ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7988/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brașov, la 11 iulie 2006, reclamanta S.D.M.O. a chemat în

judecată pe pârâții S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, M. Brașov prin

primar, SC R. SRL Brașov, V.E. și V.A. pentru:

- constatarea că cota de

½ din imobilul situat în Brașov, str. N. Iorga, înscris în C.F. nr. 14446

Brașov, bloc de locuințe, care a trecut în proprietatea statului fără titlu, se

regăsește în lotul I (încăperi etaj, mansardă și 12 boxe în pivnița de la demisol),

ca urmare a ieșirii din indiviziune cu statul (sentința civilă nr. 7132 din 18

septembrie 1989).

- rectificarea C.F. în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului de la B + 9 trecut la B +

15 și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra lotului I cu nr.

top. 57334/2/4/1 de la A + L.

- obligarea pârâților să-i

recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra lotului I și să-i predea

în posesie etajul deținut de pârâți și mansarda, ca urmare comparării de

titluri, titlul reclamantei fiind preferabil.

Judecătoria Brașov, prin

sentința civilă nr. 10674 din 27 noiembrie 2007, a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului Brașov în raport de valoarea imobilului

revendicat, de cca. 17 miliarde lei competență materială atrasă de dispozițiile

art. 2 pct. 7 lit. c) C. proc. civ.

Tribunalul Brașov, prin

sentința civilă nr. 75/ C din 7 martie 2008, a respins cererea reclamantei

astfel cum a fost precizată și completată ulterior. A fost admisă cererea de

intervenție accesorie în interesul pârâților V.E. și V.A. și a fost obligată

reclamanta la plata sumei de 238 lei cheltuieli de judecată către

intervenienți.

În motivarea soluției

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

S-a constatat că reclamanta

și-a precizat ulterior la 19 septembrie 2006 temeiul acțiunii și anume art. 1,

2, 3, 7, 9 din Legea nr. 10/2001, art. 380 C. civ., Decretul-Lege nr. 115/1938

și Legea nr. 7/1996.

La 11 octombrie 2007

reclamanta și-a completat acțiunea cu o cerere prin care a arătat că solicită

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate și că imobilul reprezentând

lotul I a trecut în C.F. nou înființată nr. 46921 Brașov și apoi a fost

dezmembrat în două loturi cu numere topografice noi: 5734/2/4/1/1 și

5734/2/4/1/2. S-a mai solicitat constatarea că imobilul de la poziția A + L a

fost înscris în proprietatea Statului cu titlu de atribuire în urma ieșirii din

indiviziune iar dreptul de proprietate al pârâților V. a fost intabulat după

intabularea dreptului Statului.

În dosar au intervenit

printr-o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâților V.,

intervenienții I.L. și I.E.E.

Prin încheierea din 22

februarie 2008, Tribunalul Brașov a încuviințat în principiu cererea de

intervenție și a respins excepțiile de netimbrare a acțiunii, a lipsei

calității de reprezentare a Ministerului Finanțelor Publice pentru S.R. și a

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.R. și a autorității de lucru

judecat.

Pe fondul cauzei s-a reținut

că prin sentința civilă nr. 7132 din 18 septembrie 1989 a Judecătoriei Brașov

devenită definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul

M.M.V.N.R.L. împotriva pârâților S.D.M.O., I. Brașov pentru stabilirea masei

succesorale rămasă de pe urma defuncților M.N. și M.E.

Prin sentința civilă nr. 7132/1989

s-a constatat că reclamanții M.V.N.R.L. și pârâta S.D.M.O. sunt succesorii

defunctei M. cărora le revine, în calitate de copii, cota de câte ½ din

masa succesorală compusă de cote de 2/4 din imobilul înscris în C.F. nr. 14446,

situat în Brașov, str. Nicolae Iorga. Restul de 2/4 s-a constatat a fi

proprietatea S.R. S-a sistat indiviziunea și s-au format trei loturi: lotul I:

etaj și mansardă (atribuit Statului); lotul II: parter boxa 11 și garaj, (atribuit

reclamantului) și lotul III: apartament la demisol, boxa 10, atribuit pârâtei

(reclamanta din prezenta cauză).

Sentința nr. 7132/1998 a

fost înscrisă în C.F.

