ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7315/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7315/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 292/S din

22 septembrie 2006,Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de

contestatorii S.M. și S.V.Ș., prin mandatar S.M., în contradictoriu cu

municipiul Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că la data de 20 februarie 1976 s-a încheiat contractul

prin care P.C.F. a vândut contestatorilor apartamentul nr.1 din imobilul situat

în Brașov, înscris în C.F. 21684 Brașov, sub nr.top. 8859/2/1/1/4/1, compus din

patru camere și dependințe, cu cota de 50% din părțile de uz comun: podul,

pivnița, casa scărilor, fațadele, învelitoarea, accesul în curte, branșamentele

de apă, gaz și canal.

În cuprinsul actului există clauza

că terenul aferent apartamentului care a făcut obiectul vânzării, respectiv

cota de 50% din suprafața de 374,436 mp, trece în proprietatea statului, în

condițiile Legii nr. 58/1974, iar prin încheierea de C.F. nr. 748/1976 a

fostului Notariat de Stat județean Brașov s-a dispus înscrierea în evidențele

de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate al contestatorilor asupra

apartamentului nr. 1 din imobil, specificându-se că terenul aferent

apartamentului este în proprietatea statului.

Prin Decretul Consiliului de Stat

din data de 25 iulie 1987 s-a dispus exproprierea construcției ce a constituit

proprietatea contestatorilor, iar prin procesul verbal încheiat la data de 20

septembrie 1987 de către Comitetul executiv al Consiliului popular al județului

Brașov s-a procedat la evaluarea imobilului, stabilindu-se că are o valoare de

81.944 lei.

Construcția a fost radiată din

cartea funciară la data de 23 decembrie 1991, ca urmare a demolării.

A mai reținut tribunalul că, în baza

Legii nr. 10/2001, contestatorii au înregistrat, prin intermediul executorului

judecătoresc, o notificare, prin care au cerut să fie reevaluate despăgubirile

ce li se cuvin pentru construcție și să li se restituie în natură terenul

aferent, iar prin dispoziția nr. 2962 din 1 iunie 2005 intimatul a respins

cererea de restituire în natură a terenului, cu motivarea că, fiind trecut în

proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974, nu face obiectul Legii nr.

10/2001.

Pentru construcția cumpărată de

contestatori, acestora le-au fost oferite măsuri reparatorii prin echivalent,

constând în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de

capital.

Tribunalul a reținut că dispoziția

emisă de intimat este criticată cu privire la modul de soluționare a cererii

vizând restituirea terenului și a modului de stabilire a cuantumului măsurilor

reparatorii.

Cu privire la teren, s-a reținut că

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 stipulează că sunt îndreptățite

la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent,

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a

acestora, iar art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 statuează că „de

prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari

ai persoanelor fizice îndreptățite”.

Or, contestatorii nu au avut

niciodată drept de proprietate asupra terenului aferent apartamentului nr. 1.

Aceștia au dobândit dreptul de proprietate numai cu privire la construcție.

Terenul trecând în proprietatea statului din patrimoniul fostului proprietar

P.C.F., numai acesta sau moștenitorii săi pot cere restituirea lui.

În privința despăgubirilor se reține

că, potrivit principiilor ce guvernează regimul juridic al nulității,

legalitatea dispozițiilor unui act juridic se analizează prin raportare la

prevederile legale în vigoare la data emiterii lui. Articolul 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data pronunțării dispoziției

contestate, prevedea că măsurile reparatorii în echivalent se stabileau prin

scăderea valorii actualizată a despăgubirilor primite pentru construcția

demolată din valoarea corespunzătoare a imobilului care nu mai poate fi

restituit în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent erau cele

acordate prin dispoziția contestată.

Față de prevederile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005 (art. 16 și urm.), cuantumul măsurilor reparatorii va fi

determinat în cadrul procedurii speciale prevăzute de această lege.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

civilă nr. 8/Ap din 22 ianuarie 2007, a admis apelul declarat de contestatori

și a schimbat în tot sentința tribunalului, în sensul că a anulat dispoziția

nr. 2962 din 1 iunie 2005 și a obligat intimatul municipiul Brașov, prin

primar, să emită o nouă dispoziție prin care să restituie contestatorilor, în

natură, în cotă de 50%, terenul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 21684

Brașov, nr.top. 8859/2/1/1/4/I, în suprafață de 374,436 mp și să propună

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri

pentru imobilul construcție, demolat, conform capitolului 5 din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Instanța de apel a reținut că, în

speță, construcția fiind demolată în urma exproprierii, este discutabilă

încadrarea terenului în art. 36 din Legea nr. 18/2991, iar raționamentul primei

instanțe că terenul se cuvine fostului proprietar pentru că nu a fost niciodată

în proprietatea contestatorilor este greșit.

