ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3225/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 24 din 1 noiembrie 2006, a respins, ca neîntemeiate, acțiunile întrunite formulate de reclamantul U.G. în contradictoriu cu pârâta SC I.M. cu sediul în municipiul Ploiești județul Prahova. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că s-a convocat adunarea generală a acționarilor SC I.M. SA pentru data de 6 iulie 2006, având ca ordine de zi: aprobarea strategiei de dezvoltare a societății pe semestrul II 2006 și semestrul I 2007, alegerea unui cenzor și alte probleme diverse, în cadrul ședinței acționarul M.M.

solicitând includerea pe ordinea de zi și a propunerii privind dezbaterea antrenării răspunderii civile delictuale a administratorului U.G., propunere aprobată, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței, aflat la dosar fond. Prima instanță a considerat că sunt nefondate susținerile reclamantului privind nelegalitatea hotărârii ca urmare a neindicării acestei probleme în ordinea de zi din convocatorul ședinței, deoarece potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârea privind pornirea unei acțiuni în răspunderea administratorilor se poate lua chiar dacă problema răspunderii acestora nu figurează în ordinea de zi, acest text de lege derogând de la dispozițiile comune din materia convocării acționarilor.

A mai stabilit Tribunalul Prahova, că art. 125 alin. (5) menționat de petiționar ca temei al acțiunii sale în anulare, nu este aplicabil deoarece, privește reprezentarea convențională a acționarilor, pe baza unei procuri speciale, însă în cauză acționarul B.N. a votat hotărârea A.G.A. din 6 iulie 2006 în calitate de reprezentant legal pentru acționarul persoană juridică Asociația P.A.S. a SC I.M. SA, în temeiul art. 125 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată. S-a considerat că nu sunt relevante aspectele invocate de reclamantă privind inexistența acțiunilor de concurență neloială, deoarece acestea urmează să facă obiectul eventualei acțiuni în răspundere și să fie verificate de instanța competentă în acest sens.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 57 din 4 aprilie 2007, a respins excepția de decădere invocată de intimata pârâtă și a admis apelul formulat de reclamantul U.G. împotriva sentinței nr. 24 din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ. În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de apel a stabilit că apelantul reclamant, la termenul de judecată din 14 martie 2007 și-a completat motivele de apel, invocând nerespectarea unor dispoziții legale imperative la adoptarea A.G.A. din 6 iulie 2006 de către intimat, instanța procedând la comunicarea acestora către intimată, care solicitase amânarea judecării cauzei, apărătorul său fiind plecat la o instanță din altă localitate.

S-a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., invocate de intimată în susținerea excepției de decădere, deoarece acestea privesc neexercitarea căii de atac, ceea ce în cauză s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) din același cod. Nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată reprezintă un motiv de ordine publică, care poate fi invocat și după prima zi de înfățișare. Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din Legea societăților comerciale, oricare ar fi prevederile actului constitutiv, votul secret este obligatoriu pentru alegerea și revocarea administratorilor, cenzorilor și luarea măsurilor referitoare la răspunderea administratorilor.

Împotriva deciziei nr. 57 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâta SC I.M.P. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie admis recursul, modificată în tot decizia recurată, în sensul admiterii excepției de decădere, cu privire la motivul de apel suplimentar și respingerea ca nefondat a apelului exercitat de reclamant. Intimatul reclamant U.G. a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul pârâtei pentru următoarele considerente.

Reclamantul U.G. a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, la data de 21 decembrie 2006, respectând termenul de apel de 15 zile de la comunicarea sentinței, în condițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. Conform încheierii din ședința publică de la 21 februarie 2007 reclamantul apelant a depus motivele de apel, care au fost comunicate reprezentantului intimatei. Ulterior, la 14 martie 2007 apelantul reclamant U.G. a completat motivele de apel, invocând dispozițiile art. 130 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că votul secret este obligatoriu pentru alegerea membrilor consiliului de administrație și a cenzorilor, pentru revocarea lor și pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea administratorilor.

Nu poate fi primită teza acreditată de recurentă conform căreia completarea motivelor de apel, cu un motiv de ordine publică, constituie o neîndeplinire a actului de procedură înăuntrul termenului stabilit de lege și care atrage automat decăderea în condițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Așa cum chiar în motivele de recurs se susține că procesul verbal al ședinței adunării generale care a adoptat hotărârea atacată cu acțiune în nulitate nu conține prevederi exprese privind felul votului exprimat pentru punctul ordinei de zi privind atragerea răspunderii administratorului U.G., reiese că în condițiile art. 1169 C. civ., sarcina probațiunii a fost realizată. Procesul verbal în speță era imperios necesar să consemneze felul votului exprimat, respectiv votul secret.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.M.P. SA împotriva deciziei nr. 57 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici una dintre cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.M.P. SA împotriva deciziei nr. 57 din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 octombrie 2007.