ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1929/PI din

20 iulie 2006, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta K.M.,

în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local

al municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în cartea funciară nr. 1227 Timișoara, la data de 6

iulie 1977, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață

de 644 mp în favoarea numitei A.E., cu titlu de moștenire. Aceasta a dobândit

dreptul de proprietate și asupra construcției, iar „la data de 1 noiembrie

1992, imobilul casă trece în favoarea numitei M.C. cu titlu de moștenire

testamentară”. Terenul aferent construcțiilor „a trecut în favoarea statului,

potrivit dispozițiilor legale din perioada respectivă”.

A reținut prima instanță, că

reclamanta are calitate de persoană îndreptățită cu privire la construcții,

însă, cu privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut

în proprietatea statului de la numita A.E.

Pentru construcțiile demolate s-a

propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și s-a dispus trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor. Față de procedura legală stabilită de acest

text, cererea privind reevaluarea despăgubirilor și acordarea acestora la

valoarea reală a imobilului nu este întemeiată.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 469 din 25 octombrie 2007, a admis apelul declarat de

reclamanta K.M., însușit de moștenitorul ei legal K.V., împotriva acestei

sentințe, a schimbat sentința apelată, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, continuată de moștenitorul acesteia și a dispus anularea în parte a

dispoziției nr. 47 din 5 ianuarie 2006, emisă de Primarul municipiului

Timișoara, respectiv a punctului 1 al dispozitivului.

A fost obligată pârâta să restituire

reclamantului în natură parcela de teren nr. top. 30674/1/1/b în suprafață de

600 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei înscrisă inițial în C.F. 70366

Timișoara, nr. top. 30674/1/1 de 7511 mp, conform expertizei efectuate în cauză

de ing. A.C., să stabilească în favoarea aceluiași reclamant despăgubirile

cuvenite pentru terenul în suprafață de 44 mp care nu poate fi restituit în

natură și să înainteze respectiva dispoziție împreună cu întreaga documentație

aferentă acesteia, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea

Despăgubirilor.

Instanța de apel a reținut că prin

notificările nr. 212 din 13 iulie 2001 și nr. 81 din 8 august 2001, K.M. a

solicitat restituirea terenului în suprafață de 644 mp, situat în Timișoara,

preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat și

despăgubiri pentru construcțiile expropriate după dobândirea lor prin

testament, iar prin dispoziția nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului

Timișoara au fost admise în parte pretențiile reclamantei, fiind stabilite

despăgubiri pentru construcții.

La punctul 1 din decizie, contestat

de reclamantă, s-a menționat că se respinge solicitarea pentru restituirea

terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974 nu cade sub

incidența Legii nr. 10/2001.

A reținut instanța de apel, că în

testamentul întocmit de proprietara bunului s-a menționat că aceasta nu avea moștenitori

legali rezervatari și, pentru că terenul a fost preluat direct din patrimoniul

testatoarei, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001 vocație la

restituirea terenului ar fi avut aceasta.

A.E. nu era în viață la data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în calitate de

beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a solicita și obține

măsurile reparatorii prevăzute de această lege, conform art. 4 alin. (2), care

conferă acest drept și moștenitorilor legali sau testamentari.

Conform variantei finale a

expertizei efectuate de ing. A.C., care se coroborează cu conținutul avizului

unic nr. 1361/2004 emis de Primăria Municipiului Timișoara, „porțiunea de teren

de 600 mp cu nr. top. 30674/1/b, rezultată din dezmembrarea parcelei inițiale

cu nr. top. 30674/1/1 din C.F. 70366 Timișoara”, este liberă de construcții și

utilități și poate fi restituită în natură.

Pentru terenul în suprafață de 44 mp

care nu poate fi restituit în natură, pârâtul Primarul Municipiului Timișoara are

obligația să stabilească despăgubiri și să înainteze dispoziția împreună cu

întreaga documentație Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea

Despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent

Ministerul Finanțelor Publice), prin D.G.F.P. Timiș, Primarul municipiului

Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara.

Recurentul Ministerul Economiei și

Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), invocând art. 304 pct. 9

C. proc. civ., a arătat că a fost admis apelul, deși tribunalul a făcut o

analiză temeinică a înscrisurilor depuse la dosar.

