ÎCCJ, decizie (scj.ro #82035)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82035) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Cerere de restituire a unui teren preluat de stat în

temeiul Legii nr. 58/1974. Calitatea de persoană

îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001

Cuprins pe materii :

Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate

privată. Teren trecut în proprietatea statului în condițiile Legii nr.

58/1974. Cerere de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură a

terenului în condițiile Legii nr. 10/2001.

Index alfabetic

: Drept civil.

-

Drept de proprietate privată.

-

Cerere de restituire formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001.

-

Teren preluat în baza Legii nr. 58/1974.

-

Calitatea de persoană

îndreptățită.

Legea nr. 10/2001: art. 3 alin. (1) lit. a; art. 4

alin. (2);

art. 11 alin. (3).

Legea nr. 58/1974 : art.30 alin. (2).

Potrivit articolul 30 din Legea nr.

58/1974,  în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul

aferent acestora trecea în proprietatea statului și astfel, în baza

contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de

proprietate asupra construcției.

Preluarea de către stat a

terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul

vânzătorului, iar dobânditorul construcției primea din partea

statului, terenul în folosință.

De aceea, cumpărătorii

construcției, au calitate de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru

construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost

preluat din patrimoniul acestora.

ICCJ, Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia civilă nr. 7315 din 1 noiembrie 2007

Prin sentința civilă nr. 292/S

din 22 septembrie 2006,Tribunalul Brașov a respins contestația

formulată de contestatorii S.M. și S.V.Ș. în contradictoriu cu

Municipiul Brașov.

Pentru a pronunța această

hotărâre, tribunalul a reținut că la data de 20 februarie 1976

s-a încheiat contractul prin care P.C.F. a vândut contestatorilor apartamentul

nr.1 din imobilul situat în Brașov, înscris în CF  21684 Brașov,

compus din patru camere și dependințe, cu cota de 50% din

părțile de uz comun.

În cuprinsul actului, există clauza

că terenul aferent apartamentului care a făcut obiectul

vânzării, respectiv cota de 50% din suprafața de 374,436 m.p., trece

în proprietatea statului, în condițiile Legii nr. 58/1974, iar prin

încheierea de carte funciară nr. 748/1976 a fostului Notariat de Stat

județean Brașov s-a dispus înscrierea în evidențele de publicitate

imobiliară a dreptului de proprietate al contestatorilor asupra

apartamentului nr. 1 din imobil, specificându-se că terenul aferent

apartamentului este în proprietatea statului.

Prin Decretul Consiliului de Stat din data

de 25 iulie 1987, s-a dispus exproprierea construcției ce a constituit

proprietatea contestatorilor, iar prin procesul verbal încheiat la data de 20

septembrie 1987 de către Comitetul executiv al Consiliului popular al

județului Brașov s-a procedat la evaluarea imobilului, stabilindu-se

că are o valoare de 81.944 lei.

Construcția a fost radiată din

cartea funciară la data de 23 decembrie 1991, ca urmare a demolării.

A mai reținut tribunalul că, în

baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au înregistrat, prin intermediul

executorului judecătoresc, o notificare, prin care au cerut să fie

reevaluate despăgubirile ce li se cuvin pentru construcție și

să li se restituie în natură terenul aferent, iar prin

dispoziția nr. 2962 din 1 iunie 2005 intimatul a respins cererea de

restituire în natură a terenului, cu motivarea că, fiind trecut în

proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974, nu face obiectul Legii nr.

10/2001.

Pentru construcția cumpărată

de contestatori, acestora le-au fost oferite măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile

tranzacționate pe piața de capital.

Tribunalul a reținut că

dispoziția emisă de intimat este criticată cu

privire la modul de soluționare a cererii, vizând

restituirea terenului și a

modului de stabilire a cuantumului măsurilor

reparatorii.

Cu privire la teren, s-a reținut

că art. 3 alin. (1) lit. a din Legea nr. 10/2001 stipulează că

sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituirea

în natură sau prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării abuzive a acestora, iar art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 statuează că „de prevederile prezentei legi

beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai

persoanelor fizice îndreptățite”.

Or, contestatorii nu au avut niciodată

drept de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr. 1.

Aceștia au dobândit dreptul de proprietate numai cu privire la

construcție. Terenul trecând în proprietatea statului din patrimoniul

fostului proprietar P.C.F., numai acesta sau moștenitorii săi pot

cere restituirea lui.