S-a mai reținut că ulterior

acestui partaj succesoral reclamanta S.D.M.O. a solicitat constatarea

nevalabilității titlului Statului de preluare a cotei de ½ parte din

imobil solicitare admisă prin decizia civilă nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții

de Apel București. Prin aceeași decizie s-a respins cererea de anulare a

contractului de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 de

pârâții V.E. și V.A.

În soluționarea cererilor

din prezenta cauză instanța de fond a constatat că potrivit deciziei nr. 317/2006

s-a statuat că titlul cu care Statul a preluat cota de ½ parte din

imobil este nevalabil, deci Statul nu a deținut niciodată un drept de

proprietate asupra cotei de ½.

S-a apreciat însă că

litigiul vizează o cotă parte ideală dintr-un bun imobil și că litigiul nu se

poate referi la un drept exclusiv asupra unei părți material determinate,

coproprietatea indiviză referindu-se la fiecare particulă din bun.

Față de această împrejurare

s-a apreciat că o atare constatare ar avea ca efect completarea masei

succesorale rămasă după antecesorii reclamantei și numitului M.M.V.N.R.L. și cu

cota de ½ din imobil și nu cu aducerea în patrimoniul reclamantei și a

lotului I menționat în sentința civilă nr. 7132/1989 a Judecătoriei Brașov.

Această interpretare s-a

impus față de faptul că prin decizia civilă nr. 317/2006 a Curții de Apel

Brașov s-a constatat nevalabil titlul Statului cu privire la o cotă parte

ideală, și nu nevalabilitatea titlului cu care Statul a preluat partea de

imobil ce intră în compunerea lotului I stabilit prin sentința civilă nr. 7132/1989

a Judecătoriei Brașov.

S-a apreciat că celelalte

cereri referitoare la rectificarea cărții funciare și compararea de titluri

sunt subsidiare față de pretenția principală și trebuie respinse față de

soluția dată cererii principale.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia civilă nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantei și a

schimbat sentința nr. 75/2008 a Tribunalului Brașov în sensul că a admis în

parte cererea de chemare în judecată cum a fost completată.

A constatat că cota de

½ din imobilul situat în Brașov, str. Nicolae Iorga, preluată fără titlu,

se regăsește în lotul I cum a fost individualizat prin sentința civilă nr. 7132/1989

în dosarul nr. 4615/1989 al Judecătoriei Brașov format din încăperile de la

etaj, mansardă și boxa nr. 12 pivnița de la demisol cu părțile de uz comun

descrise în C.F.

S-a dispus radierea

dreptului de proprietate al S.R. asupra imobilului C.F. nr. 14446 Brașov de la

B + 9, B + 15 din C.F. nr. 46921 Brașov de la B + 1 și din C.F. 46422 Brașov de

la B + 1.

S-a dispus intabularea

dreptului de proprietate al pârâtei S.D.M.O. asupra imobilului din C.F. nr. 46921

Brașov, la A + 2 (nr. cadastral 4556/1/1) și a fost obligat pârâtul M. Brașov

să predea reclamantei în posesie imobilul înscris în C.F. 46921 Brașov la A + 2

(nr. cadastral 4556/1/1).

A fost respinsă cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienții I.L. și I.E. în interesul

pârâților V.

S-a constatat că imobilul C.F.

14446 Brașov de la A + 2 a fost trecut în C.F. 4692 Brașov la A + 1 fiind

dezmembrat în:

- nr. top. nou –

5734/2/4/1/1 (nr. cadastral 4556/1/1 la A + 2 apartament etaj și mansardă,

compus la etaj din 4 camere, 2 bucătării, hol, wc, 2 băi, 2 balcoane și la

mansardă din 1 cameră, 1 box pod și boxa 12 pivnița de la demisol, proprietatea

Statului Român și

- nr. top. nou 5734/2/4/1/2

(nr. cadastral 4556/1/2) la A + 3 format din apartamentul de la mansardă compus

din 3 camere, hol, baie, bucătărie, wc, vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod

cu cota de 17,44 % din părțile comune care a trecut mai departe în C.F. 46922

Brașov, proprietari fiind pârâții V.E. și V.A.

Au fost păstrate

dispozițiile sentinței privind respingerea cererii de radiere a dreptului de

proprietate al pârâților V.E., V.A. și de obligare a acestora la predarea către

reclamantă a imobilului înscris în C.F. 469822 Brașov (nr. cadastral 4556/1/2).