Preluarea imobilului în mod gratuit

în proprietatea statului „nu semnifică aptitudinea fostului proprietar, care

l-a înstrăinat, în a i se reconstitui dreptul de proprietate”. În cazul în care

construcția există, terenul revine actualului proprietar al construcției,

conform art. 36 din Legea nr. 18/1991, legiuitorul considerând că în sistemul

Legii nr. 58/1974 fostul proprietar se desesiza de întreg imobilul. Faptul că

imobilul construcție a fost expropriat și demolat nu poate conduce la altă

concluzie, terenul trebuind să revină fostului proprietar al construcției,

pentru identitate de rațiune.

În prezenta cauză, fostul proprietar

nu are aptitudinea de a fi considerat persoană îndreptățită, în sensul art. 3

din Legea nr. 10/2001, pentru că, în declarația autentificată de Biroul

Notarului Public C.M., sub nr. 2099 din 30 noiembrie 2005, arată că a primit de

la contestatori și prețul pentru terenul aferent construcției, trecut în

proprietatea statului în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, iar situația

actuală, prin rămânerea terenului în proprietatea statului, nu este conformă

spiritului legii și scopului urmărit prin adoptarea ei. Preluarea abuzivă este

reliefată de faptul că, deși contestatorii au plătit prețul și pentru teren,

imobilul a trecut în proprietatea statului în mod gratuit și poate fi încadrat

în dispozițiile art. 2 lit. h) sau i) din Legea nr. 10/2001.

Deși Legile nr. 10/2001 și nr.

18/1991 nu prevăd ce se întâmplă cu terenurile preluate de stat în baza art. 30

din Legea nr. 58/1974 în condițiile în care construcția nu mai există, în

privința persoanei îndreptățite, o altă soluție decât cea deja arătată nu poate

exista, pentru că „a spune că nu se poate soluționa situația terenului pentru

că legea nu o prevede, ar însemna o denegare de dreptate conform art. 3 C.

civ.”.

Cu privire la construcție, s-a

reținut că în timpul procesului a intrat în vigoare Legea nr. 247/2005 care se

aplică situației tranzitorii create.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul Brașov, prin primar, care, invocând art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ., a susținut că sentința tribunalului este legală, deoarece

din materialul probator administrat în cauză rezultă că asupra terenului

aferent apartamentului nr.1 din imobilul situat în Brașov, contestatorii nu au

avut niciodată vreun drept de proprietate. De aceea, față de prevederile Legii

nr. 10/2001, contestatorii nu au calitate de persoane îndreptățite, pentru

teren având această calitate doar fostul proprietar P.C.F. sau moștenitorii

acestuia.

De altfel, la Primăria municipiului

Brașov a fost înregistrată notificarea nr. 1963 din 10 august 2001 prin care

P.C. și P.F.C. au cerut să li se restituie terenul în suprafața de 374,436 mp,

cerere soluționată prin dispoziția nr. 2337/2006, contestată de notificatori.

Contestația formulată de P.C.F. și P.C. a fost admisă prin sentința civilă nr.

518 din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Bihor, iar instanța a obligat

Municipiul Brașov, prin primar, să le restituie în natură suprafața de 374,436

mp teren.

S-a mai arătat, că declarația

autentificată dată de P.C.F. nu a fost prezentată nici comisiei, nici

instanțelor de judecată, iar în privința despăgubirilor s-a reținut corect că

prin Legea nr. 247/2005 s-a reglementat procedura de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

La instanța de recurs, au formulat

cerere de intervenție în interesul recurentului, P.C.F. și P.C., care au

solicitat să se admită recursul declarat de pârât, deoarece intimații S.V. și

S.M. nu au fost proprietari ai terenului care face obiectul pricinii.

Intervenienții au susținut că, în

calitate de foști proprietari ai terenului, au solicitat restituirea lui și,

prin sentința civilă nr. 518/S din 11 decembrie 2006 a Tribunalului Brașov,

cererea le-a fost admisă.

Cererea de intervenție a fost

încuviințată în principiu prin încheierea dată la termenul din 21 iunie 2007.

