ÎCCJ, decizie (scj.ro #86826)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86826) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Teren trecut în proprietatea statului în baza Legii
nr
. 58/1974. Persoana îndreptățită
la măsuri reparatorii potrivit legii
speciale
.
Cuprins pe materii :
Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate
privată.
Index alfabetic :
teren preluat de
stat
-
măsuri reparatorii
-
contract de vânzare-cumpărare
-
construcție
demolată
Legea
nr
. 10/2001
: art.3, art.4
Legea nr.58/1974 :
art
.
30 alin. (2)
H.G. nr.250/2007 de aprobare a Normelor
metodologice
de aplicare a Legii
nr
.
10/2001 : art.1.4
lit.c
Condiția
esențială pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza
Legii nr.10/2001 este ca titularul cererii să facă dovada că el
sau autorul său deținea imobilul în proprietate la momentul
preluării lui de către stat.
În ipoteza
înstrăinării construcției și trecerii terenului în proprietatea
statului în condițiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar
dacă înțelegerea părților privea și terenul,
dobânditorului construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate
asupra terenului, deoarece, prin lege, terenul
era trecut în proprietatea statului direct din
proprietatea vânzătorului.
De aceea, în ipoteza anulării actului de preluare, dreptul de proprietate
asupra terenului ar fi fost redobândit de către vânzător, din
patrimoniul căruia a fost preluat bunul și nu de către cumpărători,
cărora prin contractul de vânzare-cumpărare nu li s-a transmis
dreptul de proprietate asupra terenului
aferent construcției.
ICCJ, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia civilă nr.6702 din 6 noiembrie
2008
Prin sentința nr.1241/2007,
Tribunalul București a admis cererea privind repunerea în termenul de
contestare a dispoziției nr.4960/2005 și a respins acțiunea
formulată de reclamanții C.C. și C.A., în contradictoriu cu
Municipiul București prin primarul general și Ministerul
Finanțelor.
Prima instanță a
reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.103
C.proc.civ
., deoarece reclamanții, care
și-au stabilit domiciliul în
Israel
, au fost în
imposibilitate de a lua la cunoștință de conținutul dispoziției,
avându-se în vedere și necesitatea asigurării unui acces la
justiție, garantat de art.21 din Constituția României și art.6
din Convenția Europeană.
S-a mai reținut că prin
contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.9467/1975,
reclamanții au cumpărat de la S.A. un imobil, situat în
București. Terenul construit și
neconstruit
proprietatea vânzătoarei a urmat regimul stabilit de art.30 din Legea
nr.58/1974.
Construcția cumpărată
de reclamanți a fost expropriată cu acordarea de despăgubiri, iar
ulterior a fost demolată, pe teren fiind construit un bloc de
locuințe.
Dacă pe teren mai exista
construcția, aceștia aveau vocația, în baza Legii nr.18/1991, la
constituirea dreptului de proprietate asupra terenului
aferent, trecut în proprietatea statului în temeiul
art.30 din Legea nr.58/1974. Construcția fiind demolată,
reclamanții nu au dreptul și nici vocația de a obține titlu
de proprietate pentru teren și nici despăgubiri, deoarece
aceștia nu au deținut niciodată în patrimoniu dreptul de proprietate
asupra terenului.
Curtea de Apel București, prin decizia
nr.159 A/2006, a respins apelul
declarat de reclamanți, reținând că
aceștia au dobândit dreptul de proprietate numai asupra apartamentului.
Dreptul de proprietate asupra terenului nu
a aparținut niciodată reclamanților, iar deposedată abuziv
de teren a fost vânzătoarea S.A. Prin urmare, nu pot fi cerute
despăgubiri pentru un teren care nu a intrat în proprietatea
reclamanților, iar la data încheierii contractului de
vânzare-cumpărare părțile au avut reprezentarea faptului că
terenul trece în proprietatea statului.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs reclamanții care, invocând art.304 pct.9
C.proc.civ
.,
au arătat că în privința regimului juridic aplicabil sunt
incidente prevederile art.2 alin.(1)
lit.i
din Legea
nr.10/2001.
