ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 187/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

O.Z., O.D. și O.E.V. au chemat în

judecată Primarul municipiului Timișoara și Ministerul Finanțelor Publice în

prezent Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând anularea în parte a

dispoziției nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de primul pârât prin care s-a

propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile art. 16 Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 pentru imobilul ce nu putea fi restituit în natură situat în

Timișoara, înscris în C.F. nr. 2151 Timișoara cu nr. top. 26666 și nr. top.

2667, casă și curte în suprafața de 699 mp și teren arabil în suprafață de 4257

mp, la o sumă sub valoarea reală de piață și fără o expertiză de evaluare.

Reclamanții au cerut acordarea de

despăgubiri bănești pentru întreg imobilul în cuantumul ce se va stabili prin

expertiza de evaluare, la valoarea actuală de piață, conform cotelor ce se

cuvin fiecăruia, menționate în dispoziția atacată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au învederat că sunt moștenitorii fostului proprietar tabular al cotei de

¾ din imobilul în litigiu defunctul O.E.P. Imobilul a fost expropriat

prin Decretul nr. 2/1984 în vederea sistematizării zonei și construcției de

blocuri de locuințe acordându-se despăgubiri doar pentru construcții într-un

cuantum modic de 53.169 lei, ca de altfel și cea acordată prin dispoziția

contestată și care nu reflectă valoarea reală actuală a imobilului.

Tribunalul Timiș, secția civilă,

prin decizia nr. 246/PI din 6 februarie 2007 a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea

reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

Instanța de fond a reținut că

potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 dispozițiile emise de entitățile

investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care

urmează a fi acordate ca despăgubire împreună cu întreaga documentație aferentă

acestora, se predau pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Calculul Despăgubirilor. Menționata comisie, în baza evaluărilor ce urmează

a fi făcute de evaluatorul desemnat în acest scop va stabili calculul final al

despăgubirilor ce se vor acorda.

Din această perspectivă nu se

justifică modificarea sumelor propuse cu titlu de despăgubiri în dispoziția

atacată din moment ce respectivele sume constituiau doar estimări și nu aveau

un caracter definitiv.

Totodată, s-a evidențiat că în cauză

Ministerul Finanțelor Publice nu avea calitate procesuală pasivă întrucât o

atare poziție procesuală o putea avea doar emitenta deciziei sau dispoziției

prin care a fost soluționată notificarea.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 316/A din11 iunie 2007 a admis apelul declarat de

reclamanți împotriva sentinței nr. 246 din 6 februarie 2007 a Tribunalului

Timiș, secția civilă, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a admis

acțiunea.

A anulat parțial dispoziția nr. 36

din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara și a stabilit

cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților pentru imobilul înscris în C.F.

nr. 2151 Timișoara cu nr.top. 2666 și 2667 preluat abuziv de stat, la suma de

599.560,52 RON conform expertizei.

Instanța de apel a stabilit că

prevederile art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu înlătură

obligația entității investite cu soluționarea notificării de a face o ofertă de

despăgubiri în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ceea ce s-a

și întâmplat prin dispoziția nr. 36 din 5 ianuarie 2006 însă pârâtul s-a

limitat a indica numai suma la care reclamanții au evaluat imobilul la data

notificării (13 august 2001) în loc să stabilească valoarea actuală de

circulație a imobilului.

De asemenea, instanța de apel a

considerat că și Ministerul Economiei și Finanțelor avea calitate procesuală

pasivă în cauză, conform art. 8 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 întrucât

până la finalizarea procedurilor de despăgubire va reprezenta Statul Român ca

acționar al Fondului „Proprietatea”.

În contra menționatei decizii au declarat recurs D.G.F.P. Timiș în

reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor care a invocat motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și Primarul

municipiului Timișoara pentru motivele de casare evidențiate de pct. 4, 5, 8 și

9 C ale art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în recursul său Ministerul Economiei

și Finanțelor a susținut în esență că greșit instanța de apel i-a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât raportat la obiectul

concret al cauzei, respectiv anularea în parte a dispoziției nr. 36 din 5

ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara, menționata dispoziție

nefiind dată de recurent, conform art. 21 coroborat cu art. 26 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 republicată, calitate procesuală pasivă avea exclusiv

Primarul municipiului Timișoara, emitentul dispoziției contestate.

Referitor la prevederile art. 8 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 invocate de instanța de apel pentru a respinge

excepția ridicată de recurent acestea au în vedere exclusiv stabilirea

acționariatului inițial al Fondului „Proprietatea” și reprezentarea Statului

Român ca acționar la acest fond de plasament colectiv în valori mobiliare și

ele nu stabilesc vreo calitate procesuală pentru Ministerul Economiei și

Finanțelor în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect

contestarea dispozițiilor emise de primari în condițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul Direcției Generale a

Finanțelor Publice Timiș în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor

este fondat pentru motivele ce succed.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 republicată, text în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 36

din 5 ianuarie 2006, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui

consiliului județean.

De asemenea, art. 26 alin. (3) și

(4) din Legea nr. 10/2001 republicată reglementează dreptul persoanelor

îndreptățite de a ataca în justiție dispoziția motivată de soluționare a

notificării de către deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită

potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, situație în care entitatea

care a emis dispoziția va adapta o poziție procesuală raportată la aceasta.

Din cele expuse rezultă că în toate

cazurile în care s-a emis o dispoziție motivată de soluționare a notificării,

iar aceasta este contestată în justiție de către persoana îndreptățită,

calitate procesuală pasivă are entitatea care a emis dispoziția și care poate

adopta o poziție procesuală raportată la aceasta.

