ÎCCJ, decizie (scj.ro #86675)

Regimul

juridic al terenului preluat în baza Legii nr. 58/1974 în cazul în care

construcția a fost preluată de stat ulterior înstrăinării

și apoi demolată.

Cuprins

pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de

proprietate privată.

Index

alfabetic :

teren preluat de stat

- construcție

demolată

- persoană

îndreptățită

- măsuri

reparatorii

Legea nr. 10/2001

HG nr. 250/2007,

art. 1.4 lit. c

Legea

nr. 18/1991, art. 36 alin.(3)

Legea nr. 58/1974, art. 30

Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr.

18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este

prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față

de conținutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent

construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza

existenței construcției.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării,

construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai

apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul juridic

al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în favoarea

proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea statului

sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul construcției

demolate nu mai are dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate

pentru terenul aferent construcției, în condițiile Legii nr. 18/1991.

Atunci când construcția, fiind preluată de stat ulterior dobândirii

prin testament și demolată, terenul are regimul juridic prevăzut

de Legea nr. 10/2001, iar față de prevederile art. 3 din Legea nr.

10/2001, dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea

proprietarului terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr.184 din 15 ianuarie  2009

Prin sentința civilă nr. 1929/2006, Tribunalul

Timiș a respins cererea formulată de reclamanta K.M. în

contradictoriu cu Primarul municipiului Timișoara, Consiliul local al

municipiului Timișoara și Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor.

Instanța a reținut că în CF nr. 1227

Timișoara, la data de 6 iulie

1977,

a

fost înscris dreptul de proprietate asupra terenului în

suprafață de

644 m

.p. în

favoarea numitei A.E., cu titlu de moștenire. Aceasta a dobândit dreptul

de proprietate și asupra construcției, iar „la data de 1 noiembrie

1992, imobilul casă trece în favoarea numitei C.M. cu titlu de

moștenire testamentară”. Terenul aferent construcțiilor „a

trecut în favoarea statului, potrivit dispozițiilor legale din perioada respectivă”.

Reclamanta are calitate de persoană

îndreptățită cu privire la construcții, însă, cu

privire la teren, cererea este neîntemeiată, deoarece terenul a trecut în

proprietatea statului de la numita A.E.

Pentru construcțiile demolate s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 469

din 25 octombrie

2007, a

admis apelul declarat

de reclamanta K.M., însușit de moștenitorul ei legal K.V., a schimbat

sentința apelată, a admis acțiunea și a dispus anularea în

parte a dispoziției nr. 47/2006 emisă de Primarul municipiului

Timișoara.

A fost obligat pârâtul să restituire în natură terenul

în suprafață de

600 m

.p.

și să stabilească despăgubirile cuvenite pentru terenul în

suprafață de

44 m

.p.,

care nu poate fi restituit în natură și să înainteze respectiva

dispoziție împreună cu întreaga documentație Comisiei Centrale

pentru Acordarea Despăgubirilor.

Instanța de apel a reținut că prin notificările

nr. 212/2001 și nr. 81/2001, K.M. a solicitat restituirea unui teren în

suprafață de

644 m

.p.,

preluat de stat conform Legii nr. 58/1974. Reclamanta a solicitat și

despăgubiri pentru construcțiile expropriate după dobândirea lor

prin testament.

Prin dispoziția nr. 47/2006 emisă de Primarul

municipiului Timișoara au fost admise în parte pretențiile

reclamantei, fiind stabilite despăgubiri pentru construcții. La

punctul 1 din decizie, s-a menționat că se respinge solicitarea

pentru restituirea terenului, deoarece preluarea lui conform Legii nr. 58/1974

nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001.

S-a mai reținut că A.E. nu era în viață la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă reclamanta, în

calitate de beneficiară a unui testament universal, are dreptul de a

solicita și obține măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001.

Pentru terenul în suprafață de

44

m

.p. care nu poate fi restituit în natură, Primarul

Municipiului Timișoara are obligația să stabilească

despăgubiri și să înainteze dispoziția Comisiei Centrale

pentru Acordarea Despăgubirilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Ministerul

Economiei și Finanțelor (în prezent Ministerul Finanțelor

Publice), prin D.G.F.P. Timiș, Primarul municipiului Timișoara

și Consiliul local al municipiului Timișoara.

Ministerul Finanțelor Publice, invocând art. 304 pct.