Au mai susținut că la momentul
încheierii contractului de vânzare-cumpărare vânzătoarea a avut în
vedere înstrăinarea întregului imobil (construcție și teren).
Dreptul de proprietate asupra terenului nu s-a putut dobândi datorită
Legii nr.58/1974, iar în anul 1988 imobilul a fost expropriat, primind
despăgubiri modice numai pentru construcții.
La negocierea prețului a fost avut în
vedere și terenul, care „a fost scos din înțelegerea
părților” prin intervenția brutală a statului, iar
dispozițiile Legii nr.58/1974 contraveneau
art
.
36 din Constituție. Cum dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974 sunt
neconstituționale
, statul nu a fost
niciodată proprietar asupra acestor terenuri și ar fi trebuit
ratificat dreptul de proprietate consfințit prin contractele de
vânzare-cumpărare în favoarea dobânditorilor de la acea dată.
Recursul nu este însă
fondat, deoarece prin decizia atacată dispozițiile Legii nr.10/2001
au fost corect aplicate în cauză.
Prin notificarea înregistrată
la Primăria municipiului București, la data de 23 mai 2001,
reclamanți au solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul în
suprafață de 300
mp
, situat în
București, arătând că imobilul a fost preluat prin expropriere,
conform Decretului nr.130/1989, și invocând prevederile Legii nr.10/2001.
Construcția
înstrăinată fiind, preluată de stat prin expropriere și
demolată, terenul aferent, care nu mai are regimul juridic stabilit de
art.36 alin.(3) din Legea nr.18/1991, face obiectul Legii nr.10/2001,
însă, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată,
recurenții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii
în condițiile acestei legi.
Conform art.3 alin.(1) și art.4
alin.(2) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri
reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării
în mod abuziv, precum și moștenitorii legali sau testamentari ai
acestora.
Condiția esențială
pentru a avea dreptul la măsuri reparatorii în baza Legii nr.10/2001 este
ca titularul cererii să facă dovada că el sau autorul său
deținea imobilul în proprietate la momentul preluării lui de
către stat. Or, reclamanți nu erau proprietari ai terenului în
litigiu la data preluării de către stat. Trecerea terenului în proprietatea
statului nu s-a făcut prin expropriere.
Terenul care face obiectul
notificării, aferent construcției cumpărată de
recurenți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr.9467/1975, a trecut în proprietatea statului, în momentul încheierii
contractului, în baza art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974.
Potrivit acestui text, în caz de
înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent
acestora trecea în proprietatea statului, cu plata unei
despăgubiri, care se stabilea conform dispozițiilor art.56 alin.(2)
din Legea nr.4/1973.
Faptul că terenul aferent
construcției, în suprafață de 300
mp
,
a urmat regimul art.30 din Legea nr.58/1974 este consemnat în contractul de
vânzare-cumpărare, contract prin care recurenții au dobândit dreptul
de proprietate numai asupra construcției, iar terenul a fost preluat de
stat din patrimoniul fostei proprietare, vânzătoarea S.A.
De aceea, în ipoteza anulării actului
de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobândit de
către vânzătoare, din patrimoniul căreia a fost preluat bunul
și nu de către reclamanți, cărora prin contractul de
vânzare-cumpărare nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra
terenului aferent construcției.
Dispozițiile art.1.4
lit.c
din Normele metodologice aprobate prin H.G.
nr.250/2007 se coroborează cu art.3 alin.(1) și art.4 alin.(2) din
Legea nr.10/2001, în raport de care sunt îndreptățite la măsuri
reparatorii în baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar
al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului ori
moștenitorii acestora.
Or, în ipoteza înstrăinării
construcției și trecerii terenului în proprietatea statului în
condițiile art.30 alin.(2) din Legea nr.58/1974, chiar dacă
înțelegerea părților privea și terenul, dobânditorului
construcției nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului,
deoarece, prin lege, terenul era trecut în proprietatea statului direct din
proprietatea vânzătorului.
Pentru considerentele expuse, recursul
declarat de reclamanți a fost respins ca
nefondat
.