A fost obligat pârâtul S.R. prin

Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov la 4.650 lei cheltuieli de judecată

la fond în primă instanță și în instanța de apel către reclamantă și aceasta

din urmă numai la 238 lei cu același titlu de cheltuieli de judecată în prima

instanță către intervenienții V.A. și V.E.

În motivarea deciziei

instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul înscris în C.F. nr.

1446 Brașov înscris la A + 1 s-a aflat în patrimoniul antecesorilor M.N. și M.E.

în cote de câte ½ fiecare.

În 1947 la 14 aprilie cota

de ½ din imobilul de mai sus s-a întabulat în proprietatea reclamantei S.D.M.O.,

născută M., cu titlu de dotă.

În baza cererii nr. 92484/1964

în baza Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. nr. 1528/1959 asupra dreptului de

proprietate aparținând reclamantei „pe porțiunea B + 7” a fost înscris dreptul

de proprietate al Statului cu titlu de drept provenit din naționalizare.

Prin sentința nr. 7132 din

18 septembrie 1989 s-a dispus ieșirea din indiviziune a coindivizarilor S.R. pentru

½ și succesorilor foștilor proprietari, M.M.V.N.R.L. și S.D.M.O. (fiu și

fiică ai părinților decedați, co-proprietari pe cota de ½ din imobil).

Prin sentința nr. 7132/89

mai sus menționată s-a dispus ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi, lotul

I cuprinzând cota de ½ deținută de Stat asupra imobilului, lotul II

revenind lui M.V.N.R.L. și lotul III reclamantei S.D.M.O.

S-a constatat că la 26

aprilie 2007 în baza încheierii nr. 29880 a O.C.P.I. Brașov, imobilul de la A +

2 respectiv, lotul I format din încăperile de la etaj, mansardă și boxa nr. 12

(pivnița) de la demisol a fost trecut în C.F. nr. 46921 Brașov și a fost

dezmembrat în

- nr. top. 5734/2/4/1 (nr. cadastral

4556/1/1) compus din apartamentul de la etaj și la mansardă 1 cameră, 1 boxă

pod și boxa nr. 12 (titular S.R. prin naționalizare) și, respectiv,

- nr. top. 5734/2/4/1/2 (nr.

cadastral 4556/1/2) compus din apartamentul de la mansardă format din 3 camere,

hol, baie, bucătărie, wc vestibule, logie, balcon, 2 boxe în pod, (titulari V.E.

și V.A. cu titlu de drept de cumpărare în baza Legii nr. 112/1995).

S-a mai constatat că pentru

imobilul din litigiu reclamanta S.D.M.O. a formulat anterior, în 18 iunie 1996,

o cerere de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov prin care a

solicitat rectificarea C.F. 14446 top. 5734/2/4/1 de la A + 2 lotul I, față de

nevalabilitatea titlului Statului întrucât reclamanta era exceptată de la

naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950, cerere completată cu revendicarea

și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare nr. 20779

din 15 noiembrie 1996. încheiat de SC R. SRL Brașov cu V.E. și V.A.

Această acțiune s-a soldat

cu decizia nr. 317 din 1 iunie 2006, irevocabilă, prin care s-a admis cererea

de constatare a nevalabilității titlului Statului asupra cotei de ½ din

imobilul înscris în C.F. 14446 Brașov top. 5734/2/4 de sub A + 1 și s-a respins

petitul privind rectificarea C.F. și constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare.

Instanța de apel a apreciat

că în raport de obiectul acțiunii soluționate prin decizia nr. 317/2006

prezenta acțiune este admisibilă având în vedere că cererile sunt diferite și

că o declarare a inadmisibilității acțiunii ar paraliza drepturile reclamantei

la liber acces la justiție.

S-a mai constatat totodată

că prin sentința civilă nr. 7132/1989 la 18 septembrie 1989 fiecare din

coproprietarii care dețineau imobilul a devenit proprietar exclusiv asupra unei

părți determinate. Și ca urmare, cotei de ½ preluată fără titlu valabil

de S.R. (conform deciziei nr. 317/2006), îi corespunde lotul I, motiv pentru

care s-a apreciat că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și admise în

temeiul art. 111 C. proc. civ.

S-a apreciat că raționamentul

primei instanțe este greșit deoarece tocmai prin sentința civilă nr. 7132/1989

a Judecătoriei Brașov s-a individualizat în mod irevocabil cota de ½ din

imobil preluată de S.R.

