ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3418/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3418/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Caraș-Severin,

prin sentința civilă nr. 2457 din 29 septembrie 2006, a admis cererea formulată

de reclamanta SC U.C.M.R. SA cu sediul social în municipiul Reșița județul

Caraș-Severin în contradictoriu cu pârâta SC F.R.R.R. SA cu sediul social în

municipiul Reșița județul Caraș-Severin, în sensul că a desemnat pe expertul C.L.C.

să întocmească un raport în care să analizeze operațiunile din gestiunea

societății SC F.R.R. SA, referitoare la:

a imobilizărilor corporale și necorporale ale societății pârâte, conform

legislației contabile române în vigoare;

al cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe;

calcul a cheltuielilor cu amortizarea asupra rezultatelor financiare ale societății;

contabile a elementelor patrimoniale de activ și pasiv, în momentul trecerii de

la înregistrarea contabilă în valută a activului și pasivului patrimonial, la

contabilizarea în moneda națională respectiv data de 1 ianuarie 2004;

stocurilor cu mișcare lentă asupra rezultatelor din bilanț;

contabile în valută a elementelor patrimoniale de activ și pasiv în perioada

1992/2004, raportat la prevederile contabile legale în vigoare și la Hotărârea A.G.A. din luna octombrie 2001;

necorcordanței dintre valoarea totală a capitalului social înregistrat în

evidențele contabile ale SC F.R.R.R. SA și capitalul social declarat la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

managementului societății de a declara alte valori care să fie folosite ca bază

impozabilă în ceea ce privește impozitul pe clădiri decât valorile înregistrate

în contabilitate și care atrag un ridicat nivel al costurilor cu amortizarea.

S-a dispus că raportul

întocmit să fie predat cenzorilor societății pârâte iar onorariul expertei să

fie suportat de aceiași societate pârâtă.

În fundamentarea acestei

soluții instanța de fond a reținut în principal că dispozițiile art. 136 din Legea

nr. 31/1990 republicată prevăd posibilitatea ca acționarii care dețin cel puțin

10 % din capitalul social să solicite instanței desemnarea unuia sau mai multor

experți, care să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească

un raport, care urmează să fie predat cenzorilor societății pentru a fi

analizat și propuse măsuri corespunzătoare.

Curtea de Apel Timișoara,

secția comercială, prin decizia civilă nr. 17/ A din 23 ianuarie 2007, a

respins apelul declarat de pârâta F.R.R.R. SA împotriva sentinței civile nr.

2457 din 29 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr.

4890/COM/2006, preluând argumentele de natură juridică ale primei instanțe.

Împotriva deciziei civile nr.

17/ A din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

a promovat recurs pârâta F.R.R.R. SA, care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea acțiunii. În

dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a expus că acțiunea este abuzivă și

formulată cu rea credință, neregulile invocate de reclamantă nu sunt reale și

nu a fost încălcată nici o prevedere legală.

Intimata-reclamantă SC U.C.M.R.

SA a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut

respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de pârâtă

urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că,

potrivit certificatului nr. 11373 din 19 aprilie 2006 eliberat de O.R.C. de pe

lângă Tribunalul Caraș-Severin, reclamanta SC U.C.M.R. SA este acționar al

pârâtei SC F.R.R. SA, deținând 40 % din capitalul social.

Din această perspectivă,

apare pe deplin justificată, conform dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990

cererea reclamantei de a fi desemnat de instanță un expert care să analizeze operațiunile

din gestiunea societății și să întocmească un raport ce va fi predat societății

și cenzorilor.

Acțiunea reclamantă nu poate

fi caracterizată ca fiind abuzivă și formulată cu vădită rea credință, deoarece

este justificată de calitatea reclamantei și reglementată legal.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.R.R.R. SA

împotriva deciziei civile nr. 17/ A din 23 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din

cerințele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta F.R.R.R. SA, împotriva deciziei nr. 17 din 23 ianuarie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 1 noiembrie 2007.