Analizând recursul, în limita criticilor

formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum

și cererea de intervenție accesorie, se constată că sunt întemeiate.

În prezenta cauză,

intimații-contestatori au formulat cerere pentru restituirea cotei de 50% din

terenul aferent imobilului situat în Brașov, și pentru reevaluarea

despăgubirilor stabilite pentru construcție, însă, potrivit contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1205 din 20 februarie 1976,

contestatorii au dobândit, prin cumpărare, numai apartamentul nr. 1 din imobil,

terenul aferent apartamentului fiind trecut în proprietatea statului în

condițiile Legii nr. 58/1974.

Articolul 30 alin. (2) din Legea nr.

58/1974 prevedea că, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent

acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se

stabilea conform dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973 și nu în

mod gratuit, cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.

Potrivit textului citat, în baza

contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate

asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției

se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri

calculate conform art. 56 alin. (2) din Legea nr. 4/1973, iar pentru ca

dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul

de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință,

terenul necesar, atribuirea făcându-se numai pe durata existenței construcției.

De aceea, cumpărătorii construcției, cum este cazul intimaților contestatori au

calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr.

10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece

terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora.

Calitate de persoane îndreptățite la

restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, au numai foștii

proprietari, din patrimoniul cărora s-a realizat preluarea, sau moștenitorii

acestora.

Legea nr. 10/2001 privește restituirea

către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără să

cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul

unor persoane care, la momentul preluării, nu aveau calitatea de proprietari ai

imobilului, cum este cazul intimaților.

Constituirea dreptului de

proprietate este reglementată de Legea nr. 18/1991, iar pentru dobânditorii

construcțiilor această lege dispune, în art. 36 alin. (3). „Terenurile

atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor

acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în

condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea

teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor

titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”.

Imposibilitatea constituirii

dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin. (3) din

Legea nr. 18/1991, ca efect al demolării construcției, nu conferă fostului

proprietar al construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a

deținut în proprietate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și

pe care, indiferent de prețul care a fost plătit, nu l-a dobândit prin

contract.

De altfel, tot Legea nr. 18/1991

prevede, în art. 23 alin. (2

1

),

că întinderea suprafețelor de teren aferente, în cazul înstrăinării

construcțiilor, este cea convenită de părți la data înstrăinării, iar în

declarația dată de P.C.F., acesta a precizat “mă oblig ca în momentul în care

voi redobândi terenul de 374,436 mp să cedez familiei S.V.Ș. și S.M. cota de

½ parte din acesta”.

Din conținutul acestei declarații

rezultă că fostul proprietar al terenului care, conform art. 3 din Legea nr.

10/2001, are calitate de persoană îndreptățită a formulat cerere pentru

restituirea terenului.

Recurenta a depus la dosar

dispoziția nr. 2337/2006 emisă în beneficiul notificatorilor P.C. și P.C.F.,

precum și sentința civilă nr. 518/S din 11 decembrie 2006, prin care Tribunalul

Brașov, anulând această dispoziție, a obligat Primăria municipiului Brașov prin

primar să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 374,436 mp

situat în str. G., iar P.C.F. și P.C. au formulat cerere de intervenție în

interesul recurentului.

Prin urmare, față de prevederile

art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și de înscrisurile depuse la dosar,

greșit prin decizia atacată s-a reținut că intimații contestatori au calitate

de persoane îndreptățite la restituirea în natură a cotei de 50% din suprafața

de 374,436 mp teren, aferentă apartamentului dobândit de aceștia prin

cumpărare.

Recurentul a invocat și prevederile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă

încadrarea în acest text.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de

pârât, precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului, va fi casată în

parte decizia atacată și se va respinge cererea contestatorului pentru

restituirea în natură a cotei de 50% din terenul în suprafață de 374,436 mp.

Restul dispozițiilor deciziei se vor

menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Municipiul Brașov prin primar împotriva deciziei civile nr. 8 Ap din 22

ianuarie 2007 a Curții de Apel Brașov, precum și cererea de intervenție în

interesul recurentului formulată de intervenienții P.C.F. și P.C.

Casează în parte decizia atacată și

respinge cererea privind restituirea în natură a cotei de 50% din terenul

situat în Brașov, înscris în CE nr. 21684 Brașov, nr. top. 8859/2/1/1/4/1, în

suprafață de 374,436 mp

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.