ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1496/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 578 din 5

iunie 2006, Tribunalul Caraș – Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC U.C.M. SA Reșița împotriva pârâtei SC F.R.R.R. SA, constată nulitatea

absolută totală a H.A.G.O. a SC F.R.R.R. SA nr. 33 din data de 31 martie 2006,

constată nulitatea absolută parțială a H.A.G.E.A SC F.R.R.R. SA nr. 23 din data

de 31 martie 2006, privitor la mențiunea „schimbarea denumirii R.R. SA”, obligă

pârâta SC F.R.R.R. SA să plătească reclamantei SC U.C.M. SA Reșița suma de

1.422 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că cu s-au respectat condițiile de formă și de fond

necesare pentru adoptarea unor hotărâri legale de către A.G.O.A. și A.G.E.A. a

SC F.R.R.R. SA.

Nu s-a dat eficiență

prevederilor art. 112 și art. 115 din Legea nr. 31/1990 republicată potrivit

cărora pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este

necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin jumătate din

capitalul social, iar hotărârile să fie luate de acționari ce dețin majoritatea

absolută din capitalul social reprezentat în adunare, dacă în actul constitutiv

sau în lege nu se prevede o majorare mai mare și pentru validitatea

deliberărilor adunării generale extraordinare, când actul constitutiv nu

dispune altfel, sunt necesare la prima convocare, prezența acționarilor

reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotărârile să fie luate cu

votul unui număr de acționari care să reprezinte cel puțin jumătate din

capitalul social.

De asemenea, nu s-a ținut

seama de faptul că administratorii societății nu pot reprezenta pe acționari,

sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută.

În cazul modificării actului

constitutiv care în speță se concretizează prin schimbarea denumirii R.R. SA,

convocarea nu a cuprins textul integral al propunerilor, respectiv propunerile

pentru noua denumire.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 205 din 16 noiembrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC F.R.R.R. SA, solicitând admiterea

acestuia și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii

acțiunii reclamantei.

În motivarea recursului său

întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

critică decizia atacată, în esență, pentru că nu a avut în vedere împrejurarea

că societatea pârâtă s-a înființat în temeiul Decretului nr. 424/1972 și că ea

își desfășoară activitatea potrivit statutului său care derogă de la prevederile

Legii nr. 31/1990, neputându-se pune problema că nu au fost respectate

prevederile art. 112 și 115 din Legea nr. 31/1990. Ca atare instanțele au

apreciat în mod greșit că hotărârile atacate nu sunt legale, ele fiind valabil

adoptate în conformitate cu prevederile statutare.

Examinând decizia atacată,

Înalta Curte constată că aceasta este legală și că recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din probele

dosarului, inclusiv din recunoașterile pârâtei, și cum corect au reținut ambele

instanțe, hotărârile atacate au fost luate cu încălcarea prevederilor

statutare, astfel cum au fost modificate la 18 decembrie 1995 – respectiv cu

doar 60 % din voturi și nu cu o majoritate de ¾ prevăzută de statut.

Față de această împrejurare în mod legal s-a constatat nulitatea absolută și

respectiv nulitatea absolută parțială a hotărârilor atacate și s-a respins

apelul pârâtei ca nefondat și drept urmare, Înalta Curte urmează ca, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

Instanța va respinge cererea

intimatei – reclamantă de obligare a recurentei pârâte la plata cheltuielilor

de judecată efectuate în recurs reprezentând onorariu de avocat întrucât

mandatarul acesteia, D.R.L.P., nu a făcut dovada, conform legii pentru

organizarea profesiei de avocat, calității de avocat angajat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC F.R.R.R. SA Reșița împotriva deciziei nr. 205 din 16 noiembrie

2006 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat.

Respinge cererea de

cheltuieli de judecată formulată de intimata – reclamantă SC U.C.M. SA Reșița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 aprilie 2007.