ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursurilor
de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Judecătoriei Brașov, la 11 iulie 2006, reclamanta S.D.M.O. a chemat în
judecată pe pârâții S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Brașov prin
primar, SC R. SRL Brașov, V.E. și V.A. pentru:
- constatarea că cota de
½ din imobilul situat în Brașov, str. N. Iorga, înscris în C.F. nr. 14446
Brașov, bloc de locuințe, care a trecut în proprietatea statului fără titlu, se
regăsește în lotul I (încăperi etaj, mansardă și 12 boxe în pivnița de la demisol),
ca urmare a ieșirii din indiviziune cu statul (sentința civilă nr. 7132 din 18
septembrie 1989).
- rectificarea C.F. în
sensul radierii dreptului de proprietate al Statului de la B + 9 trecut la B +
15 și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului I cu nr.
top. 57334/2/4/1 de la A + L.
- obligarea pârâților să-i
recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra lotului I și să-i predea
în posesie etajul deținut de pârâți și mansarda, ca urmare comparării de
titluri, titlul reclamantei fiind preferabil.
Judecătoria Brașov, prin
sentința civilă nr. 10674 din 27 noiembrie 2007, a declinat competența de
soluționare în favoarea Tribunalului Brașov în raport de valoarea imobilului
revendicat, de cca. 17 miliarde lei competență materială atrasă de dispozițiile
art. 2 pct. 7 lit. c) C. proc. civ.
Tribunalul Brașov, prin
sentința civilă nr. 75/ C din 7 martie 2008, a respins cererea reclamantei
astfel cum a fost precizată și completată ulterior. A fost admisă cererea de
intervenție accesorie în interesul pârâților V.E. și V.A. și a fost obligată
reclamanta la plata sumei de 238 lei cheltuieli de judecată către
intervenienți.
În motivarea soluției
instanța de fond a reținut în esență următoarele:
S-a constatat că reclamanta
și-a precizat ulterior la 19 septembrie 2006 temeiul acțiunii și anume art. 1,
2, 3, 7, 9 din Legea nr. 10/2001, art. 380 C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938
și Legea nr. 7/1996.
La 11 octombrie 2007
reclamanta și-a completat acțiunea cu o cerere prin care a arătat că solicită
ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și că imobilul reprezentând
lotul I a trecut în C.F. nou înființată nr. 46921 Brașov și apoi a fost
dezmembrat în două loturi cu numere topografice noi: 5734/2/4/1/1 și
5734/2/4/1/2. S-a mai solicitat constatarea că imobilul de la poziția A + L a
fost înscris în proprietatea Statului cu titlu de atribuire în urma ieșirii din
indiviziune iar dreptul de proprietate al pârâților V. a fost intabulat după
intabularea dreptului Statului.
În dosar au intervenit
printr-o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților V.,
intervenienții I.L. și I.E.E.
Prin încheierea din 22
februarie 2008, Tribunalul Brașov a încuviințat în principiu cererea de
intervenție și a respins excepțiile de netimbrare a acțiunii, a lipsei
calității de reprezentare a Ministerului Finanțelor Publice pentru S.R. și a
lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. și a autorității de lucru
judecat.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că prin sentința civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989 a Judecătoriei Brașov
devenită definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul
M.M.V.N.R.L. împotriva pârâților S.D.M.O., I. Brașov pentru stabilirea masei
succesorale rămasă de pe urma defuncților M.N. și M.E.
Prin sentința civilă nr. 7132/1989
s-a constatat că reclamanții M.V.N.R.L. și pârâta S.D.M.O. sunt succesorii
defunctei M. cărora le revine, în calitate de copii, cota de câte ½ din
masa succesorală compusă de cote de 2/4 din imobilul înscris în C.F. nr. 14446,
situat în Brașov, str. Nicolae Iorga. Restul de 2/4 s-a constatat a fi
proprietatea S.R. S-a sistat indiviziunea și s-au format trei loturi: lotul I:
etaj și mansardă (atribuit Statului); lotul II: parter boxa 11 și garaj, (atribuit
reclamantului) și lotul III: apartament la demisol, boxa 10, atribuit pârâtei
(reclamanta din prezenta cauză).
Sentința nr. 7132/1998 a
fost înscrisă în C.F.
