ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3349 pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2004 de Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA, județul Arad împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA cu sediul social în Reșița județul Caraș Severin. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că la data de 23 septembrie 2004, prin hotărârea consiliul de administrație al SC U.C.M.R. SA Reșița a aprobat reducerea capitalului social de la 169.560.525.000 lei la 6.782.421.000 lei prin reducerea valorii nominale a acțiunilor societății de la 25.000 lei /acțiune la 1.000 lei /acțiune, context în care reclamanta era acționară a pârâtei deținând 16,3 % din capitalul social.

Din examinarea procesului-verbal încheiat la 23 septembrie 2004 urmare a lucrărilor consiliului de administrație întrunit în ședința ordinară la sediul SC U.C.M.R. SA și a actelor anexate rezultă că nu au fost încălcate dispozițiile legale privind convocarea, procesul verbal respectă conținutul legal iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost luată cu respectarea normelor legale și în interesul societății. Scopul reducerii capitalului social a fost de a diminua pierderile societății în scopul redresării economico-financiare, întrucât conform bilanțului contabil la 31 decembrie 2003 activul net al societății avea o valoare negativă fiind de 678.740.019 mii lei. Disproporția creată între capitalul social și activul net a fost dăunătoare atât acționarilor cât și creditorilor sociali astfel că se impunea luarea acestor măsuri.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 98/ A din 16 mai 2005 a dispus admiterea apelului declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva sentinței civile nr. 3349 din 23 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, în sensul că a fost anulată sentința apelată și reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA Reșița. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a stabilit că apelul declarat de reclamantă este întemeiat, însă numai cu privire la primul motiv de apel, respectiv la faptul că acțiunea reclamantei trebuia judecată în camera de consiliu și nu în ședința publică.

Deoarece prima instanță a judecat procesul în ședință publică, fapt care rezultă din încheierea de ședință și sentința atacată, prin admiterea apelului a fost anulată sentința atacată și reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, în urma anulării sentinței, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei. Au fost preluate, în esență, în justificarea acestei decizii, argumentele instanței de fond, respectiv că nu au fost încălcate dispozițiile legale privind convocarea ședinței, procesul-verbal respectă conținutul legal, iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost elaborată cu respectarea normelor legale și în interesul societății. Împotriva deciziei civile nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta S.I.F.

B.C. SA, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că s-a dispus judecarea cauzei în cameră de consiliu și nu în ședința publică, a fost dată o interpretare greșită și restrictivă în ceea ce privește convocarea și publicitatea hotărârii consiliului de administrație, nu a fost indicat temeiul de drept în baza căruia s-a apreciat că nu trebuie aplicată O.G. nr. 45/2004 precum și împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra petitului de diminuare a onorariului de avocat, cererea de recurs având ca bază legală dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Intimata pârâtă SC U.C.M.R. SA Reșița a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, pentru următoarele considerente: Este de necontestat că potrivit dispozițiilor imperative, cuprinse în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra, iar cererea în anulare se va judeca în camera de consiliu. Instanța de fond nu a respectat această reglementare și corect instanța de apel, în baza art. 297, raportat la art. 165 alin. (2) C. proc.

civ. a admis apelul reclamantei formulat sub acest aspect și anulat sentința atacată. Aceiași instanță de apel, reținând cauza spre rejudecare, urmare a anulării hotărârii instanței de fond, ea însăși a procedat la respectarea literei și spiritului legii instituit de cadrul legal expus anterior, prin aceea că a soluționat cauza dedusă judecății, pe fond, în camera de consiliu. Nici criticile privind convocarea și publicitatea hotărârilor consiliului de administrație, precum și cele referitoare la nerespectarea O.G. nr. 45/2004 nu sunt justificate, deoarece instanțe judecătorești anterioare au dat o interpretare corectă dispozițiilor legale în materie. Potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990, pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la O.R.C.

spre a fi menționate în registru și publicate în M. Of. al României partea a IV a și în cazul în care aceste hotărâri implică modificarea actului constitutiv se va publica numai actul adițional cuprinzând textul integral al clauzelor modificate. Întreaga documentație existentă la dosarul cauzei probează respectarea prevederilor legale. O.G. nr. 45 din 29 ianuarie 2004 pentru finalizarea privatizării unor societăți comerciale din portofoliul A.P.A.P.S., aflate în dificultate, publicată în M. Of. din 31 ianuarie 2004, cuprinde în principal măsuri pentru finalizarea privatizării SC UC.M.R. SA. Amplu argumentat și bine documentat, s-a reținut că punerea în aplicare a acestui act normativ presupune implicarea și a altor autorități ale statului român, în contextul unei derulări lente a punerii lui în executare.

Din verificarea aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., apare cât se poate de evident că instanța de apel s-a pronunțat și asupra acestor aspecte, în sensul că reclamanta a fost obligată la plata sumei de 89.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă, în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat, neexistând motive pentru diminuarea lui. Pentru această fază procesuală onorariul de asistență juridică a fost dovedit cu ordinul de plată din 5 noiembrie 2004 aflat la dosar fond. Urmează a respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă în faza procesuală a recursului. Rațiunile juridice expuse determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta S.I.F.

B.C. SA Arad, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Urmează a respinge ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată solicitate de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva deciziei nr. 98/ A din 16 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 ianuarie 2006.