ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, la 11 iulie 2006, reclamanta S.D.M.O. a chemat în judecată pe pârâții S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Brașov prin primar, SC R. SRL Brașov, V.E. și V.A. pentru: - constatarea că cota de ½ din imobilul situat în Brașov, str. N. Iorga, înscris în C.F. nr. 14446 Brașov, bloc de locuințe, care a trecut în proprietatea statului fără titlu, se regăsește în lotul I (încăperi etaj, mansardă și 12 boxe în pivnița de la demisol), ca urmare a ieșirii din indiviziune cu statul (sentința civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989). - rectificarea C.F.
în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului de la B + 9 trecut la B + 15 și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului I cu nr. top. 57334/2/4/1 de la A + L. - obligarea pârâților să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra lotului I și să-i predea în posesie etajul deținut de pârâți și mansarda, ca urmare comparării de titluri, titlul reclamantei fiind preferabil. Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 10674 din 27 noiembrie 2007, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov în raport de valoarea imobilului revendicat, de cca. 17 miliarde lei competență materială atrasă de dispozițiile art. 2 pct. 7 lit. c) C. proc.
civ. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 75/ C din 7 martie 2008, a respins cererea reclamantei astfel cum a fost precizată și completată ulterior. A fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul pârâților V.E. și V.A. și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 238 lei cheltuieli de judecată către intervenienți. În motivarea soluției instanța de fond a reținut în esență următoarele: S-a constatat că reclamanta și-a precizat ulterior la 19 septembrie 2006 temeiul acțiunii și anume art. 1, 2, 3, 7, 9 din Legea nr. 10/2001, art. 380 C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938 și Legea nr. 7/1996. La 11 octombrie 2007 reclamanta și-a completat acțiunea cu o cerere prin care a arătat că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și că imobilul reprezentând lotul I a trecut în C.F.
nou înființată nr. 46921 Brașov și apoi a fost dezmembrat în două loturi cu numere topografice noi: 5734/2/4/1/1 și 5734/2/4/1/2. S-a mai solicitat constatarea că imobilul de la poziția A + L a fost înscris în proprietatea Statului cu titlu de atribuire în urma ieșirii din indiviziune iar dreptul de proprietate al pârâților V. a fost intabulat după intabularea dreptului Statului. În dosar au intervenit printr-o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților V., intervenienții I.L. și I.E.E. Prin încheierea din 22 februarie 2008, Tribunalul Brașov a încuviințat în principiu cererea de intervenție și a respins excepțiile de netimbrare a acțiunii, a lipsei calității de reprezentare a Ministerului Finanțelor Publice pentru S.R.
și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. și a autorității de lucru judecat. Pe fondul cauzei s-a reținut că prin sentința civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989 a Judecătoriei Brașov devenită definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M.M.V.N.R.L. împotriva pârâților S.D.M.O., I. Brașov pentru stabilirea masei succesorale rămasă de pe urma defuncților M.N. și M.E. Prin sentința civilă nr. 7132/1989 s-a constatat că reclamanții M.V.N.R.L. și pârâta S.D.M.O. sunt succesorii defunctei M. cărora le revine, în calitate de copii, cota de câte ½ din masa succesorală compusă de cote de 2/4 din imobilul înscris în C.F. nr. 14446, situat în Brașov, str. Nicolae Iorga.
Restul de 2/4 s-a constatat a fi proprietatea S.R. S-a sistat indiviziunea și s-au format trei loturi: lotul I: etaj și mansardă (atribuit Statului); lotul II: parter boxa 11 și garaj, (atribuit reclamantului) și lotul III: apartament la demisol, boxa 10, atribuit pârâtei (reclamanta din prezenta cauză). Sentința nr. 7132/1998 a fost înscrisă în C.F. S-a mai reținut că ulterior acestui partaj succesoral reclamanta S.D.M.O. a solicitat constatarea nevalabilității titlului Statului de preluare a cotei de ½ parte din imobil solicitare admisă prin decizia civilă nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel București. Prin aceeași decizie s-a respins cererea de anulare a contractului de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 de pârâții V.E.
și V.A. În soluționarea cererilor din prezenta cauză instanța de fond a constatat că potrivit deciziei nr. 317/2006 s-a statuat că titlul cu care Statul a preluat cota de ½ parte din imobil este nevalabil, deci Statul nu a deținut niciodată un drept de proprietate asupra cotei de ½. S-a apreciat însă că litigiul vizează o cotă parte ideală dintr-un bun imobil și că litigiul nu se poate referi la un drept exclusiv asupra unei părți material determinate, coproprietatea indiviză referindu-se la fiecare particulă din bun. Față de această împrejurare s-a apreciat că o atare constatare ar avea ca efect completarea masei succesorale rămasă după antecesorii reclamantei și numitului M.M.V.N.R.L. și cu cota de ½ din imobil și nu cu aducerea în patrimoniul reclamantei și a lotului I menționat în sentința civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov.