S-a mai reținut că ulterior
acestui partaj succesoral reclamanta S.D.M.O. a solicitat constatarea
nevalabilității titlului Statului de preluare a cotei de ½ parte din
imobil solicitare admisă prin decizia civilă nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții
de Apel București. Prin aceeași decizie s-a respins cererea de anulare a
contractului de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 de
pârâții V.E. și V.A.
În soluționarea cererilor
din prezenta cauză instanța de fond a constatat că potrivit deciziei nr. 317/2006
s-a statuat că titlul cu care Statul a preluat cota de ½ parte din
imobil este nevalabil, deci Statul nu a deținut niciodată un drept de
proprietate asupra cotei de ½.
S-a apreciat însă că
litigiul vizează o cotă parte ideală dintr-un bun imobil și că litigiul nu se
poate referi la un drept exclusiv asupra unei părți material determinate,
coproprietatea indiviză referindu-se la fiecare particulă din bun.
Față de această împrejurare
s-a apreciat că o atare constatare ar avea ca efect completarea masei
succesorale rămasă după antecesorii reclamantei și numitului M.M.V.N.R.L. și cu
cota de ½ din imobil și nu cu aducerea în patrimoniul reclamantei și a
lotului I menționat în sentința civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov.
Această interpretare s-a
impus față de faptul că prin decizia civilă nr. 317/2006 a Curții de Apel
Brașov s-a constatat nevalabil titlul Statului cu privire la o cotă parte
ideală, și nu nevalabilitatea titlului cu care Statul a preluat partea de
imobil ce intră în compunerea lotului I stabilit prin sentința civilă nr. 7132/1989
a Judecătoriei Brașov.
S-a apreciat că celelalte
cereri referitoare la rectificarea cărții funciare și compararea de titluri
sunt subsidiare față de pretenția principală și trebuie respinse față de
soluția dată cererii principale.
Curtea de Apel Brașov, prin
decizia civilă nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei și a
schimbat sentința nr. 75/2008 a Tribunalului Brașov în sensul că a admis în
parte cererea de chemare în judecată cum a fost completată.
A constatat că cota de
½ din imobilul situat în Brașov, str. Nicolae Iorga, preluată fără titlu,
se regăsește în lotul I cum a fost individualizat prin sentința civilă nr. 7132/1989
în dosarul nr. 4615/1989 al Judecătoriei Brașov format din încăperile de la
etaj, mansardă și boxa nr. 12 pivnița de la demisol cu părțile de uz comun
descrise în C.F.
S-a dispus radierea
dreptului de proprietate al S.R. asupra imobilului C.F. nr. 14446 Brașov de la
B + 9, B + 15 din C.F. nr. 46921 Brașov de la B + 1 și din C.F. 46422 Brașov de
la B + 1.
S-a dispus intabularea
dreptului de proprietate al pârâtei S.D.M.O. asupra imobilului din C.F. nr. 46921
Brașov, la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1) și a fost obligat pârâtul M. Brașov
să predea reclamantei în posesie imobilul înscris în C.F. 46921 Brașov la A + 2
(nr. cadastral 4556/1/1).
A fost respinsă cererea de
intervenție accesorie formulată de intervenienții I.L. și I.E. în interesul
pârâților V.
S-a constatat că imobilul C.F.
14446 Brașov de la A + 2 a fost trecut în C.F. 4692 Brașov la A + 1 fiind
dezmembrat în:
- nr. top. nou –
5734/2/4/1/1 (nr. cadastral 4556/1/1 la A + 2 apartament etaj și mansardă,
compus la etaj din 4 camere, 2 bucătării, hol, wc, 2 băi, 2 balcoane și la
mansardă din 1 cameră, 1 box pod și boxa 12 pivnița de la demisol, proprietatea
Statului Român și
- nr. top. nou 5734/2/4/1/2
(nr. cadastral 4556/1/2) la A + 3 format din apartamentul de la mansardă compus
din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc, vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod
cu cota de 17,44 % din părțile comune care a trecut mai departe în C.F. 46922
Brașov, proprietari fiind pârâții V.E. și V.A.
Au fost păstrate
dispozițiile sentinței privind respingerea cererii de radiere a dreptului de
proprietate al pârâților V.E., V.A. și de obligare a acestora la predarea către
reclamantă a imobilului înscris în C.F. 469822 Brașov (nr. cadastral 4556/1/2).
