ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 497/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 11 dată în

Camera de Consiliu la 10 martie 2006 de Tribunalul Prahova, secția comercială,

a fost admisă acțiunea reclamantei B.I.L. Nicosia și s-a constatat nulitatea

absolută a hotărârii A.G.E.A. din SC U. SA Ploiești luată la 19 decembrie 2005.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC U.

SA și s-a dispus totodată efectuarea cuvenitelor mențiuni în legătură cu

hotărârea luată în Registrul Comerțului Prahova.

În esență, s-a reținut că au

fost încălcate dispozițiile art. 138 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004

precum și dispozițiile art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața

de capital, dispoziții derogatorii de la Normele Legii nr. 31/1990.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 203 din

4 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios

administrativ fiscal.

Instanța de apel a reținut

că însăși apelanta a recunoscut în motivele de apel că nu a efectuat convocarea

cu respectarea dispozițiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2004,

respectiv că nu a publicat convocatorul cu cel puțin 25 de zile înaintea

ședinței A.G.E.A. și că nu a anunțat toate problemele ce urmau a fi discutate

în ședință, fiind astfel încălcat dreptul de informare al acționarilor.

De asemenea, s-a înlăturat

susținerea apelantei în sensul că dispozițiile Regulamentului C.N.V.M. și ale

Legii nr. 297/2004 nu sunt obligatorii, aceste norme speciale fiind derogatorii

de la dreptul comun, respectiv Legea nr. 31/1990, ale cărei norme apelanta le-a

respectat.

Cât privește majorarea

capitalului social al unei societăți SC I. SRL al cărei asociat unic este

apelanta, instanța de apel a reținut că această majorare trebuia aprobată în

primul rând de către A.G.A. a SC I. SRL și după aceea organul colectiv de

conducere al apelantei trebuia să efectueze respectiva majorare.

Nemulțumită de această

decizie pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru netemeinicie

și nelegalitate, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

recurenta apreciază că în mod greșit s-a reținut că ea ar fi recunoscut în

motivele de apel încălcarea dispozițiilor art. 140 din Regulamentul C.N.V.M. nr.

13/2004 deoarece nu rezultă o astfel de recunoaștere din apelul scris aflat în

dosar.

Cât privește majorarea de

capital în societatea SC I. SRL, recurenta consideră că hotărârea instanței de

apel este nelegală deoarece pierde din vedere că ea este unicul asociat în

această societate și că, pentru a putea contribui la respectiva majorare

trebuia ca SC U. SA să mandateze pe cineva să voteze în acest sens, așa încât

majorarea trebuia discutată în A.G.A. din SC U. SA înainte și apoi urma să se

dea curs majorării.

Menționează recurenta că

anterior, respectând aceeași procedură, a mai decis alte 5 majorări de capital

al SC I. SRL, majorări validate de judecătorul delegat la Registrul Comerțului

care au înscris respectivele majorări la O.R.C., aceasta fiind singura majorare

invalidată de către instanță.

În consecință, solicită

menținerea hotărârii A.G.E.A. din 19 decembrie 2005 ca fiind luată cu

respectarea dispozițiilor legale.

Prin întâmpinare, intimata

reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recursul va fi admis pentru considerentele

ce se vor arăta:

Reclamanta a invocat

nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 19 decembrie 2006 a SC U. SA pe

motiv că s-au încălcat normele imperative ale art. 140 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004.

Potrivit acestor dispoziții

„convocatorul trebuie publicat cu cel puțin 25 zile anterior datei de întrunire

pentru prima dată a adunării generale, precum și cu respectarea prevederilor

Legii nr. 31/1990”.

În speță, convocatorul a

fost publicat în M. Of. nr. 3834 din 30 noiembrie 2005, partea a IV-a,

rezultând din cuprinsul acestui convocator că ordinea de zi a cuprins două

puncte, respectiv aprobarea majorării capitalului social al SC I. SRL și

diverse, făcându-se mențiunea că informațiile suplimentare se pot obține la

sediul societății sau la numărul de telefon indicat expres în convocator.

Din hotărârea luată la 19

decembrie 2005 rezultă că în respectiva adunare s-a discutat doar majorarea

capitalului social, așa cum se arătase în convocator, respectiv cu suma de

6.000.000 lei prin mărirea numărului de părți sociale cu 600.000 lei a 10 lei

fiecare și că s-a împuternicit de către acționari consilierul juridic să

îndeplinească toate operațiunile necesare punerii în practică a respectivei

hotărâri.

Instanțele au apreciat în

mod greșit că nerespectarea termenului menționat în art. 140 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 13/2004 atrage nulitatea absolută a hotărârii deoarece însăși acest text

face trimitere și la respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, dispoziții respectate

de către recurentă.

Termenul de 25 de zile

anterior datei de întrunire este un termen de recomandare iar reclamanta, care

a avut la dispoziție 19 zile pentru  a-și exercita drepturile nu a probat că ar

fi suferit vreo vătămare prin nerespectarea acestui termen.

Întrucât în adunarea

generală respectivă nu s-a discutat altceva decât cele menționate în convocator

cu privire la majorarea capitalului social în SC I. SRL, nu se poate reține că

s-ar fi încălcat dispozițiile art. 209 din Legea nr. 297/2004 privitoare la

dreptul de informare al acționarilor, cu atât mai mult cu cât în convocator s-a

menționat locul de unde pot fi obținute informații suplimentare de către cei

interesați.

În consecință, Curtea

apreciază ca întemeiate criticile recurentei, motiv pentru care, în temeiul art.

312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul pârâtei și va modifica decizia recurată în sensul admiterii apelului

aceleeași părți și schimbării în totalitate a sentinței nr. 11/2006 a Tribunalului

Prahova, în sensul că acțiunea reclamantei urmează a fi respinsă ca nefondată.

Câtă vreme societatea recurentă

este unicul asociat a SC I. SRL, Curtea apreciază că majorarea contribuției la

capitalul acestei societăți nu putea fi decis decât în A.G.A. din SC U. SA, așa

cum în fapt s-a și derulat operațiunea de majorare a capitalului social pentru

că dacă nu s-ar fi hotărât de către SC U. SA o asemenea majorare, nu s-ar fi

putut da mandat reprezentanților săi să îndeplinească această majorare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC U. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 203 din 4 octombrie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ecția comercială, de contencios administrativ

fiscal.

Modifică decizia recurată în

sensul că admite apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 11 din 10

martie 2006 a Tribunalului Prahova, pe care o schimbă în totalitate în sensul

că respinge acțiunea reclamantei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.