Această interpretare s-a impus față de faptul că prin decizia civilă nr. 317/2006 a Curții de Apel Brașov s-a constatat nevalabil titlul Statului cu privire la o cotă parte ideală, și nu nevalabilitatea titlului cu care Statul a preluat partea de imobil ce intră în compunerea lotului I stabilit prin sentința civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov. S-a apreciat că celelalte cereri referitoare la rectificarea cărții funciare și compararea de titluri sunt subsidiare față de pretenția principală și trebuie respinse față de soluția dată cererii principale. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința nr. 75/2008 a Tribunalului Brașov în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată cum a fost completată.
A constatat că cota de ½ din imobilul situat în Brașov, str. Nicolae Iorga, preluată fără titlu, se regăsește în lotul I cum a fost individualizat prin sentința civilă nr. 7132/1989 în dosarul nr. 4615/1989 al Judecătoriei Brașov format din încăperile de la etaj, mansardă și boxa nr. 12 pivnița de la demisol cu părțile de uz comun descrise în C.F. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al S.R. asupra imobilului C.F. nr. 14446 Brașov de la B + 9, B + 15 din C.F. nr. 46921 Brașov de la B + 1 și din C.F. 46422 Brașov de la B + 1. S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtei S.D.M.O. asupra imobilului din C.F. nr. 46921 Brașov, la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1) și a fost obligat pârâtul M. Brașov să predea reclamantei în posesie imobilul înscris în C.F.
46921 Brașov la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1). A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții I.L. și I.E. în interesul pârâților V. S-a constatat că imobilul C.F. 14446 Brașov de la A + 2 a fost trecut în C.F. 4692 Brașov la A + 1 fiind dezmembrat în: - nr. top. nou – 5734/2/4/1/1 (nr. cadastral 4556/1/1 la A + 2 apartament etaj și mansardă, compus la etaj din 4 camere, 2 bucătării, hol, wc, 2 băi, 2 balcoane și la mansardă din 1 cameră, 1 box pod și boxa 12 pivnița de la demisol, proprietatea Statului Român și - nr. top. nou 5734/2/4/1/2 (nr. cadastral 4556/1/2) la A + 3 format din apartamentul de la mansardă compus din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc, vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod cu cota de 17,44 % din părțile comune care a trecut mai departe în C.F.
46922 Brașov, proprietari fiind pârâții V.E. și V.A. Au fost păstrate dispozițiile sentinței privind respingerea cererii de radiere a dreptului de proprietate al pârâților V.E., V.A. și de obligare a acestora la predarea către reclamantă a imobilului înscris în C.F. 469822 Brașov (nr. cadastral 4556/1/2). A fost obligat pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov la 4.650 lei cheltuieli de judecată la fond în primă instanță și în instanța de apel către reclamantă și aceasta din urmă numai la 238 lei cu același titlu de cheltuieli de judecată în prima instanță către intervenienții V.A. și V.E. În motivarea deciziei instanța de apel a reținut următoarele: Imobilul înscris în C.F.
nr. 1446 Brașov înscris la A + 1 s-a aflat în patrimoniul antecesorilor M.N. și M.E. în cote de câte ½ fiecare. În 1947 la 14 aprilie cota de ½ din imobilul de mai sus s-a întabulat în proprietatea reclamantei S.D.M.O., născută M., cu titlu de dotă. În baza cererii nr. 92484/1964 în baza Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. nr. 1528/1959 asupra dreptului de proprietate aparținând reclamantei „pe porțiunea B + 7” a fost înscris dreptul de proprietate al Statului cu titlu de drept provenit din naționalizare. Prin sentința nr. 7132 din 18 septembrie 1989 s-a dispus ieșirea din indiviziune a coindivizarilor S.R. pentru ½ și succesorilor foștilor proprietari, M.M.V.N.R.L. și S.D.M.O. (fiu și fiică ai părinților decedați, co-proprietari pe cota de ½ din imobil).
Prin sentința nr. 7132/89 mai sus menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi, lotul I cuprinzând cota de ½ deținută de Stat asupra imobilului, lotul II revenind lui M.V.N.R.L. și lotul III reclamantei S.D.M.O. S-a constatat că la 26 aprilie 2007 în baza încheierii nr. 29880 a O.C.P.I. Brașov, imobilul de la A + 2 respectiv, lotul I format din încăperile de la etaj, mansardă și boxa nr. 12 (pivnița) de la demisol a fost trecut în C.F. nr. 46921 Brașov și a fost dezmembrat în - nr. top. 5734/2/4/1 (nr. cadastral 4556/1/1) compus din apartamentul de la etaj și la mansardă 1 cameră, 1 boxă pod și boxa nr. 12 (titular S.R. prin naționalizare) și, respectiv, - nr. top. 5734/2/4/1/2 (nr. cadastral 4556/1/2) compus din apartamentul de la mansardă format din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod, (titulari V.E.