S-a apreciat și că radierea

dreptului de proprietate al Statului întabulat la B + 15 în temeiul hotărârii

de partaj este posibilă, în condițiile în care această hotărâre are efect

declarativ de drepturi și nu constitutiv de drepturi noi, ea constatând

drepturi preexistente. S-a revenit astfel la situația anterioară în ce privește

acest apartament, prin dispunerea intabulării dreptului de proprietate al

reclamantei.

Instanța de apel a

considerat corectă constatarea primei instanțe în sensul valabilității

contractului de vânzare-cumpărare 20779/1996 precum și respingerea cererii de

restituire a acestui apartament pentru care operează autoritatea de lucru

judecat prin decizia nr. 317/2006, excepție invocată de intervenienții V.,

reclamanta nerăsturnând prezumția de bună credință a dobânditorilor.

În sfârșit s-a constatat în

temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., culpa procesuală a pârâtului S.R.

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și M. Brașov, și au fost obligați

aceștia la 4.650 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 2/ Ap

din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs, în termenul

prevăzut de lege, reclamanta și pârâtul S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de D.G.F.P. Brașov.

Recursul reclamantei a fost

fondat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat decizia

pentru că se sprijină pe motive străine de natura pricinii și, respectiv,

pentru nelegalitate prin încălcarea dispozițiilor art. 480 C. civ. și art. 1

al. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.

Sub primul aspect s-a arătat

că deși s-a solicitat predarea imobilului ca urmare a preferinței pentru titlul

reclamantei în detrimentul titlului pârâtului, prin comparare de titluri,

instanța, în mod nelegal a opus reclamantei autoritatea de lucru judecat pentru

recunoașterea valabilității contractului de vânzare-cumpărare al chiriașilor,

problemă străină cauze deoarece reclamanta nu a contestat valabilitatea

titlului chiriașilor cumpărători.

Sub al doilea aspect

reclamanta a arătat că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de revendicare

cu toate că prin hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea abuzivă de

către Stat a imobilului din proprietatea sa. Nu poate fi preferat titlul

pârâților care au dobândit bunul de la un neproprietar și de altfel acești

dobânditori nu pot fi de bună credință pentru că la data notării dreptului lor

în C.F. era deja notat procesul de revendicare al reclamantei (și această

cerere de radiere a înscrierii în C.F. fiind greșit soluționată). Au fost

astfel încălcate dispozițiile Legii nr. 115/1937 art. 12 și 33, care mai sunt

valabile pentru zona în care se află imobilul.

Recursul pârâtului S.R. prin

Ministerul Finanțelor Publice s-a întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

În fapt a fost criticată

soluția instanței de apel pentru că în mod greșit s-a schimbat sentința

instanței de fond care a constatat, conform solicitării reclamantei, că o cotă

de ½ din imobilul din litigiu pentru care a fost constatată

nevalabilitatea titlului Statului (prin decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a

Curții de Apel Brașov) se regăsește în lotul I astfel cum loturile pentru

partajarea imobilului au fost stabilite prin sentința civilă nr. 7132/1999 a

Judecătoriei Brașov.

S-a mai arătat de către

recurent că prezenta acțiune privește o cotă parte ideală dintr-un imobil și

deci nu un drept exclusiv asupra unei părți materiale determinată dintr-un bun,

coproprietatea purtând asupra fiecărei particule din acel bun.

S-a mai arătat că prin

decizia nr. 317 din 1 iunie 2006 a Curții de Apel Brașov s-a constatat

nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat partea din imobil ce intra în

compunerea lotului I, stabilit prin sentința nr. 7132/1989 a Judecătoriei

Brașov, însă prin această hotărâre s-a constatat nevalabilitatea titlului cu

privire la o cotă ideală.

Or, s-a susținut în recursul

acestei părți, reclamanta nu poate schimba situația constatată printr-o

hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 7132/1989) decât pe căile legale

de atac.

S-a apreciat ca nelegală

individualizarea cotei de ½ în proprietatea Statului, acesta din urmă

neintrând niciodată în posesia acestei cote, deci nu se poate discuta cererea

reclamantei în contradictoriu cu acest pârât.