9

C

.proc.civ., a arătat că dreptul de proprietate

asupra terenului a fost înscris în favoarea numitei A.E. cu titlu de

moștenire, iar în favoarea numitei K.M. a trecut cu titlu de

moștenire testamentară numai casa. Terenul aferent

construcțiilor a trecut în proprietatea statului, conform

dispozițiilor

legale

din acea perioadă, iar reclamanta are calitate de persoană

îndreptățită numai pentru construcții.

Recurenții Primarul municipiului Timișoara și

Consiliul local al municipiului Timișoara, invocând art. 304 pct. 8

și pct.

9 C

.proc.civ., au

arătat că prin dispoziția contestată au fost respinse cele

două notificări, deoarece terenul preluat de stat în baza Legii nr.

58/1974, nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Potrivit art. 30

din Legea nr. 58/1974, dobândirea terenurilor era posibilă numai prin

moștenire legală, iar, în caz de înstrăinare, inclusiv prin

testament, terenul trecea în proprietatea statului. Notificatoarea K.M., în

calitatea ei de moștenitoare testamentară, a dobândit dreptul numai

asupra construcției.

Modul de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor

trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 fiind reglementat

prin Legea nr. 18/1991, greșit instanța de apel a reținut

că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Analizând recursurile, în limita criticilor formulate care fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct.

9

C

.proc.civ., s-a constatat că nu sunt fondate.

Recurenții Primarul municipiului Timișoara și

Consiliul local al municipiului Timișoara au invocat și art. 304 pct.

8 C

.proc.civ., însă nu au formulat

critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Susținerea Ministerului Finanțelor Publice că

reclamanta, care a dobândit dreptul de proprietate numai asupra

construcției, nu are calitate de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii pentru terenul aferent construcției nu este

întemeiată.

De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile

recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local

al municipiului Timișoara că regimul juridic al terenului preluat de

stat în baza Legii nr. 58/1974 este stabilit de Legea nr. 18/1991, că

reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr.

18/1991 și că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001.

În raport de înscrisurile depuse în fața instanțelor,

terenul care face obiectul notificării, aferent construcției

dobândită de legatara K.M., a trecut în proprietatea statului la data de 5

august 1982, când a decedat fosta proprietară A.E.

Ulterior, prin Decretul de expropriere nr.354/1989, a fost

preluată de stat din proprietatea moștenitoarei testamentare,

reclamanta K.M. și construcția dobândită de aceasta prin legat.

Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr.

18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este

prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față

de conținutul art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent

construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza

existenței construcției.

În acest sens, art. 36 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 dispune

„Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței

construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării

terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor

art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și

localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor

titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai

locuințelor”.

În ipoteza în care, ulterior înstrăinării,

construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai

apoi demolată, potrivit art. 1.4 lit. c din HG nr. 250/2007, regimul

juridic al terenului rămâne supus incidenței Legii nr. 10/2001 în

favoarea proprietarului terenului de la data trecerii acestuia în proprietatea

statului sau a moștenitorilor acestuia, deoarece dobânditorul

construcției demolate nu mai are dreptul/vocația de a obține

titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției, în

condițiile Legii nr. 18/1991.

Prin urmare, în speță, construcția fiind

preluată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către

legatară (autoarea intimatului) și demolată, terenul are regimul

juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Intimatul K.V., moștenitor al reclamantei K.M., are

calitate de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii, deoarece autoarea sa a avut acest drept în calitate de

moștenitoare testamentară a fostei proprietare A.E.

Față de prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001,

dreptul la măsuri reparatorii există în favoarea proprietarului

terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului (în

speță A.E.), însă art. 4 alin.(2) din lege dispune că de

prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau

testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, iar K.M. a avut,

conform testamentului, calitatea de  moștenitoare testamentară a

defunctei pentru întreaga avere mobilă și imobilă.

Terenul făcând obiectul Legii nr. 10/2001, susținerea

recurenților Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local

al municipiului Timișoara că reclamanta K.M. trebuia să

formuleze cerere în baza Legii nr. 18/1991, nu este întemeiată.

În privința pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor, prin sentința primei instanțe s-a reținut

că „acțiunea urmează a fi respinsă întrucât dispoziția

atacată a fost emisă de Primarul municipiului Timișoara”, iar

prin decizia atacată acest pârât nu a fost obligat la executarea vreunei

prestații.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de pârâți

au fost respinse.