ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4831/2006

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

H.H.E. a chemat în judecată Primarul

orașului Făget și Prefectura județului Timiș, solicitând anularea dispoziției

nr. 12 din 11 ianuarie 2001 emisă de primul pârât și obligarea ambilor pârâți

la emiterea unei noi dispoziții care să conțină oferta de acordare a

despăgubirilor bănești pentru imobilul casă de locuit, curte și grădină situat

în orașul Făget, înscris în C.F. Făgetul German cu nr.top. 44/b, la valoarea

stabilită prin raportul de evaluare întocmit cu ocazia soluționării

notificării.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

învederat că imobilul în litigiu a aparținut părinților săi H.R. și H.A., de

naționalitate germană care au fost deportați într-un lagăr de concentrare iar

averea le-a fost integral preluată de stat în mod abuziv și, la scurt timp după

ieșirea lor din lagăr, au decedat.

În anul 1983, statul a atribuit

imobilul în dispută unei persoane fizice din orașul Făget, care a demolat casa

și a construit în locul acesteia o vilă, iar ulterior în baza Legii nr. 18/1991

și-a intabulat dreptul de proprietate și asupra terenului aferent.

Față de această situație reclamantul

invocând dispozițiile art. 24 alin. (2) și art. 36 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 a învederat că era îndrituit la despăgubiri bănești, întrucât

restituirea în natură a imobilului nu mai era posibilă și a solicitat anularea

dispoziției atacate și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi oferte pentru

despăgubiri bănești în valoare de 594.247.520 lei.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin sentința nr. 956/PI din 25 mai 2005 a admis în parte contestația, a anulat

dispoziția nr. 12 din 11 ianuarie 2005 emisă de Primarul orașului Făget și a

obligat intimata Prefectura județului Timiș să emită decizia privind oferta de

acordare a despăgubirilor bănești în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant

pentru imobilul înscris în C.F. Făgetul German cu nr.top. 44/b.

A respins în rest contestația vizând

obligarea intimatului Primarul orașului Făget la emiterea unei noi dispoziții.

Instanța a reținut că în raport de

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reclamantul era îndrituit

la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu constând în despăgubiri

bănești, iar conform art. 36 din lege prefectura era ținută să analizeze

notificarea formulată de acesta și nu primarul, astfel că în mod greșit

prefectura și-a declinat competența de soluționare a notificării în favoarea

Primarului orașului Făget.

Astfel fiind și în conformitate cu

art. 36, art. 24 alin. (2), art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu

art. 36 pct. 1 lit. b), art. 36 pct. 2 din normele metodologice de aplicare a

acesteia aprobate prin H.G. nr. 498/2003, tribunalul a conchis că Prefectura

Timiș trebuia să emită decizia privind oferta de acordare a despăgubirilor

bănești în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 1824 din 28 octombrie 2005 a respins apelul declarat

de Instituția Prefectului, județul Timiș împotriva sentinței nr. 956/2005 a

Tribunalului Timiș, secția civilă, reținând în esență că în speță nu erau

aplicabile dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece

petentul, conștient de faptul că imobilul nu putea fi restituit în natură a

solicitat în mod expres despăgubiri, astfel că prevederile art. 24 din lege nu

erau incidente în cauză.

În contra menționatei decizii a

declarat recurs Instituția Prefectului, județul Timiș, invocând motivele de

casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a învederat faptul că

potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală, pentru îndeplinirea atribuțiilor care îi revin, prefectul emite

ordine cu caracter normativ sau individual în condițiile legii.

Pe de altă parte, potrivit art. 36

pct. 4 din H.G. nr. 498/2003 activitatea prefecturii în ceea ce privește

aplicarea Legii nr. 10/2001 se finalizează într-un proces verbal care însă nu

are caracterul unui act administrativ și nu poate da naștere, modifica sau

stinge raporturi juridice, ci se limitează doar la constatarea unei situații de

fapt, motiv pentru care, hotărârea pronunțată de instanță nu poate fi pusă în

aplicare. În adevăr, Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea sau obligația

prefectului de a emite decizii sau dispoziții. Această obligație revine conform

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 24 pct. 1 din normele

metodologice, în cazul imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură,

deținătorului care trebuie să facă oferta de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii bunului.

Pe de altă parte, prin Legea nr. 247

din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente s-a stabilit regimul plăților tuturor

despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

Totodată prin Titlul VII art. 33 din

lege, au fost abrogate art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 respectiv capitolul IV,

Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală sau

acțiuni și Capitolul V, Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de

despăgubiri bănești, astfel încât prefecturile nu mai dețin competențe în

soluționarea notificărilor privind restituirea imobilelor preluate în mod

abuziv, iar noțiunea de despăgubire bănească nu se mai regăsește.

