdomen, în zona lombară și la nivelul coapsei stângi, provocându-i plăgi penetrante care i-au pus viața în pericol. Raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză a concluzionat că victima a suferit o plagă cervico-facială cu secțiunea arterelor facială și sublinguală, secționarea unor filete nervoase din nervul facial și al glandei parotide, plagă abdominală cu eviscerația epiplonului, plagă lombară și la nivelul coapsei stângi.

Leziunile au fost produse cu un corp tăietor-înțepător, au necesitat 25-30 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei. Aceasta a suferit și un prejudiciu estetic, ca urmare a cicatricei cervico-facială stângă, necesitând reexaminare după 6 luni pentru aprecierea caracterului temporar sau permanent al sluțirii. Actul medico-legal a fost coroborat cu declarația martorei B.A., care a văzut întreaga desfășurare a incidentului și a cunoscut cauza producerii acestuia de către inculpat, precum și cu relatările ospătarilor din cadrul restaurantului P., cu planșele foto, cu procesele-verbale de constatare și declarațiile părții vătămate și ale inculpatului.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 992/2004, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței, pe care a desființat-o parțial, reducând cuantumul pedepsei aplicate la 10 ani închisoare, cu motivarea că diminuarea se impune în raport de atitudinea relativ sinceră a inculpatului pe parcursul procesului și de situația sa familială. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea ei și recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., ca și a altor circumstanțe atenuante legate de atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii. Recursul este nefondat. Atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect că inculpatul a fost cel care a provocat scandal, atât la barul E. cât și la restaurantul P., a avut un comportament recalcitrant, s-a îndreptat către partea vătămată cu intenția de a-l lovi, atitudine în raport de care partea vătămată l-a împins.

Toată succesiunea faptelor demonstrează că inculpatul a fost provocată, nicidecum partea vătămată. Așa fiind, justificat de probele administrate, instanțele nu au recunoscut în favoarea inculpatului existența circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Chiar dacă, inculpatul după comiterea faptei a ajutat la transportarea victimei la spital, această atitudine, singulară, nu poate determina reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. Inculpatul s-a speriat, văzând starea gravă în care se afla victima, care sângera și se ținea cu mâinile de abdomen, datorită eviscerației. El i-a propus părții vătămate să declare că amândoi ar fi fost loviți de alte persoane, ceea ce dovedește că el nu a regretat comiterea faptei, ci a căutat să scape de răspundere penală.

Pe de altă parte, antecedentele penale ale inculpatului, care i-au atras starea de recidivă atât postcondamnatorie cât și postexecutorie, demonstrează periculozitatea socială a acestuia și determină aplicarea unei pedepse care să fie suficientă pentru a asigura reeducarea sa. Din fișa de cazier aflată la dosar, rezultă că inculpatul în anul 1996 a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, în anul 1999 a fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, iar în anul 2003 a mai fost condamnat la o altă pedeapsă de 7 ani închisoare, tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Toate acestea dovedesc perseverența infracțională a inculpatului în comiterea unor fapte săvârșite cu violență.

Pentru considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă recursul inculpatului, menținând hotărârile pronunțate în cauză. Se va deduce din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.F. împotriva deciziei penale nr. 992 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 aprilie 2004 la 16 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2005.