ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1929/PI din 20 iulie 2006, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta K.M., în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cartea funciară nr. 1227 Timișoara, la data de 6 iulie 1977, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 644 mp în favoarea numitei A.E., cu titlu de moștenire. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate și asupra construcției, iar „la data de 1 noiembrie 1992, imobilul casă trece în favoarea numitei M.C.

cu titlu de moștenire testamentară”. Terenul aferent construcțiilor „a trecut în favoarea statului, potrivit dispozițiilor legale din perioada respectivă”. A reținut prima instanță, că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită cu privire la construcții, însă, cu privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului de la numita A.E. Pentru construcțiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și s-a dispus trimiterea dosarului Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Față de procedura legală stabilită de acest text, cererea privind reevaluarea despăgubirilor și acordarea acestora la valoarea reală a imobilului nu este întemeiată.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 469 din 25 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta K.M., însușit de moștenitorul ei legal K.V., împotriva acestei sentințe, a schimbat sentința apelată, a admis acțiunea formulată de reclamantă, continuată de moștenitorul acesteia și a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 47 din 5 ianuarie 2006, emisă de Primarul municipiului Timișoara, respectiv a punctului 1 al dispozitivului. A fost obligată pârâta să restituire reclamantului în natură parcela de teren nr. top. 30674/1/1/b în suprafață de 600 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei înscrisă inițial în C.F. 70366 Timișoara, nr. top. 30674/1/1 de 7511 mp, conform expertizei efectuate în cauză de ing.

A.C., să stabilească în favoarea aceluiași reclamant despăgubirile cuvenite pentru terenul în suprafață de 44 mp care nu poate fi restituit în natură și să înainteze respectiva dispoziție împreună cu întreaga documentație aferentă acesteia, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor. Instanța de apel a reținut că prin notificările nr. 212 din 13 iulie 2001 și nr. 81 din 8 august 2001, K.M. a solicitat restituirea terenului în suprafață de 644 mp, situat în Timișoara, preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat și despăgubiri pentru construcțiile expropriate după dobândirea lor prin testament, iar prin dispoziția nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara au fost admise în parte pretențiile reclamantei, fiind stabilite despăgubiri pentru construcții.

La punctul 1 din decizie, contestat de reclamantă, s-a menționat că se respinge solicitarea pentru restituirea terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974 nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001. A reținut instanța de apel, că în testamentul întocmit de proprietara bunului s-a menționat că aceasta nu avea moștenitori legali rezervatari și, pentru că terenul a fost preluat direct din patrimoniul testatoarei, după intrarea în vigoarea a Legii nr. 10/2001 vocație la restituirea terenului ar fi avut aceasta. A.E. nu era în viață la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în calitate de beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a solicita și obține măsurile reparatorii prevăzute de această lege, conform art. 4 alin. (2), care conferă acest drept și moștenitorilor legali sau testamentari.

Conform variantei finale a expertizei efectuate de ing. A.C., care se coroborează cu conținutul avizului unic nr. 1361/2004 emis de Primăria Municipiului Timișoara, „porțiunea de teren de 600 mp cu nr. top. 30674/1/b, rezultată din dezmembrarea parcelei inițiale cu nr. top. 30674/1/1 din C.F. 70366 Timișoara”, este liberă de construcții și utilități și poate fi restituită în natură. Pentru terenul în suprafață de 44 mp care nu poate fi restituit în natură, pârâtul Primarul Municipiului Timișoara are obligația să stabilească despăgubiri și să înainteze dispoziția împreună cu întreaga documentație Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), prin D.G.F.P.

Timiș, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara. Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că a fost admis apelul, deși tribunalul a făcut o analiză temeinică a înscrisurilor depuse la dosar. A susținut recurentul, că dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu de moștenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de moștenire testamentară numai casa. Terenul aferent construcțiilor a trecut în proprietatea statului, conform dispozițiilor legale din acea perioadă. Recurentul a mai arătat că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită numai pentru construcții, iar privitor la pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în mod corect prima instanță a respins acțiunea pe considerentul că dispoziția a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara.

Recurenții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, invocând art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., au arătat că prin dispoziția contestată au fost respinse cele două notificări, deoarece terenul în suprafață de 644 mp, situat în Timișoara, preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Au arătat recurenții că, potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin moștenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin testament, terenul trecea în proprietatea statului, devenind inalienabil și imprescriptibil. Notificatoarea K.M., în calitatea ei de moștenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai asupra construcției.

Dreptul acesteia asupra construcției a fost înscris în C.F. nr. 53549 Timișoara, pentru teren fiind înscris dreptul de proprietate al statului. Prin Decretul nr. 354/1989 construcția a fost preluată de stat prin expropriere, iar, conform art. 1.4 lit. C) din H.G. nr. 498/2003, preluările de terenuri făcute în baza Legii nr. 58/1974 nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001. Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, republicată, greșit instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Au mai susținut recurenții, că Legea nr. 18/1991 modificată prin Legea nr. 247/2005 „a prevăzut un termen în vederea depunerii cererii pentru dobândirea terenului trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de această lege”.

Analizând recursurile, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu sunt fondate. Recurenții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara au invocat și art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text. Susținerea recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice) că reclamanta care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcției nu este întemeiată.

De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile recurenților-pârâți Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara că regimul juridic al terenului preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001. În raport de înscrisurile depuse la dosar, terenul care face obiectul notificării, aferent construcției dobândită de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5 august 1982, când a decedat fosta proprietară A.E. Ulterior, prin Decretul de expropriere nr. 354/1989, a fost preluată de stat din proprietatea moștenitoarei testamentare, reclamanta K.M., și construcția dobândită de aceasta prin legat.

Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de conținutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței construcției. În acest sens, art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. C) din H.G. nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției demolate nu mai are dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, în condițiile Legii nr. 18/1991. Prin urmare, în prezenta cauză, construcția fiind preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatară (autoarea intimatului) și demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Intimatul K.V., moștenitor al reclamantei K.M., are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de moștenitoare testamentară a fostei proprietare A.E. Față de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în speță A.E.), însă art. 4 alin. (2) din lege dispune că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar K.M. a avut, conform testamentului aflat la fila 23 din dosarul instanței de apel, calitatea de moștenitoare testamentară a defunctei pentru întreaga avere mobilă și imobilă.

Terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, susținerea recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara că reclamanta K.M. trebuia să formuleze cerere în baza Legii nr. 18/1991 nu este întemeiată. În privința pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, prin sentința primei instanțe s-a reținut că „acțiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziția atacată a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara”, iar prin decizia atacată acest pârât nu a fost obligat la executarea vreunei prestații. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de pârâți vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), prin D.G.F.P. Timiș, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 469 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.