ÎCCJ, decizie (scj.ro #86675)

Regimul juridic al terenului preluat în baza Legii nr. 58/1974 în cazul în care construcția a fost preluată de stat ulterior înstrăinării și apoi demolată. Cuprins pe materii : Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate privată. Index alfabetic : teren preluat de stat - construcție demolată - persoană îndreptățită - măsuri reparatorii Legea nr. 10/2001 HG nr. 250/2007, art. 1.4 lit. c Legea nr. 18/1991, art. 36 alin.(3) Legea nr. 58/1974, art. 30 Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de conținutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței construcției.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției demolate nu mai are dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, în condițiile Legii nr. 18/1991. Atunci când construcția, fiind preluată de stat ulterior dobândirii prin testament și demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001, iar față de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia civilă nr.184 din 15 ianuarie 2009 Prin sentința civilă nr. 1929/2006, Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta K.M. în contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local al municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor. Instanța a reținut că în CF nr. 1227 Timișoara, la data de 6 iulie 1977, a fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 644 m .p. în favoarea numitei A.E., cu titlu de moștenire. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate și asupra construcției, iar „la data de 1 noiembrie 1992, imobilul casă trece în favoarea numitei C.M. cu titlu de moștenire testamentară”.

Terenul aferent construcțiilor „a trecut în favoarea statului, potrivit dispozițiilor legale din perioada respectivă”. Reclamanta are calitate de persoană îndreptățită cu privire la construcții, însă, cu privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului de la numita A.E. Pentru construcțiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 469 din 25 octombrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta K.M., însușit de moștenitorul ei legal K.V., a schimbat sentința apelată, a admis acțiunea și a dispus anularea în parte a dispoziției nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara.

A fost obligat pârâtul să restituire în natură terenul în suprafață de 600 m .p. și să stabilească despăgubirile cuvenite pentru terenul în suprafață de 44 m .p., care nu poate fi restituit în natură și să înainteze respectiva dispoziție împreună cu întreaga documentație Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor. Instanța de apel a reținut că prin notificările nr. 212/2001 și nr. 81/2001, K.M. a solicitat restituirea unui teren în suprafață de 644 m .p., preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat și despăgubiri pentru construcțiile expropriate după dobândirea lor prin testament. Prin dispoziția nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului Timișoara au fost admise în parte pretențiile reclamantei, fiind stabilite despăgubiri pentru construcții.

La punctul 1 din decizie, s-a menționat că se respinge solicitarea pentru restituirea terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974 nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001. S-a mai reținut că A.E. nu era în viață la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în calitate de beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a solicita și obține măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Pentru terenul în suprafață de 44 m .p. care nu poate fi restituit în natură, Primarul Municipiului Timișoara are obligația să stabilească despăgubiri și să înainteze dispoziția Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor Publice), prin D.G.F.P.

Timiș, Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara. Ministerul Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct. 9 C .proc.civ., a arătat că dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu de moștenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de moștenire testamentară numai casa. Terenul aferent construcțiilor a trecut în proprietatea statului, conform dispozițiilor legale din acea perioadă, iar reclamanta are calitate de persoană îndreptățită numai pentru construcții. Recurenții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara, invocând art. 304 pct. 8 și pct. 9 C .proc.civ., au arătat că prin dispoziția contestată au fost respinse cele două notificări, deoarece terenul preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin moștenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin testament, terenul trecea în proprietatea statului. Notificatoarea K.M., în calitatea ei de moștenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai asupra construcției. Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 fiind reglementat prin Legea nr. 18/1991, greșit instanța de apel a reținut că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001. Analizând recursurile, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C .proc.civ., s-a constatat că nu sunt fondate.

Recurenții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara au invocat și art. 304 pct. 8 C .proc.civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text. Susținerea Ministerului Finanțelor Publice că reclamanta, care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra construcției, nu are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcției nu este întemeiată. De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara că regimul juridic al terenului preluat de stat în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

În raport de înscrisurile depuse în fața instanțelor, terenul care face obiectul notificării, aferent construcției dobândită de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5 august 1982, când a decedat fosta proprietară A.E. Ulterior, prin Decretul de expropriere nr.354/1989, a fost preluată de stat din proprietatea moștenitoarei testamentare, reclamanta K.M. și construcția dobândită de aceasta prin legat. Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de conținutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței construcției.

În acest sens, art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 dispune „Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul juridic al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției demolate nu mai are dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, în condițiile Legii nr. 18/1991. Prin urmare, în speță, construcția fiind preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatară (autoarea intimatului) și demolată, terenul are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Intimatul K.V., moștenitor al reclamantei K.M., are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de moștenitoare testamentară a fostei proprietare A.E. Față de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în speță A.E.), însă art. 4 alin.(2) din lege dispune că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar K.M. a avut, conform testamentului, calitatea de moștenitoare testamentară a defunctei pentru întreaga avere mobilă și imobilă. Terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, susținerea recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timișoara că reclamanta K.M.

trebuia să formuleze cerere în baza Legii nr. 18/1991, nu este întemeiată. În privința pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor, prin sentința primei instanțe s-a reținut că „acțiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziția atacată a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara”, iar prin decizia atacată acest pârât nu a fost obligat la executarea vreunei prestații. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de pârâți au fost respinse.