A fost obligat pârâtul S.R. prin
Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov la 4.650 lei cheltuieli de judecată
la fond în primă instanță și în instanța de apel către reclamantă și aceasta
din urmă numai la 238 lei cu același titlu de cheltuieli de judecată în prima
instanță către intervenienții V.A. și V.E.
În motivarea deciziei
instanța de apel a reținut următoarele:
Imobilul înscris în C.F. nr.
1446 Brașov înscris la A + 1 s-a aflat în patrimoniul antecesorilor M.N. și M.E.
în cote de câte ½ fiecare.
În 1947 la 14 aprilie cota
de ½ din imobilul de mai sus s-a întabulat în proprietatea reclamantei S.D.M.O.,
născută M., cu titlu de dotă.
În baza cererii nr. 92484/1964
în baza Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. nr. 1528/1959 asupra dreptului de
proprietate aparținând reclamantei „pe porțiunea B + 7” a fost înscris dreptul
de proprietate al Statului cu titlu de drept provenit din naționalizare.
Prin sentința nr. 7132 din
18 septembrie 1989 s-a dispus ieșirea din indiviziune a coindivizarilor S.R. pentru
½ și succesorilor foștilor proprietari, M.M.V.N.R.L. și S.D.M.O. (fiu și
fiică ai părinților decedați, co-proprietari pe cota de ½ din imobil).
Prin sentința nr. 7132/89
mai sus menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi, lotul
I cuprinzând cota de ½ deținută de Stat asupra imobilului, lotul II
revenind lui M.V.N.R.L. și lotul III reclamantei S.D.M.O.
S-a constatat că la 26
aprilie 2007 în baza încheierii nr. 29880 a O.C.P.I. Brașov, imobilul de la A +
2 respectiv, lotul I format din încăperile de la etaj, mansardă și boxa nr. 12
(pivnița) de la demisol a fost trecut în C.F. nr. 46921 Brașov și a fost
dezmembrat în
- nr. top. 5734/2/4/1 (nr. cadastral
4556/1/1) compus din apartamentul de la etaj și la mansardă 1 cameră, 1 boxă
pod și boxa nr. 12 (titular S.R. prin naționalizare) și, respectiv,
- nr. top. 5734/2/4/1/2 (nr.
cadastral 4556/1/2) compus din apartamentul de la mansardă format din 3 camere,
hol, baie, bucătărie, wc vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod, (titulari V.E.
și V.A. cu titlu de drept de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995).
S-a mai constatat că pentru
imobilul din litigiu reclamanta S.D.M.O. a formulat anterior, în 18 iunie 1996,
o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov prin care a
solicitat rectificarea C.F. 14446 top. 5734/2/4/1 de la A + 2 lotul I, față de
nevalabilitatea titlului Statului întrucât reclamanta era exceptată de la
naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, cerere completată cu revendicarea
și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 20779
din 15 noiembrie 1996. încheiat de SC R. SRL Brașov cu V.E. și V.A.
Această acțiune s-a soldat
cu decizia nr. 317 din 1 iunie 2006, irevocabilă, prin care s-a admis cererea
de constatare a nevalabilității titlului Statului asupra cotei de ½ din
imobilul înscris în C.F. 14446 Brașov top. 5734/2/4 de sub A + 1 și s-a respins
petitul privind rectificarea C.F. și constatarea nulității contractului de
vânzare-cumpărare.
Instanța de apel a apreciat
că în raport de obiectul acțiunii soluționate prin decizia nr. 317/2006
prezenta acțiune este admisibilă având în vedere că cererile sunt diferite și
că o declarare a inadmisibilității acțiunii ar paraliza drepturile reclamantei
la liber acces la justiție.
S-a mai constatat totodată
că prin sentința civilă nr. 7132/1989 la 18 septembrie 1989 fiecare din
coproprietarii care dețineau imobilul a devenit proprietar exclusiv asupra unei
părți determinate. Și ca urmare, cotei de ½ preluată fără titlu valabil
de S.R. (conform deciziei nr. 317/2006), îi corespunde lotul I, motiv pentru
care s-a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și admise în
temeiul art. 111 C. proc. civ.