și V.A. cu titlu de drept de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995). S-a mai constatat că pentru imobilul din litigiu reclamanta S.D.M.O. a formulat anterior, în 18 iunie 1996, o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov prin care a solicitat rectificarea C.F. 14446 top. 5734/2/4/1 de la A + 2 lotul I, față de nevalabilitatea titlului Statului întrucât reclamanta era exceptată de la naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, cerere completată cu revendicarea și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 20779 din 15 noiembrie 1996. încheiat de SC R. SRL Brașov cu V.E. și V.A. Această acțiune s-a soldat cu decizia nr. 317 din 1 iunie 2006, irevocabilă, prin care s-a admis cererea de constatare a nevalabilității titlului Statului asupra cotei de ½ din imobilul înscris în C.F.
14446 Brașov top. 5734/2/4 de sub A + 1 și s-a respins petitul privind rectificarea C.F. și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare. Instanța de apel a apreciat că în raport de obiectul acțiunii soluționate prin decizia nr. 317/2006 prezenta acțiune este admisibilă având în vedere că cererile sunt diferite și că o declarare a inadmisibilității acțiunii ar paraliza drepturile reclamantei la liber acces la justiție. S-a mai constatat totodată că prin sentința civilă nr. 7132/1989 la 18 septembrie 1989 fiecare din coproprietarii care dețineau imobilul a devenit proprietar exclusiv asupra unei părți determinate. Și ca urmare, cotei de ½ preluată fără titlu valabil de S.R. (conform deciziei nr. 317/2006), îi corespunde lotul I, motiv pentru care s-a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și admise în temeiul art. 111 C. proc.
civ. S-a apreciat că raționamentul primei instanțe este greșit deoarece tocmai prin sentința civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov s-a individualizat în mod irevocabil cota de ½ din imobil preluată de S.R. S-a apreciat și că radierea dreptului de proprietate al Statului întabulat la B + 15 în temeiul hotărârii de partaj este posibilă, în condițiile în care această hotărâre are efect declarativ de drepturi și nu constitutiv de drepturi noi, ea constatând drepturi preexistente. S-a revenit astfel la situația anterioară în ce privește acest apartament, prin dispunerea intabulării dreptului de proprietate al reclamantei.
Instanța de apel a considerat corectă constatarea primei instanțe în sensul valabilității contractului de vânzare-cumpărare 20779/1996 precum și respingerea cererii de restituire a acestui apartament pentru care operează autoritatea de lucru judecat prin decizia nr. 317/2006, excepție invocată de intervenienții V., reclamanta nerăsturnând prezumția de bună credință a dobânditorilor. În sfârșit s-a constatat în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului S.R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov, și au fost obligați aceștia la 4.650 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Împotriva deciziei nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanta și pârâtul S.R.
prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Brașov. Recursul reclamantei a fost fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat decizia pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii și, respectiv, pentru nelegalitate prin încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ. și art. 1 al. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001. Sub primul aspect s-a arătat că deși s-a solicitat predarea imobilului ca urmare a preferinței pentru titlul reclamantei în detrimentul titlului pârâtului, prin comparare de titluri, instanța, în mod nelegal a opus reclamantei autoritatea de lucru judecat pentru recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare al chiriașilor, problemă străină cauze deoarece reclamanta nu a contestat valabilitatea titlului chiriașilor cumpărători.
Sub al doilea aspect reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de revendicare cu toate că prin hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea abuzivă de către Stat a imobilului din proprietatea sa. Nu poate fi preferat titlul pârâților care au dobândit bunul de la un neproprietar și de altfel acești dobânditori nu pot fi de bună credință pentru că la data notării dreptului lor în C.F. era deja notat procesul de revendicare al reclamantei (și această cerere de radiere a înscrierii în C.F. fiind greșit soluționată). Au fost astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 115/1937 art. 12 și 33, care mai sunt valabile pentru zona în care se află imobilul. Recursul pârâtului S.R.
prin Ministerul Finanțelor Publice s-a întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt a fost criticată soluția instanței de apel pentru că în mod greșit s-a schimbat sentința instanței de fond care a constatat, conform solicitării reclamantei, că o cotă de ½ din imobilul din litigiu pentru care a fost constatată nevalabilitatea titlului Statului (prin decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov) se regăsește în lotul I astfel cum loturile pentru partajarea imobilului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 7132/1999 a Judecătoriei Brașov. S-a mai arătat de către recurent că prezenta acțiune privește o cotă parte ideală dintr-un imobil și deci nu un drept exclusiv asupra unei părți materiale determinată dintr-un bun, coproprietatea purtând asupra fiecărei particule din acel bun.
