ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 mai 2007 reclamanta D.O.

cheamă în judecată pe pârâta SC C.P. SA Ploiești solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună radierea mențiunilor hotărârilor A.G.A.

ordinară și extraordinară din 21 aprilie 2007 ale societății pârâte.

La 28 mai 2007 reclamanta

își precizează acțiunea arătând că înțelege să solicite constatarea nulității

absolute a celor două hotărâri A.G.A. din 21 aprilie 2007, precum și radierea

mențiunilor privind aceste hotărâri.

Prin sentința nr. 20 din 17

octombrie 2007 – ședința Camerei de Consiliu – Tribunalul Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, ia act de renunțarea pârâtei la susținerea

excepției lipsei de interes a acțiunii și respinge ca neîntemeiată acțiunea

precizată formulată de reclamantă, reținând că pârâta a respectat dispozițiile art.

117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea A.G.A., că reclamanta nu

a dovedit că activele a căror vânzare s-a aprobat fac parte din capitalul

social al pârâtei, că împrejurarea că aceste active sunt supuse unei proceduri

paralele de executare silită nu este un considerent care să conducă la

nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., că vânzarea unor active care constituie

puncte de lucru ale societății nu constituie o modificare a actului constitutiv

al pârâtei întrucât punctele de lucru în cauză continuă să existe până la

momentul în care acționarii hotărăsc radierea acestora din evidențele

registrului comerțului, că, prin raportare la procesul - verbal de ședință din

21 aprilie 2007, în care s-a consemnat că toate documentele discutate au fost

puse la dispoziția acționarilor spre consultare, reclamanta nu a dovedit că a

cerut anterior comunicarea respectivelor documente, discutate în A.G.E.A., și

că acestea nu i-au fost comunicate pentru a fi îndrituită să invoce încălcarea

dreptului la informare, că acționarul M.J. a fost reprezentată în cadrul

adunărilor de către M.N. cu procură specială, așa cum s-a consemnat în

procesele - verbale de ședință, cvorumul fiind astfel întrunit, precum și că A.G.A.

a aprobat doar situațiile financiare și nu descărcarea de gestiune a

administratorilor, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 126 din Legea nr.

31/1990.

Prin sentința nr. 17 din 7 ianuarie

2008 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de completare a dispozitivului

sentinței de mai sus cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în

cuantum de 3.000 lei reprezentând onorariu de avocat, reținând că efectuarea

acestora nu a fost dovedită.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanțe

este respins ca nefondat prin decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, care

respinge ca neîntemeiată și cererea intimatei de obligare a apelantei la plata

cheltuielilor de judecată, instanța reținând că dispozițiile art. 125 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate – cum pretinde apelanta – întrucât

acționarul M.J. a participat - și nu prin reprezentare de către acționarul M.N.

- prin teleconferință la cele două adunări, posibilitate permisă de

dispozițiile art. 13 alin. (5) din Statutul societății intimate, iar

majoritatea legală s-a realizat independent de votul exprimat de funcționarii B.D.

și N.G.; reține instanța că nici dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu

au fost încălcate întrucât, așa cum a stabilit și prima instanță, în A.G.A. s-a

adoptat situația financiară anuală și nu descărcarea de gestiune a

administratorilor pentru care nici apelanta – ca administrator în cursul anului

2006 – nu ar fi putut vota valabil; mai reține instanța că nu pot fi analizate

în apel susținerile care nu au fost invocate în fața instanței de fond și care nu

au făcut obiectul dezbaterii în contradictoriu în acea fază procesuală, precum

și că nu au fost dovedite cu documente justificative în original cheltuielile

de judecată pretinse de intimată.

Prin decizia nr. 162 din 15

septembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței nr. 17 din 7 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, reținând că

apelanta nu a făcut dovada plății onorariului de avocat în prima fază

procesuală, extrasul de cont depus la dosar probând efectuarea plății către o

altă persoană decât avocatul care a reprezentat pe pârâtă în instanță.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva deciziei de mai sus este respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1274 din 5 mai 2009, care

reține că în mod întemeiat instanțele de fond și de apel au constatat că nu s-a

făcut dovada achitării onorariului de avocat solicitat către apărătorul M.I.

Împotriva deciziei nr. 136

din 20 iunie 2008 a instanței de apel au declarat recurs ambele părți.

Invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., recurenta - reclamantă

atacă atât sentința nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanțe, cât și

decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a instanței de apel și solicită casarea celor

două hotărâri și, pe fond, admiterea acțiunii sale în constatarea nulității

absolute a hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A. a societății pârâte - intimate din 21

aprilie 2007.