De asemenea, în baza art. 16 din

Legea nr. 247/2005 persoanelor beneficiare ale măsurilor reparatorii li se emit

titluri de despăgubiri.

Astfel fiind, recurenta a solicitat

casarea deciziei atacate și menținerea dispoziției nr. 12 din 11 ianuarie 2005

emisă de Primarul orașului Făget.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed:

În extrasul C.F. Făget German cu

nr.top. 44/b existent la dosar, figurează casa nr. 48/b curte și grădină 1011 mp

cu casa P + 1 având ca proprietari pe M.R. prin cumpărare și I.M. prin

moștenire. Totodată există mențiunea dreptului de primereditate în favoarea lui

R.M. măritată H. (F. dos. nr. 2558/c/2005). În același extras C.F. în rubrica

„înscrieri privitoare la proprietate” este menționat procesul-verbal nr.

588/1947 de predare-primire a activelor germane, iar la nr. curent 5 Uniunea

RSS.

Ulterior, cu nr. 319/1966 este

înscris protocolul încheiat la 10 februarie 1950 între RSR și URSS, iar ca

proprietar Statul Român.

O altă mențiune privitoare la

proprietate este aceea privind radierea casei și înscrierea sub nr. 6310/1992 a

construcției aparținând soților M.D. și M.M., iar sub nr. 1512/1994, în baza

Legii nr. 18/1991, a dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea

celor doi soți proprietari ai construcției.

Reclamantul a susținut prin acțiune că

proprietatea autorilor săi H.A. și H.R. născută M. a fost preluată fără titlu

valabil avându-se în vedere naționalitatea acestora de supuși germani și că

întreaga familie a fost internată în lagăr, sens în care a depus în copie

procesul-verbal-inventar din 8 septembrie 1945, fișa vizând averea acestora din

30 noiembrie 1945, cum și adresa nr. 1043 din 27 mai 1945 a Primăriei comunei

Făget care atesta internarea în lagărul de la Târgu Jiu a mecanicului H.A.

împreună cu soția și un copil de 4 ani.

Cum din probele administrate în

cauză inclusiv extrasul de C.F. deja evocat a rezultat că imobilul în litigiu

nu putea fi restituit în natură, aspect necontestat în cauză, reclamantul a

solicitat măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești în

cuantum de 594.247.520 lei.

Instanțele au considerat că în

raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, respectiv a normelor

metodologice de aplicare a legii, obligația de acordare a despăgubirilor

bănești solicitate revenea Prefecturii județului Timiș și au obligat Instituția

Prefecturii să emită decizia privind oferta de acordare a respectivelor

despăgubiri.

Or, potrivit art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu a fost aprobată,

sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deținătoare sau, după caz,

primăria va transmite decizia, respectiv dispoziția privind oferta de acordare

a despăgubirilor bănești, prefecturii în raza căreia își au sediul.

Prin urmare, din modul de redactare

al textului evocat în vigoare la data soluționării litigiului în fond și apel

rezulta cu evidență că formularea ofertei de despăgubiri bănești intra în

competența unității deținătoare sau a primăriei, după caz, și numai aceste

entități erau îndrituite a emite decizia sau dispoziția de acordare a

respectivelor despăgubiri, cu obligația de a sesiza prefectura în raza căreia

își aveau sediul și a o transmite acesteia.

Astfel fiind greșit instanțele au

obligat instituția prefecturii de a emite decizia privind oferta de acordare a

despăgubirilor bănești în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant.

Pe de altă parte, Legea nr. 247 din 19

iulie 2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, prin

art. 33 a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, și implicit și art. 36 în

baza căruia a fost pronunțată soluția de obligare a instituției prefecturii de

a emite o decizie privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești.

De asemenea, Legea nr. 247/2005

stabilește regimul plății tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii

nr. 10/2001 indiferent de forma în care au fost acordate.

În acest context este de menționat

faptul că măsurile reparatorii prin echivalent reglementate de Legea nr. 10/2001

așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 constau în compensarea cu

alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită

potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv (art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată).

Pe cale de consecință,

reclamantul-intimat este beneficiar al măsurilor reparatorii prevăzute de art.

24 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, text

de imediată aplicare, ce urmează a fi acordate în condițiile art. 16 și

următoarele din Legea nr. 247/2005.

Față de cele ce preced, recursul

urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunțate în cauză și a trimite dosarul

instanței de fond pentru reluarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Instituția Prefectului Județului Timiș împotriva deciziei nr. 1829 din 28

octombrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia atacată precum și

sentința nr. 956 din 25 mai 2005 a Tribunalului Timiș, secția civilă și trimite

cauza acestei din urmă instanțe, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 mai 2006

.