S-a apreciat că raționamentul
primei instanțe este greșit deoarece tocmai prin sentința civilă nr. 7132/1989
a Judecătoriei Brașov s-a individualizat în mod irevocabil cota de ½ din
imobil preluată de S.R.
S-a apreciat și că radierea
dreptului de proprietate al Statului întabulat la B + 15 în temeiul hotărârii
de partaj este posibilă, în condițiile în care această hotărâre are efect
declarativ de drepturi și nu constitutiv de drepturi noi, ea constatând
drepturi preexistente. S-a revenit astfel la situația anterioară în ce privește
acest apartament, prin dispunerea intabulării dreptului de proprietate al
reclamantei.
Instanța de apel a
considerat corectă constatarea primei instanțe în sensul valabilității
contractului de vânzare-cumpărare 20779/1996 precum și respingerea cererii de
restituire a acestui apartament pentru care operează autoritatea de lucru
judecat prin decizia nr. 317/2006, excepție invocată de intervenienții V.,
reclamanta nerăsturnând prezumția de bună credință a dobânditorilor.
În sfârșit s-a constatat în
temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului S.R.
reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov, și au fost obligați
aceștia la 4.650 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva deciziei nr. 2/ Ap
din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs, în termenul
prevăzut de lege, reclamanta și pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice
reprezentat de D.G.F.P. Brașov.
Recursul reclamantei a fost
fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat decizia
pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii și, respectiv,
pentru nelegalitate prin încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ. și art. 1
al. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Sub primul aspect s-a arătat
că deși s-a solicitat predarea imobilului ca urmare a preferinței pentru titlul
reclamantei în detrimentul titlului pârâtului, prin comparare de titluri,
instanța, în mod nelegal a opus reclamantei autoritatea de lucru judecat pentru
recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare al chiriașilor,
problemă străină cauze deoarece reclamanta nu a contestat valabilitatea
titlului chiriașilor cumpărători.
Sub al doilea aspect
reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de revendicare
cu toate că prin hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea abuzivă de
către Stat a imobilului din proprietatea sa. Nu poate fi preferat titlul
pârâților care au dobândit bunul de la un neproprietar și de altfel acești
dobânditori nu pot fi de bună credință pentru că la data notării dreptului lor
în C.F. era deja notat procesul de revendicare al reclamantei (și această
cerere de radiere a înscrierii în C.F. fiind greșit soluționată). Au fost
astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 115/1937 art. 12 și 33, care mai sunt
valabile pentru zona în care se află imobilul.
Recursul pârâtului S.R. prin
Ministerul Finanțelor Publice s-a întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ.
În fapt a fost criticată
soluția instanței de apel pentru că în mod greșit s-a schimbat sentința
instanței de fond care a constatat, conform solicitării reclamantei, că o cotă
de ½ din imobilul din litigiu pentru care a fost constatată
nevalabilitatea titlului Statului (prin decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a
Curții de Apel Brașov) se regăsește în lotul I astfel cum loturile pentru
partajarea imobilului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 7132/1999 a
Judecătoriei Brașov.
S-a mai arătat de către
recurent că prezenta acțiune privește o cotă parte ideală dintr-un imobil și
deci nu un drept exclusiv asupra unei părți materiale determinată dintr-un bun,
coproprietatea purtând asupra fiecărei particule din acel bun.
S-a mai arătat că prin
decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov s-a constatat
nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat partea din imobil ce intra în
compunerea lotului I, stabilit prin sentința nr. 7132/1989 a Judecătoriei
Brașov, însă prin această hotărâre s-a constatat nevalabilitatea titlului cu
privire la o cotă ideală.
Or, s-a susținut în recursul
acestei părți, reclamanta nu poate schimba situația constatată printr-o
hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 7132/1989) decât pe căile legale
de atac.
S-a apreciat ca nelegală
individualizarea cotei de ½ în proprietatea Statului, acesta din urmă
neintrând niciodată în posesia acestei cote, deci nu se poate discuta cererea
reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.
S-a mai reținut că o atare
acțiune, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă,
întrucât legea specială a epuizat toate posibilitățile de revendicare a
imobilului ce face obiectul ei de reglementare.
