ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3349
pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2004 de Tribunalul
Caraș-Severin, secția civilă a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.I.F.
B.C. SA, județul Arad împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA cu sediul social în
Reșița județul Caraș Severin.
În fundamentarea acestei soluții,
instanța de fond a reținut că la data de 23 septembrie 2004, prin hotărârea consiliul
de administrație al SC U.C.M.R. SA Reșița a aprobat reducerea capitalului
social de la 169.560.525.000 lei la 6.782.421.000 lei prin reducerea valorii
nominale a acțiunilor societății de la 25.000 lei /acțiune la 1.000 lei /acțiune,
context în care reclamanta era acționară a pârâtei deținând 16,3 % din
capitalul social. Din examinarea procesului-verbal încheiat la 23 septembrie
2004 urmare a lucrărilor consiliului de administrație întrunit în ședința
ordinară la sediul SC U.C.M.R. SA și a actelor anexate rezultă că nu au fost
încălcate dispozițiile legale privind convocarea, procesul verbal respectă
conținutul legal iar hotărârea de reducere a capitalului social a fost luată cu
respectarea normelor legale și în interesul societății.
Scopul reducerii capitalului social
a fost de a diminua pierderile societății în scopul redresării
economico-financiare, întrucât conform bilanțului contabil la 31 decembrie 2003
activul net al societății avea o valoare negativă fiind de 678.740.019 mii lei.
Disproporția creată între capitalul social și activul net a fost dăunătoare
atât acționarilor cât și creditorilor sociali astfel că se impunea luarea
acestor măsuri.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 98/ A din 16
mai 2005 a dispus admiterea apelului declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad,
împotriva sentinței civile nr. 3349 din 23 decembrie 2004, pronunțată de
Tribunalul Caraș-Severin, secția civilă, în sensul că a fost anulată sentința
apelată și reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, a respins
acțiunea formulată de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R.
SA Reșița.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a stabilit că apelul declarat de reclamantă este întemeiat,
însă numai cu privire la primul motiv de apel, respectiv la faptul că acțiunea
reclamantei trebuia judecată în camera de consiliu și nu în ședința publică.
Deoarece prima instanță a judecat
procesul în ședință publică, fapt care rezultă din încheierea de ședință și
sentința atacată, prin admiterea apelului a fost anulată sentința atacată și
reținând cauza spre rejudecare în camera de consiliu, în urma anulării
sentinței, a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei. Au fost preluate,
în esență, în justificarea acestei decizii, argumentele instanței de fond,
respectiv că nu au fost încălcate dispozițiile legale privind convocarea
ședinței, procesul-verbal respectă conținutul legal, iar hotărârea de reducere
a capitalului social a fost elaborată cu respectarea normelor legale și în
interesul societății.
Împotriva deciziei civile nr. 98/ A
din 16 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și
de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta S.I.F. B.C. SA, care a
criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost dată cu
încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că s-a
dispus judecarea cauzei în cameră de consiliu și nu în ședința publică, a fost
dată o interpretare greșită și restrictivă în ceea ce privește convocarea și
publicitatea hotărârii consiliului de administrație, nu a fost indicat temeiul
de drept în baza căruia s-a apreciat că nu trebuie aplicată O.G. nr. 45/2004
precum și împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra petitului de
diminuare a onorariului de avocat, cererea de recurs având ca bază legală
dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Intimata pârâtă SC U.C.M.R. SA
Reșița a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut
respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul
probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de
recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat
recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA, pentru următoarele
considerente:
Este de necontestat că potrivit
dispozițiilor imperative, cuprinse în art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990
modificată și republicată, hotărârile luate de adunarea generală în limitele
legii sau actului sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat
parte la adunare sau au votat contra, iar cererea în anulare se va judeca în
camera de consiliu. Instanța de fond nu a respectat această reglementare și
corect instanța de apel, în baza art. 297, raportat la art. 165 alin. (2) C.
proc. civ. a admis apelul reclamantei formulat sub acest aspect și anulat
sentința atacată.
Aceiași instanță de apel, reținând
cauza spre rejudecare, urmare a anulării hotărârii instanței de fond, ea însăși
a procedat la respectarea literei și spiritului legii instituit de cadrul legal
expus anterior, prin aceea că a soluționat cauza dedusă judecății, pe fond, în
camera de consiliu.
Nici criticile privind convocarea și
publicitatea hotărârilor consiliului de administrație, precum și cele
referitoare la nerespectarea O.G. nr. 45/2004 nu sunt justificate, deoarece
instanțe judecătorești anterioare au dat o interpretare corectă dispozițiilor
legale în materie.
Potrivit art. 130 din Legea nr. 31/1990,
pentru a fi opozabile terților hotărârile adunării generale vor fi depuse în
termen de 15 zile la O.R.C. spre a fi menționate în registru și publicate în M.
Of. al României partea a IV a și în cazul în care aceste hotărâri implică
modificarea actului constitutiv se va publica numai actul adițional cuprinzând
textul integral al clauzelor modificate. Întreaga documentație existentă la
dosarul cauzei probează respectarea prevederilor legale.
O.G. nr. 45 din 29 ianuarie 2004
pentru finalizarea privatizării unor societăți comerciale din portofoliul A.P.A.P.S.,
aflate în dificultate, publicată în M. Of. din 31 ianuarie 2004, cuprinde în
principal măsuri pentru finalizarea privatizării SC UC.M.R. SA. Amplu
argumentat și bine documentat, s-a reținut că punerea în aplicare a acestui act
normativ presupune implicarea și a altor autorități ale statului român, în
contextul unei derulări lente a punerii lui în executare.
Din verificarea aplicării
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., apare cât se poate de evident că instanța
de apel s-a pronunțat și asupra acestor aspecte, în sensul că reclamanta a fost
obligată la plata sumei de 89.250.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
către pârâtă, în primă instanță, reprezentând onorariu de avocat, neexistând
motive pentru diminuarea lui. Pentru această fază procesuală onorariul de
asistență juridică a fost dovedit cu ordinul de plată din 5 noiembrie 2004
aflat la dosar fond.
Urmează a respinge ca nedovedită
cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâtă în faza procesuală a
recursului.
Rațiunile juridice expuse determină
ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta S.I.F. B.C. SA
Arad, să fie înlăturate ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat
recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele prevăzute de art. 304 C.
proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 98/ A din 16
mai 2005, pronunțată în camera de consiliu de Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ.
Urmează a respinge ca nedovedită
cererea de cheltuieli de judecată solicitate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.I.F. B.C. SA, împotriva deciziei nr. 98/ A din 16 mai 2005,
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Respinge cererea de cheltuieli de
judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 27 ianuarie 2006.