S-a mai arătat că prin decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov s-a constatat nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat partea din imobil ce intra în compunerea lotului I, stabilit prin sentința nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov, însă prin această hotărâre s-a constatat nevalabilitatea titlului cu privire la o cotă ideală. Or, s-a susținut în recursul acestei părți, reclamanta nu poate schimba situația constatată printr-o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 7132/1989) decât pe căile legale de atac. S-a apreciat ca nelegală individualizarea cotei de ½ în proprietatea Statului, acesta din urmă neintrând niciodată în posesia acestei cote, deci nu se poate discuta cererea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.
S-a mai reținut că o atare acțiune, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă, întrucât legea specială a epuizat toate posibilitățile de revendicare a imobilului ce face obiectul ei de reglementare. S-a mai criticat obligarea pârâtului recurent la 4.650 lei cheltuieli de judecată, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., deși nu există o culpă procesuală a pârâtului S.R. față de lipsa dovezilor că S.R. ar fi acționat sau ar fi omis să acționeze astfel ca reclamanta să fie obligată să introducă acțiunea ce face obiectul prezentului proces. În dosar, pârâții M. Brașov prin primar și SC R. SRL Brașov și respectiv intimații intervenienți V.E. și V.A., I.E.E. și I.L.
au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea recursului S.R. și respingerea recursului reclamantei. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate se constată următoarele: Recursul reclamantei este întemeiat. Instanța de apel care a intrat în soluționarea fondului a respins în mod greșit capătul de cerere privind partea din imobil ocupată de pârâții V., considerând că aceștia justifică titlul (contractul de vânzare-cumpărare) confirmat judecătorește prin decizia nr. 317/2006 pentru imobilul ce îl dețin, situație stabilită cu autoritate de lucru judecat. Analiza instanței de apel a fost greșit făcută în raport de hotărârea nr. 317/2006 intrată în puterea lucrului judecat cât privește valabilitatea titlului pârâților V. Nu acesta era obiectul cercetării cu care instanța a fost investită pentru că reclamanta nu a contestat titlul acestor pârâși.
Ea a solicitat însă compararea de titluri și urmare acestui demers a invocat o serie de argumente pentru care a cerut instanței să dea preferință titlului său în comparație cu cel al pârâților V. Or, o asemenea analiză nu a fost făcută de instanța de apel care astfel nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere din acțiunea reclamantei și de a cărei soluționare depinde și cererea privind radierea din C.F. a dreptului de proprietate a pârâților V.E. și V.A. și la obligarea acestora la restituirea imobilului. Recursul pârâtei D.G.F.P. Brașov în reprezentarea S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat sub aspectul modalității sumare și nemotivate de soluționare a cererii de cheltuieli de judecată și în consecință a obligării acestui pârât la plata cu acest titlu.
Cât privește obligarea la cheltuieli de judecată s-a susținut că nu s-a dovedit culpa procesuală a acestui pârât și faptul că obligația a fost stabilită generic pentru cheltuieli de judecată la fond și apel, fără a fi determinată în concret suma din cuantumul cheltuielilor de judecată la care este obligată fiecare parte. Calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de a reprezenta S.R. în prezentul proces este justificată de obligația generală fixată în sarcina Ministerul Finanțelor Publice de a reprezenta Statul în raporturile juridice în care participă în mod nemijlocit în nume propriu. Or Statul, ca titular de drept de proprietate pentru imobilul în discuție, care a și fost înregistrat în C.F.
cu această calitate, stă în proces prin Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, în acțiunea în rectificare de C.F. Cu ocazia rejudecării se va determina și măsura în care, în raport de cererile formulate în contradictoriu cu acest pârât, S.R. are o culpă procesuală care să determine obligația acestuia la plata cheltuielilor de judecată și în ce cuantum. Instanța urmează a analiza cheltuielile efectuate în proces în diferitele lui faze, inclusiv în recurs și va stabili răspunderea pentru acestea a pârâților care au căzut în pretenții. Având în vedere considerentele mai sus expuse, și constatând întemeiate recursurile în limitele arătate se vor admite în sensul art. 312 C. proc.
civ., cererile recurenților și se va casa în parte decizia atacată. Se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului cât privește cererile referitoare la compararea de titluri și modificarea cărții funciare. Cu această ocazie se vor analiza și criticile formulate de recurenta pârâtă referitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S.D.M.O. și recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brașov, reprezentanta în teritoriu a S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de muncă și asigurări sociale. Casează în parte decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei cât privește capetele de cerere privind compararea de titluri și modificarea înscrierii în cartea funciară. Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.