Cu referire la cazul în speță,

dispoziția prin care a fost soluționată notificarea formulată de O.Z., O.D. și

O.E.V. în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost emisă de Primarul municipiului

Timișoara și întrucât aceștia au contestat-o în justiție, calitate procesuală

pasivă, raportat la textele legale evocate, o are emitentul dispoziției,

respectiv Primarul municipiului Timișoara.

Per a contrario, Ministerul Economiei

și Finanțelor care nu a fost notificat și nici nu deține imobilul în litigiu nu

are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză al cărui obiect a fost fixat

de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, ca fiind anularea parțială a

dispoziției nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara

investit cu soluționarea notificării reclamanților.

Este adevărat că în art. 8 din

Titlul VII privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind

reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, se statuează că până la finalizarea procedurilor de despăgubire

Ministerul Finanțelor Publice va reprezenta Statul Român ca acționar al

Fondului „Proprietatea” și va exercita toate drepturile care decurg din această

calitate.

Menționatul text succede art. 7 din

lege în care este reglementat modul de funcționare al Fondului „Proprietatea”,

respectiv sub forma unei societăți de investiții, deținută inițial în întregime

de Statul Român, în calitate de acționar unic, până la transmiterea acțiunilor

din proprietatea statului către persoanele fizice despăgubite potrivit legii

sau/și deținătoare de titluri de despăgubire, după caz. De asemenea, art. 9 din

lege care evidențiază activele din care va fi format la constituire capitalul

social inițial al Fondului „Proprietatea” enumeră și acțiunile deținute de

Ministerul Finanțelor Publice la diverse societăți comerciale.

Din cele expuse rezultă că

Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român în considerarea

calității acestuia de acționar unic al Fondului „Proprietatea” și prin urmare

este abilitat să stea în justiție numai în legătură cu litigiile ce s-ar putea

ivi din această calitate.

Or, în speță, așa cum deja s-a

evidențiat, obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea parțială

a dispoziției nr. 36 din 5 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului

Timișoara și are în vedere cuantumul despăgubirilor propuse ca măsuri reparatorii

în echivalent.

Din această perspectivă Ministerul

Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că

recursul declarat pe acest aspect este întemeiat.

Referitor la recursul Primarului

municipiului Timișoara, acesta a susținut în esență că în Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 din coroborarea art. 16 alin. (1)-(7) cu art. 24 din același

titlu, rezultă clar că măsurile reparatorii în echivalent constând în

despăgubiri, propuse prin actele emise în cursul fazei administrative de

soluționare a notificărilor se înaintează Secretariatului General al Comisiei

Centrale constituită anume în vederea analizării și stabilirii cuantumului

final al despăgubirilor cuvenite și acordate persoanelor îndreptățite a fi

transmise unor evaluatori, în sensul dispozițiilor art. 3 lit. d din acest

titlu, desemnate potrivit art. 13 alin. (7) de către acea comisie.

Prin urmare, Comisia Centrală este

cea care va stabili cuantumul final al despăgubirilor ce vor fi acordate, cel

nemulțumit având posibilitatea de a ataca în justiție decizia prin care a fost

stabilit cuantumul, în situația în care se considera îndreptățit.

Astfel fiind, instanța de apel nu

era îndrituită să administreze proba cu expertiză pentru a determina valoarea

de circulație actuală a imobilului, oferta de despăgubiri statuată de art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 fiind deja făcută la valoarea fixată de

notificatori.

Or, prin acest procedeu instanța de

apel s-a substituit atribuțiilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

întrucât a determinat ea însăși cuantumul despăgubirilor datorate

reclamanților.

Recursul Primarului municipiului

Timișoara nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin

dispoziția nr. 36 din 5 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat

în Timișoara, înscris în C.F. nr. 2151 Timișoara cu nr. top. 2666 și 2667 care

nu putea fi restituit în natură la valoarea construcțiilor demolate și a

terenului expropriat estimată de notificatori la data formulării notificării

(13 august 2001) respectiv suma de 2.000.000.000 ROL (200.000 RON) și s-a

trimis dosarul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.

Instanța de apel reținând incidența

în cauză a art. 16 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.247/2005, a apreciat și

că textul legal menționat nu înlătură obligația entității investite cu

soluționarea notificării de a face o ofertă de despăgubiri în condițiile pct.

26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și pe cale de consecință constatând că la

instanța de fond a fost efectuată o expertiză de specialitate prin care s-a

stabilit valoarea actuală de circulație a terenului nerestituit în natură ca fiind

de 599.560,92 RON, a stabilit cuantumul despăgubirilor la care erau îndrituiți

reclamanții la 599.560,52 RON.

Prin această măsură instanța nu s-a

substituit Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cum greșit s-a

susținut prin recurs, întrucât s-a menținut incidența în cauză a prevederilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Aceasta însemnează că sunt pe deplin

aplicabile prevederile art. 13 lit. a) din Cap. III Titlul VII al Legii nr.

247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor, potrivit cărora

stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă potrivit prezentei

legi se face de Comisia Centrală constituită în subordinea Cancelariei Primului

Ministru, care are ca principală atribuție emiterea deciziilor referitoare la acordarea

de titluri de despăgubiri.

Față de cele ce preced recursul

Ministerului Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Timiș urmează a fi admis și

se va respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale

pasive, iar recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara se va

respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Economiei și Finanțelor prin D.G.F.P. Timiș împotriva deciziei nr.

316 A din 11 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o

casează în parte, în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul

Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva aceleiași

decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2008.