A susținut recurentul, că dreptul de

proprietate asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu

de moștenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de moștenire

testamentară numai casa. Terenul aferent construcțiilor a trecut în

proprietatea statului, conform dispozițiilor legale din acea perioadă.

Recurentul a mai arătat că

reclamanta are calitate de persoană îndreptățită numai pentru construcții, iar

privitor la pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și

Finanțelor în mod corect prima instanță a respins acțiunea pe considerentul că

dispoziția a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara.

Recurenții Primarul municipiului

Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, invocând art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., au arătat că prin dispoziția contestată au fost respinse

cele două notificări, deoarece terenul în suprafață de 644 mp, situat în

Timișoara, preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, nu intră sub incidența

Legii nr. 10/2001.

Au arătat recurenții că, potrivit

art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin

moștenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin testament, terenul

trecea în proprietatea statului, devenind inalienabil și imprescriptibil.

Notificatoarea K.M., în calitatea ei

de moștenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai asupra construcției.

Dreptul acesteia asupra construcției a fost înscris în C.F. nr. 53549

Timișoara, pentru teren fiind înscris dreptul de proprietate al statului.

Prin Decretul nr. 354/1989

construcția a fost preluată de stat prin expropriere, iar, conform art. 1.4

lit. C) din H.G. nr. 498/2003, preluările de terenuri făcute în baza Legii nr.

58/1974 nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001. Modul de dobândire a dreptului

de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului în baza

Legii nr. 58/1974 fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, greșit

instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Au mai susținut recurenții, că Legea

nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 „a prevăzut un termen în vederea

depunerii cererii pentru dobândirea terenului trecut în proprietatea statului

în baza Legii nr. 58/1974, însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de

această lege”.

Analizând recursurile, în limita

criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se constată că nu sunt fondate.

Recurenții Primarul municipiului

Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara au invocat și art. 304

pct. 8 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în acest text.

Susținerea recurentului Ministerul

Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) că

reclamanta care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției nu

are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul

aferent construcției nu este întemeiată. De asemenea, sunt neîntemeiate

susținerile recurenților-pârâți Primarul municipiului Timișoara și Consiliul

local al municipiului Timișoara că regimul juridic al terenului preluat de stat

în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că reclamanta

trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și că terenul nu

face obiectul Legii nr. 10/2001.

În raport de înscrisurile depuse la

dosar, terenul care face obiectul notificării, aferent construcției dobândită

de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5 august 1982,

când a decedat fosta proprietară A.E.

Ulterior, prin Decretul de

expropriere nr. 354/1989, a fost preluată de stat din proprietatea

moștenitoarei testamentare, reclamanta K.M., și construcția dobândită de

aceasta prin legat.

Regimul juridic al terenurilor

preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin

Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este

prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de conținutul

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcției are

regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței construcției.

În acest sens, art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosință pe durata

existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării

terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din

Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților

urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de

folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

În ipoteza în care, ulterior

înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai

apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. C) din H.G. nr. 250/2007, regimul juridic

al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea

proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului

sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției demolate nu

mai are dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul

aferent construcției, în condițiile Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, în prezenta cauză,

construcția fiind preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de

către legatară (autoarea intimatului) și demolată, terenul are regimul juridic

prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Intimatul K.V., moștenitor al

reclamantei K.M., are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii,

deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de moștenitoare

testamentară a fostei proprietare A.E.

Față de prevederile art. 3 din Legea

nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului

terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în speță A.E.),

însă art. 4 alin. (2) din lege dispune că de prevederile legii beneficiază și

moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar

K.M. a avut, conform testamentului aflat la fila 23 din dosarul instanței de

apel, calitatea de moștenitoare testamentară a defunctei pentru întreaga avere

mobilă și imobilă.

Terenul făcând obiectul Legii nr.

10/2001, susținerea recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul

local al municipiului Timișoara că reclamanta K.M. trebuia să formuleze cerere

în baza Legii nr. 18/1991 nu este întemeiată.

În privința pârâtului Statul Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor, prin sentința primei instanțe s-a reținut

că „acțiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziția atacată a fost emisă de

Primarul municipiului Timișoara”, iar prin decizia atacată acest pârât nu a

fost obligat la executarea vreunei prestații.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de pârâți vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor

Publice), prin D.G.F.P. Timiș, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul

local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 469 din 25 octombrie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie

2009.