S-a mai criticat obligarea
pârâtului recurent la 4.650 lei cheltuieli de judecată, cu încălcarea
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., deși nu există o culpă procesuală a
pârâtului S.R. față de lipsa dovezilor că S.R. ar fi acționat sau ar fi omis să
acționeze astfel ca reclamanta să fie obligată să introducă acțiunea ce face
obiectul prezentului proces.
În dosar, pârâții M. Brașov
prin primar și SC R. SRL Brașov și respectiv intimații intervenienți V.E. și V.A.,
I.E.E. și I.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea
recursului S.R. și respingerea recursului reclamantei.
Analizând hotărârea atacată
prin prisma motivelor de recurs invocate se constată următoarele:
Recursul reclamantei este
întemeiat.
Instanța de apel care a
intrat în soluționarea fondului a respins în mod greșit capătul de cerere
privind partea din imobil ocupată de pârâții V., considerând că aceștia justifică
titlul (contractul de vânzare-cumpărare) confirmat judecătorește prin decizia nr.
317/2006 pentru imobilul ce îl dețin, situație stabilită cu autoritate de lucru
judecat.
Analiza instanței de apel a
fost greșit făcută în raport de hotărârea nr. 317/2006 intrată în puterea
lucrului judecat cât privește valabilitatea titlului pârâților V.
Nu acesta era obiectul
cercetării cu care instanța a fost investită pentru că reclamanta nu a
contestat titlul acestor pârâși. Ea a solicitat însă compararea de titluri și
urmare acestui demers a invocat o serie de argumente pentru care a cerut
instanței să dea preferință titlului său în comparație cu cel al pârâților V.
Or, o asemenea analiză nu a
fost făcută de instanța de apel care astfel nu s-a pronunțat pe acest capăt de
cerere din acțiunea reclamantei și de a cărei soluționare depinde și cererea
privind radierea din C.F. a dreptului de proprietate a pârâților V.E. și V.A. și
la obligarea acestora la restituirea imobilului.
Recursul pârâtei D.G.F.P. Brașov
în reprezentarea S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat sub
aspectul modalității sumare și nemotivate de soluționare a cererii de
cheltuieli de judecată și în consecință a obligării acestui pârât la plata cu
acest titlu.
Cât privește obligarea la cheltuieli
de judecată s-a susținut că nu s-a dovedit culpa procesuală a acestui pârât și
faptul că obligația a fost stabilită generic pentru cheltuieli de judecată la
fond și apel, fără a fi determinată în concret suma din cuantumul cheltuielilor
de judecată la care este obligată fiecare parte.
Calitatea procesuală a
pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de a reprezenta S.R. în prezentul
proces este justificată de obligația generală fixată în sarcina Ministerul
Finanțelor Publice de a reprezenta Statul în raporturile juridice în care
participă în mod nemijlocit în nume propriu.
Or Statul, ca titular de
drept de proprietate pentru imobilul în discuție, care a și fost înregistrat în
C.F. cu această calitate, stă în proces prin Ministerul Finanțelor Publice în
temeiul art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele
fizice și persoanele juridice, în acțiunea în rectificare de C.F.
Cu ocazia rejudecării se va
determina și măsura în care, în raport de cererile formulate în contradictoriu
cu acest pârât, S.R. are o culpă procesuală care să determine obligația
acestuia la plata cheltuielilor de judecată și în ce cuantum.
Instanța urmează a analiza
cheltuielile efectuate în proces în diferitele lui faze, inclusiv în recurs și
va stabili răspunderea pentru acestea a pârâților care au căzut în pretenții.
Având în vedere
considerentele mai sus expuse, și constatând întemeiate recursurile în limitele
arătate se vor admite în sensul art. 312 C. proc. civ., cererile recurenților
și se va casa în parte decizia atacată.
Se va trimite cauza
aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului cât privește cererile
referitoare la compararea de titluri și modificarea cărții funciare.
Cu această ocazie se vor
analiza și criticile formulate de recurenta pârâtă referitor la cheltuielile de
judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta S.D.M.O. și recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brașov,
reprezentanta în teritoriu a S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva
deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de muncă și asigurări sociale.
Casează în parte decizia
atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei cât privește
capetele de cerere privind compararea de titluri și modificarea înscrierii în
cartea funciară.
Menține celelalte dispoziții
ale deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 octombrie 2009.