ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.12.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2006

HOTĂRÂRE
23.12.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3349

pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2004 de Tribunalul

Caraș-Severin, secția civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.

B.C. SA, județul Arad împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA cu sediul social în

Reșița județul Caraș Severin.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că la data de 23 septembrie 2004, prin hotărârea consiliul

de administrație al SC U.C.M.R. SA Reșița a aprobat reducerea capitalului

social de la 169.560.525.000 lei la 6.782.421.000 lei prin reducerea valorii

nominale a acțiunilor societății de la 25.000 lei /acțiune la 1.000 lei /acțiune,

context în care reclamanta era acționară a pârâtei deținând 16,3 % din

capitalul social. Din examinarea procesului-verbal încheiat la 23 septembrie

2004 urmare a lucrărilor consiliului de administrație întrunit în ședința

ordinară la sediul SC U.C.M.R. SA și a actelor anexate rezultă că nu au fost

încălcate dispozițiile legale privind convocarea, procesul verbal respectă

conținutul legal iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost luată cu

respectarea normelor legale și în interesul societății.

Scopul reducerii capitalului social

a fost de a diminua pierderile societății în scopul redresării

economico-financiare, întrucât conform bilanțului contabil la 31 decembrie 2003

activul net al societății avea o valoare negativă fiind de 678.740.019 mii lei.

Disproporția creată între capitalul social și activul net a fost dăunătoare

atât acționarilor cât și creditorilor sociali astfel că se impunea luarea

acestor măsuri.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 98/ A din 16

mai 2005 a dispus admiterea apelului declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad,

împotriva sentinței civile nr. 3349 din 23 decembrie 2004, pronunțată de

Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, în sensul că a fost anulată sentința

apelată și reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, a respins

acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R.

SA Reșița.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit că apelul declarat de reclamantă este întemeiat,

însă numai cu privire la primul motiv de apel, respectiv la faptul că acțiunea

reclamantei trebuia judecată în camera de consiliu și nu în ședința publică.

Deoarece prima instanță a judecat

procesul în ședință publică, fapt care rezultă din încheierea de ședință și

sentința atacată, prin admiterea apelului a fost anulată sentința atacată și

reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, în urma anulării

sentinței, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei. Au fost preluate,

în esență, în justificarea acestei decizii, argumentele instanței de fond,

respectiv că nu au fost încălcate dispozițiile legale privind convocarea

ședinței, procesul-verbal respectă conținutul legal, iar hotărârea de reducere

a capitalului social a fost elaborată cu respectarea normelor legale și în

interesul societății.

Împotriva deciziei civile nr. 98/ A

din 16 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și

de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta S.I.F. B.C. SA, care a

criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu

încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că s-a

dispus judecarea cauzei în cameră de consiliu și nu în ședința publică, a fost

dată o interpretare greșită și restrictivă în ceea ce privește convocarea și

publicitatea hotărârii consiliului de administrație, nu a fost indicat temeiul

de drept în baza căruia s-a apreciat că nu trebuie aplicată O.G. nr. 45/2004

precum și împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra petitului de

diminuare a onorariului de avocat, cererea de recurs având ca bază legală

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC U.C.M.R. SA

Reșița a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, pentru următoarele

considerente:

Este de necontestat că potrivit

dispozițiilor imperative, cuprinse în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990

modificată și republicată, hotărârile luate de adunarea generală în limitele

legii sau actului sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat

parte la adunare sau au votat contra, iar cererea în anulare se va judeca în

camera de consiliu. Instanța de fond nu a respectat această reglementare și

corect instanța de apel, în baza art. 297, raportat la art. 165 alin. (2) C.

proc. civ. a admis apelul reclamantei formulat sub acest aspect și anulat

sentința atacată.

Aceiași instanță de apel, reținând

cauza spre rejudecare, urmare a anulării hotărârii instanței de fond, ea însăși

a procedat la respectarea literei și spiritului legii instituit de cadrul legal

expus anterior, prin aceea că a soluționat cauza dedusă judecății, pe fond, în

camera de consiliu.

Nici criticile privind convocarea și

publicitatea hotărârilor consiliului de administrație, precum și cele

referitoare la nerespectarea O.G. nr. 45/2004 nu sunt justificate, deoarece

instanțe judecătorești anterioare au dat o interpretare corectă dispozițiilor

legale în materie.

Potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990,

pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse în

termen de 15 zile la O.R.C. spre a fi menționate în registru și publicate în M.

Of. al României partea a IV a și în cazul în care aceste hotărâri implică

modificarea actului constitutiv se va publica numai actul adițional cuprinzând

textul integral al clauzelor modificate. Întreaga documentație existentă la

dosarul cauzei probează respectarea prevederilor legale.

O.G. nr. 45 din 29 ianuarie 2004

pentru finalizarea privatizării unor societăți comerciale din portofoliul A.P.A.P.S.,

aflate în dificultate, publicată în M. Of. din 31 ianuarie 2004, cuprinde în

principal măsuri pentru finalizarea privatizării SC UC.M.R. SA. Amplu

argumentat și bine documentat, s-a reținut că punerea în aplicare a acestui act

normativ presupune implicarea și a altor autorități ale statului român, în

contextul unei derulări lente a punerii lui în executare.

Din verificarea aplicării

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., apare cât se poate de evident că instanța

de apel s-a pronunțat și asupra acestor aspecte, în sensul că reclamanta a fost

obligată la plata sumei de 89.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

către pârâtă, în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat, neexistând

motive pentru diminuarea lui. Pentru această fază procesuală onorariul de

asistență juridică a fost dovedit cu ordinul de plată din 5 noiembrie 2004

aflat la dosar fond.

Urmează a respinge ca nedovedită

cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă în faza procesuală a

recursului.

Rațiunile juridice expuse determină

ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta S.I.F. B.C. SA

Arad, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 98/ A din 16

mai 2005, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ.

Urmează a respinge ca nedovedită

cererea de cheltuieli de judecată solicitate de pârâtă.

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva deciziei nr. 98/ A din 16 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Respinge cererea de cheltuieli de

judecată ca nedovedită.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-31
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1943/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 632 din 2 martie 2005 Tribunalul Caraș Severin a respins acțiunea reclamantei S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R.
ÎCCJ 2004-10-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4220/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 4237/C din 3 noiembrie 2003, a admis acțiunea reclamantei S.I.F. Tra
ÎCCJ 2007-04-25
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 578 din 5 iunie 2006, Tribunalul Caraș – Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U.C.M. SA Reșița împotriva pârâtei SC F.R.R
ÎCCJ 2006-02-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâta SC A. SRL Arad, solicitând anularea parțială a hotărârii A.G.A. din 26 martie 2002 în privința pct. c, dre
ÎCCJ 2006-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1136/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2363 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială la 10 noiembrie 2004, s-a respins acțiunea astfel cum a fost precizată formulată
Sursă