S-a mai reținut că o atare

acțiune, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 este inadmisibilă,

întrucât legea specială a epuizat toate posibilitățile de revendicare a

imobilului ce face obiectul ei de reglementare.

S-a mai criticat obligarea

pârâtului recurent la 4.650 lei cheltuieli de judecată, cu încălcarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., deși nu există o culpă procesuală a

pârâtului S.R. față de lipsa dovezilor că S.R. ar fi acționat sau ar fi omis să

acționeze astfel ca reclamanta să fie obligată să introducă acțiunea ce face

obiectul prezentului proces.

În dosar, pârâții M. Brașov

prin primar și SC R. SRL Brașov și respectiv intimații intervenienți V.E. și V.A.,

I.E.E. și I.L. au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea

recursului S.R. și respingerea recursului reclamantei.

Analizând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate se constată următoarele:

Recursul reclamantei este

întemeiat.

Instanța de apel care a

intrat în soluționarea fondului a respins în mod greșit capătul de cerere

privind partea din imobil ocupată de pârâții V., considerând că aceștia justifică

titlul (contractul de vânzare-cumpărare) confirmat judecătorește prin decizia nr.

317/2006 pentru imobilul ce îl dețin, situație stabilită cu autoritate de lucru

judecat.

Analiza instanței de apel a

fost greșit făcută în raport de hotărârea nr. 317/2006 intrată în puterea

lucrului judecat cât privește valabilitatea titlului pârâților V.

Nu acesta era obiectul

cercetării cu care instanța a fost investită pentru că reclamanta nu a

contestat titlul acestor pârâși. Ea a solicitat însă compararea de titluri și

urmare acestui demers a invocat o serie de argumente pentru care a cerut

instanței să dea preferință titlului său în comparație cu cel al pârâților V.

Or, o asemenea analiză nu a

fost făcută de instanța de apel care astfel nu s-a pronunțat pe acest capăt de

cerere din acțiunea reclamantei și de a cărei soluționare depinde și cererea

privind radierea din C.F. a dreptului de proprietate a pârâților V.E. și V.A. și

la obligarea acestora la restituirea imobilului.

Recursul pârâtei D.G.F.P. Brașov

în reprezentarea S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat sub

aspectul modalității sumare și nemotivate de soluționare a cererii de

cheltuieli de judecată și în consecință a obligării acestui pârât la plata cu

acest titlu.

Cât privește obligarea la cheltuieli

de judecată s-a susținut că nu s-a dovedit culpa procesuală a acestui pârât și

faptul că obligația a fost stabilită generic pentru cheltuieli de judecată la

fond și apel, fără a fi determinată în concret suma din cuantumul cheltuielilor

de judecată la care este obligată fiecare parte.

Calitatea procesuală a

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice de a reprezenta S.R. în prezentul

proces este justificată de obligația generală fixată în sarcina Ministerul

Finanțelor Publice de a reprezenta Statul în raporturile juridice în care

participă în mod nemijlocit în nume propriu.

Or Statul, ca titular de

drept de proprietate pentru imobilul în discuție, care a și fost înregistrat în

C.F. cu această calitate, stă în proces prin Ministerul Finanțelor Publice în

temeiul art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele

fizice și persoanele juridice, în acțiunea în rectificare de C.F.

Cu ocazia rejudecării se va

determina și măsura în care, în raport de cererile formulate în contradictoriu

cu acest pârât, S.R. are o culpă procesuală care să determine obligația

acestuia la plata cheltuielilor de judecată și în ce cuantum.

Instanța urmează a analiza

cheltuielile efectuate în proces în diferitele lui faze, inclusiv în recurs și

va stabili răspunderea pentru acestea a pârâților care au căzut în pretenții.

Având în vedere

considerentele mai sus expuse, și constatând întemeiate recursurile în limitele

arătate se vor admite în sensul art. 312 C. proc. civ., cererile recurenților

și se va casa în parte decizia atacată.

Se va trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului cât privește cererile

referitoare la compararea de titluri și modificarea cărții funciare.

Cu această ocazie se vor

analiza și criticile formulate de recurenta pârâtă referitor la cheltuielile de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.D.M.O. și recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Brașov,

reprezentanta în teritoriu a S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de muncă și asigurări sociale.

Casează în parte decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei cât privește

capetele de cerere privind compararea de titluri și modificarea înscrierii în

cartea funciară.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei civile nr. 2/ Ap din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.