ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 578 din 5 iunie 2006, Tribunalul Caraș – Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta SC U.C.M. SA Reșița împotriva pârâtei SC F.R.R.R. SA, constată nulitatea absolută totală a H.A.G.O. a SC F.R.R.R. SA nr. 33 din data de 31 martie 2006, constată nulitatea absolută parțială a H.A.G.E.A SC F.R.R.R. SA nr. 23 din data de 31 martie 2006, privitor la mențiunea „schimbarea denumirii R.R. SA”, obligă pârâta SC F.R.R.R. SA să plătească reclamantei SC U.C.M. SA Reșița suma de 1.422 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cu s-au respectat condițiile de formă și de fond necesare pentru adoptarea unor hotărâri legale de către A.G.O.A.

și A.G.E.A. a SC F.R.R.R. SA. Nu s-a dat eficiență prevederilor art. 112 și art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit cărora pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționari ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv sau în lege nu se prevede o majorare mai mare și pentru validitatea deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezența acționarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social.

De asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că administratorii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută. În cazul modificării actului constitutiv care în speță se concretizează prin schimbarea denumirii R.R. SA, convocarea nu a cuprins textul integral al propunerilor, respectiv propunerile pentru noua denumire. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 205 din 16 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC F.R.R.R. SA, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului său întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică decizia atacată, în esență, pentru că nu a avut în vedere împrejurarea că societatea pârâtă s-a înființat în temeiul Decretului nr. 424/1972 și că ea își desfășoară activitatea potrivit statutului său care derogă de la prevederile Legii nr. 31/1990, neputându-se pune problema că nu au fost respectate prevederile art. 112 și 115 din Legea nr. 31/1990. Ca atare instanțele au apreciat în mod greșit că hotărârile atacate nu sunt legale, ele fiind valabil adoptate în conformitate cu prevederile statutare. Examinând decizia atacată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și că recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din probele dosarului, inclusiv din recunoașterile pârâtei, și cum corect au reținut ambele instanțe, hotărârile atacate au fost luate cu încălcarea prevederilor statutare, astfel cum au fost modificate la 18 decembrie 1995 – respectiv cu doar 60 % din voturi și nu cu o majoritate de ¾ prevăzută de statut. Față de această împrejurare în mod legal s-a constatat nulitatea absolută și respectiv nulitatea absolută parțială a hotărârilor atacate și s-a respins apelul pârâtei ca nefondat și drept urmare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat. Instanța va respinge cererea intimatei – reclamantă de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu de avocat întrucât mandatarul acesteia, D.R.L.P., nu a făcut dovada, conform legii pentru organizarea profesiei de avocat, calității de avocat angajat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC F.R.R.R. SA Reșița împotriva deciziei nr. 205 din 16 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata – reclamantă SC U.C.M. SA Reșița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2007.