ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1943/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 632 din 2 martie 2005 Tribunalul Caraș Severin a respins acțiunea reclamantei S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva pârâtei SC U.C.M.R. SA Reșița și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 89.250.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu există nici un motiv de nulitate absolută a hotărârii, nefiind încălcate dispozițiile legale cuprinse în art. 117 alin. (3), (7) și (8) din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 236 alin. (3) din Legea nr. nr. 297/2004 și art. 970 C. civ. Pe fondul cauzei s-a reținut că majorarea capitalului social astfel cum a fost prevăzută în actul constitutiv al societății pârâte este posibilă și s-a realizat cu respectarea normelor legale în materie.

Apelul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 137 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că luarea deciziei de majorare a capitalului social de consiliul de administrație al SC U.C.M.R. SA în exercitarea atribuției delegate prin actul constitutiv, a fost precedată de ținerea unei adunări generale extraordinare a acționarilor din data de 14 octombrie 2004 care a stabilit printre altele, nivelul maxim până la care se majorează capitalul social, durata maximă pe care se poate realiza majorarea și procedeul de realizare a majorării capitalului social; că prevederile art. 236 alin. (3) C. proc.

civ., nu fac referire la formalitățile care trebuie îndeplinite pentru convocarea consiliului de administrație. Pe fondul cauzei s-a reținut că majorarea capitalului social a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând norme juridice prohibitive care să îngrădească derularea în paralel, în cadrul unei societăți comerciale, atât a unei operațiuni reducere de capital social, cât și a unei operațiuni de majorare de capital social de natura celor realizate la SC U.C.M.R. SA. În ceea ce privește cheltuielile de judecată s-a reținut că just au fost acordate toate sumele avansate în vederea realizării judecății. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad invocând în condițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. nelegalitatea soluției. În motivarea recursului reclamanta a susținut în esență, că în mod nelegal instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată, apreciind greșit că în speță nu trebuie aplicate prevederile legale referitoare la formalitățile de convocare, singura interpretare posibilă și legală a textului art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 putându-se face numai în corelare cu art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Pe fondul cauzei s-a susținut că instanța de apel trebuia să constate ilegalitatea operațiunii de majorare a capitalului social întrucât această operațiune s-a desfășurat în paralel cu o operațiune de diminuare a capitalului social, ce a făcut ca aportul în numerar să fie adus la un capital social incert și să opereze cu două valori nominale pentru aceeași acțiune de 1000 lei și 25.000 lei cu încălcarea prevederilor art. 212 coroborat cu cele ale art. 8 lit. d) și f) din Legea nr. 31/1990; că desfășurarea în paralel a acestor operațiuni nu poate fi calificată decât ca un abuz de drept al pârâtei-intimate; că deși s-a solicitat să se constate că onorariul avocațial se impune a fi diminuat deoarece întâmpinarea intimatei nu era semnată de avocat, iar aceasta s-a prezentat numai la 2 termene, prima instanță a omis să rețină în motivare și aceste aspecte, iar instanța de apel nu le-a sancționat și că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată în baza unui înscris nou, depus tardiv în instanță de către intimată.

La data de 29 martie 2006 intimata SC U.C.M.R. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este incident în cauză întrucât instanța de apel a aplicat corect legea. Interpretând dispozițiile art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată coroborate cu prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată instanța de apel a reținut corect că formalitățile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată nu sunt obligatorii și pentru convocarea consiliului de administrație.

Dispozițiile art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată nu fac nici o referire la formalitățile ce trebuie îndeplinite pentru convocarea consiliului de administrație, aceste dispoziții vizând respectarea anumitor formalități de publicitate numai în ceea ce privește hotărârile adoptate de consiliul de administrație și ca atare acestea urmează a se aplica numai la situațiile expres prevăzute în conținutul lor, iar nu și la alte situații. În cauză au fost respectate toate formalitățile necesare pentru asigurarea publicității hotărârii luată de consiliul de administrație din 9 noiembrie 2004, astfel cum sunt prevăzute de art. 236 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și art. 114 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată.

Nu sunt fondate nici criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce privesc fondul hotărârii atacate. În mod întemeiat instanța de apel a reținut că majorarea capitalului social a avut loc cu respectarea prevederilor legale în materie cuprinse în Legea nr. 31/1990 și în Legea nr. 297/2004. La data de 9 noiembrie 2004 când consiliul de administrație al SC U.C.M.R. SA a aprobat majorarea de principiu a capitalului social s-a luat legal în considerare situația juridică a societății în momentul respectiv (hotărârea consiliului de administrație din 23 septembrie 2004 nefiind operantă nu producea nici un efect) precum și valoarea nominală a fiecărei acțiuni la acel moment, respectiv 25.000 lei fiecare acțiune.

În aceste condiții capitalul social la data adoptării era cert fiind cel înregistrat în evidențe, actul constitutiv, situațiile financiare ale societății și registrul comerțului, respectiv 169.560.525.000 lei, încât critica nu poate fi primită. Faptul că s-a desfășurat în paralel operațiunea de reducere a capitalului social și de majorare a acestuia nu este de natură a demonstra abuzul de drept al pârâtei intimate, atâta timp cât nu există norme juridice care să interzică sau să îngrădească derularea în paralel, în cadrul unei societăți comerciale a operațiunilor de natura celor realizate la SC U.C.M.R. SA, iar recurenta deși a avut ocazia să-și păstreze cota de capital social deținută prin exercitarea dreptului de preferință la subscrierea de noi acțiuni în cadrul operațiunii de majorare de capital ce era impusă prin contractul de privatizare a societății pârâte, nu a înțeles să facă acest lucru prin valorificarea acestui drept.

Instanța de fond când s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată și a obligat pârâta la suma totală solicitată de pârâtă a avut în vedere și prevederile invocate de reclamantă, cărora nu le-a dat eficiență. Restul criticilor în sensul că onorariul avocatului se impunea diminuat deoarece întâmpinarea nu era semnată de avocat, iar acesta s-a prezentat numai la 2 termene de judecată, precum și faptul că aceste cheltuieli de judecată s-au acordat în baza unui înscris nou, țin de aprecierea probelor încât nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Nu se constată nici existența necesare cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., întrucât motivarea este clară, precisă și în concordanță cu probele administrate, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată că acesta nu are corespondență în dezvoltarea în fapt a criticii invocate pentru a face posibil controlul judiciar. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. B.C. SA Arad, împotriva deciziei nr. 137 din 28 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.