În privința despăgubirilor se

reține că, potrivit principiilor ce guvernează regimul juridic

al nulității, legalitatea dispozițiilor unui act juridic se

analizează prin raportare la prevederile legale în vigoare la data

emiterii lui. Articolul 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare

la data pronunțării dispoziției contestate, prevedea că

măsurile reparatorii în echivalent se stabileau prin scăderea valorii

actualizată a despăgubirilor primite pentru construcția

demolată din valoarea corespunzătoare a imobilului care nu mai poate

fi restituit în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent erau

cele acordate prin dispoziția contestată.

Față de prevederile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 (art. 16 și următoarele), cuantumul

măsurilor reparatorii va fi determinat în cadrul procedurii speciale

prevăzute de această lege.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 8/Ap din 22 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de

contestatori și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul

că a anulat dispoziția nr. 2962 din 1 iunie 2005 și a obligat

Municipiul Brașov, prin primar, să emită o nouă

dispoziție prin care să restituie contestatorilor, în natură, în

cotă de 50%, terenul situat în Brașov, în suprafață de

374,436 m.p. și să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor acordarea de despăgubiri pentru imobilul

construcție, demolat, conform capitolului 5 din Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Instanța de apel a reținut

că, în speță, construcția fiind demolată în urma

exproprierii, este discutabilă încadrarea terenului în art. 36 din Legea

nr. 18/2991, iar raționamentul primei instanțe, că terenul se

cuvine fostului proprietar pentru că nu a fost niciodată în

proprietatea contestatorilor, este greșit.

Preluarea imobilului în mod gratuit în

proprietatea statului „nu semnifică aptitudinea fostului proprietar, care

l-a înstrăinat, în a i se reconstitui dreptul de proprietate”. În cazul în

care construcția există, terenul revine actualului proprietar al

construcției, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, legiuitorul

considerând că în sistemul Legii nr. 58/1974 fostul proprietar se desesiza

de întreg imobilul. Faptul că imobilul construcție a fost expropriat

și demolat nu  poate conduce la altă concluzie, terenul trebuind

să revină fostului proprietar al construcției, pentru identitate

de rațiune.

În prezenta cauză, fostul proprietar

nu are aptitudinea de a fi considerat

persoană îndreptățită, în sensul art.

3 din Legea nr. 10/2001, pentru că, în declarația autentificată

de BNP C.M., sub nr. 2099 din 30 noiembrie 2005, arată că a primit de

la contestatori și prețul pentru terenul aferent construcției, trecut

în proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar

situația actuală, prin rămânerea terenului în proprietatea

statului, nu este conformă spiritului legii și scopului urmărit

prin adoptarea ei. Preluarea abuzivă este reliefată de faptul

că, deși contestatorii au plătit prețul și pentru

teren, imobilul a trecut în proprietatea statului în mod gratuit și poate

fi încadrat în dispozițiile

art. 2 lit. h sau lit. i din Legea nr. 10/2001.

Deși Legea nr. 10/2001 și Legea

nr. 18/1991 nu prevăd ce se întâmplă cu terenurile preluate de stat

în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, în condițiile în care

construcția nu mai există, în privința persoanei

îndreptățite, o altă soluție decât cea deja

arătată nu poate exista, pentru că „a spune că nu se poate

soluționa situația terenului pentru că legea nu o prevede, ar

însemna o denegare de dreptate conform art. 3 din Codul civil”.

Cu privire la construcție, s-a

reținut că în timpul procesului a intrat în vigoare Legea nr.

247/2005 care se aplică situației tranzitorii create.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Municipiul Brașov, prin primar, care, invocând art. 304 pct. 7 și 9

C.proc.civ., a susținut că sentința tribunalului este

legală, deoarece din materialul probator administrat în cauză rezultă

că asupra terenului aferent apartamentului nr.1 din imobilul situat în

Brașov, contestatorii nu au avut niciodată vreun drept de

proprietate. De aceea, față de prevederile Legii nr. 10/2001,

contestatorii nu au calitate de persoane îndreptățite, pentru teren

având această calitate doar fostul proprietar P.C.F. sau moștenitorii

acestuia.

De altfel, la Primăria Municipiului

Brașov a fost înregistrată notificarea nr. 1963 din 10 august 2001

prin care P.C. și P.F.C. au cerut să li se restituie terenul în

suprafața de 374,436 m.p., cerere soluționată prin

dispoziția nr. 2337/2006, contestată de notificatori.

Contestația formulată de P.C.F. și P.C. a fost admisă prin

sentința civilă nr. 518 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor,

iar instanța a obligat Municipiul Brașov, prin primar, să le

restituie în natură suprafața de 374,436 m.p. teren.

S-a mai arătat, că

declarația autentificată dată de P.C.F. nu a fost

prezentată nici comisiei, nici instanțelor de judecată, iar în

privința despăgubirilor s-a reținut corect că prin Legea

nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

La instanța de recurs, au formulat

cerere de intervenție în interesul recurentului, P.C.F. și P.C., care

au solicitat să se admită recursul declarat de pârât, deoarece

intimații S.V. și S.M. nu au fost proprietari ai terenului care face

obiectul pricinii.

Intervenienții au susținut

că, în calitate de foști proprietari ai terenului,

au solicitat restituirea lui și, prin sentința

civilă nr. 518/S din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov, cererea

le-a fost admisă.

Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu.

Recursul este fondat.

În prezenta cauză, contestatorii au

formulat cerere pentru restituirea cotei de 50% din terenul aferent imobilului

situat în Brașov, și pentru reevaluarea despăgubirilor stabilite

pentru construcție, însă, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare din 20 februarie 1976, contestatorii au dobândit, prin

cumpărare, numai apartamentul nr. 1 din imobil, terenul aferent

apartamentului fiind trecut în proprietatea statului în condițiile Legii

nr. 58/1974.

Articolul 30 alin. (2) din Legea nr.

58/1974 prevedea că, în caz de

înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent

acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se

stabilea conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973

și nu în mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia

atacată.

Potrivit textului citat, în baza

contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de

proprietate asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului

aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului,

căruia i se plăteau despăgubiri calculate conform art. 56 alin.

(2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca dobânditorul construcției

să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul de

proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în

folosință, terenul necesar, atribuirea   făcându-se

numai pe durata existenței construcției. De aceea,

cumpărătorii construcției, cum este cazul contestatorilor, au

calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza

Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul

aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora.

Calitate de persoane îndreptățite

la restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, au numai

foștii proprietari, din patrimoniul cărora s-a realizat preluarea,

sau moștenitorii acestora.

Legea nr. 10/2001 privește restituirea

către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către

stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice,

fără să cuprindă dispoziții privind constituirea

dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care, la momentul preluării,

nu aveau calitatea de proprietari ai imobilului, cum este cazul

intimaților.

Constituirea dreptului de proprietate este

reglementată de Legea nr. 18/1991, iar pentru dobânditorii

construcțiilor această lege dispune, în art. 36 alin.(3) că

„Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței

construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării

terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea

nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și

localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor

titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai

locuințelor”.

Imposibilitatea constituirii dreptului de

proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin.(3) din Legea nr.

18/1991, ca efect al demolării construcției, nu conferă fostului

proprietar al construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a

deținut în proprietate anterior încheierii contractului de

vânzare-cumpărare și pe care, indiferent de prețul care a fost

plătit, nu l-a

dobândit prin contract.

De altfel, tot Legea nr. 18/1991 prevede,

în art. 23 alin.(2

1

), că întinderea suprafețelor de

teren aferente, în cazul înstrăinării construcțiilor, este cea

convenită de părți la data înstrăinării, iar în

declarația dată de P.C.F., acesta a precizat “mă oblig ca în momentul

în care voi redobândi terenul de 374,436 m.p. să cedez familiei

S.V.Ș. și S.M. cota de ˝ parte din acesta”.

Din conținutul acestei declarații

rezultă că fostul proprietar al terenului

care, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, are calitate

de persoană îndreptățită, a formulat cerere pentru

restituirea terenului.

Recurenta a depus la dosar dispoziția

nr. 2337/2006 emisă în beneficiul

notificatorilor P.C. și P.C.F., precum și

sentința civilă nr. 518/S din 11 decembrie 2006, prin care Tribunalul

Brașov, anulând această dispoziție, a obligat Primăria

Municipiului Brașov prin primar să dispună restituirea în

natură a terenului în suprafață de 374,436 m.p., iar P.C.F.

și P.C. au formulat cerere de intervenție în interesul recurentului.

Prin urmare, față de prevederile

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și de înscrisurile depuse la

dosar, greșit prin decizia atacată s-a reținut că

intimații contestatori au calitate de persoane îndreptățite la restituirea

în natură a cotei de 50% din suprafața de 374,436 m.p. teren,

aferentă

apartamentului dobândit de aceștia prin

cumpărare.

Pentru considerentele expuse, conform art.

312 și art. 314 C.proc.civ., s-a admis recursul declarat de pârât, precum

și cererea de intervenție în interesul pârâtului, a fost casată

în parte decizia atacată și s-a respins cererea contestatorului

pentru restituirea în natură a cotei de 50% din terenul în

suprafață de 374,436 m.p. Restul dispozițiilor deciziei au fost

menținute.