În fundamentarea recursului

său recurenta reclamantă, reluând, în principal, criticile formulate în apel,

reproșează instanței de control judiciar greșita aplicare a dispozițiilor art. 117

alin. (7) și (8) și ale art. 184 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 237 din

Legea nr. 297/2004 privind obligația de informare a acționarilor, instanța

ignorând neîntocmirea de către intimată a raportului de gestiune al Consiliului

de administrație, întocmirea unui raport de audit extern nul, a unui raport al

cenzorilor formal, lipsa evaluării activelor înstrăinate și a aprobării

modalității de înstrăinare a acestora, neincluderea în ordinea de zi a

modificării actului constitutiv prin desființarea unui punct de lucru, precum

și greșita aplicare a dispozițiilor art. 125 alin. (5) și ale art. 126 din

Legea nr. 31/1990 privind cvorumul, dreptul de reprezentare în A.G.A., interzis

funcționarilor și administratorilor societății, și competența de aprobare prin

vot a descărcării de gestiune și a bilanțului contabil.

Recurenta reclamantă critică

decizia recurată și pentru motivarea contradictorie a acesteia față de situația

de fapt reținută, reproșând instanței de apel și faptul că în mod nelegal nu a

reținut că sentința instanței de fond este nulă, câtă vreme pronunțarea ei a

fost făcută în ședință publică și nu în camera de consiliu, așa cum cer

dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta - pârâtă, în

recursul său, invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicită admiterea acestuia cu consecința modificării în parte a

deciziei nr. 136 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, recurată, în sensul obligării reclamantei la

plata cheltuielilor de judecată în apel, cu cheltuieli de judecată și în

recurs, criticând instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art.

274 C. proc. civ. față de faptul că reclamanta - apelantă, ca parte căzută în

pretenții, nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel,

dovedite cu actele depuse la dosar.

Prin întâmpinările depuse la

dosar părțile solicită respingerea recursului formulat de fiecare dintre ele ca

nefondat.

Examinând recursul

reclamantei se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală

și temeinică, instanța de apel examinând toate criticile formulate de

reclamantă în apel și respingându-le motivat coerent și judicios.

Se reține, în acest sens, ca

neîntemeiată critica fundamentată pe dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr.

31/1990 întrucât, cum corect a reținut și instanța de apel, judecata cauzei a

avut loc în camera de consiliu așa cum rezultă din încheierile de ședință și

din practicaua sentinței primei instanțe, iar pronunțarea hotărârii s-a făcut

în ședință publică, așa cum se prevede imperativ în art. 121 alin. (3) C. proc.

civ.

Este neîntemeiată și critica

vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 125 alin. (5) și

ale art. 126 și art. 184 din Legea nr. 31/1990 de către instanța de apel,

constatându-se că în mod corect a reținut instanța criticată că s-a publicat convocatorul

ședințelor în Monitorul Oficial, în termen legal, la 19 martie 2005, față de

data ședinței Consiliului de administrație din 15 martie 2007, că ordinea de zi

a fost precizată în menționatul convocator, că situația financiară, raportul de

gestiune al administratorilor și bugetul de venituri și cheltuieli, aprobate

prin hotărârea Consiliului de administrație din 15 martie 2007, au fost ținute

la dispoziția acționarilor, așa cum s-a consemnat și în procesul verbal al A.G.A.

din 21 aprilie 2007, existența unui raport al cenzorilor întocmit numai de

către unul dintre membrii comisiei de cenzori nefiind de natură să afecteze

validitatea hotărârii A.G.A., reclamanta - recurentă, prin reprezentant,

neinvocând în A.G.A. încălcarea dreptului său la informare prin nedepunerea în

termen legal a raportului cenzorilor, că ședințele A.G.A. au fost constituite

cu întrunirea cvorumului legal față de participarea activă a acționarei M.J. prin

teleconferință, așa cum s-a reținut și în procesele - verbale aferente, modalitatea

de participare evocată fiind permisă potrivit art. 13 alin. (5) din Statutul

societății pârâte și nefiind interzise printr-o dispoziție expresă de lege,

precum și că, față de faptul că în A.G.A. nu s-a aprobat descărcarea de

gestiune a administratorilor ci doar situația financiară anuală, nu au fost

încălcate dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, nelegalitate – de altfel

– neinvocată de reclamantă, prin reprezentant, în cursul respectivei Adunări.

Se reține, de asemenea, că în mod întemeiat instanța de apel nu a examinat

criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 297/2004,

inexistența raportului de gestiune al Consiliului de administrație, nulitatea

raportului de audit extern, documentele de evaluare a imobilelor înstrăinate

întrucât acestea au fost invocate abia în apel.

Criticile respective fiind

reiterate și în recurs, alături de criticile vizând încălcarea prevederilor art.

117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, urmează a nu fi examinate față de

dispozițiile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., observând – în plus – că prevederile alin. (8) din art. 117 menționat au

fost introduse prin modificarea Legii nr. 31/1990 operată prin O.U.G. nr. 82/2007

publicată la 29 iunie 2007, după data adoptării hotărârilor A.G.A. în litigiu

la 21 aprilie 2007.

Față de motivarea

pertinentă, amănunțită și coerentă a soluției adoptate de către instanța de

apel urmează a nu fi primite nici criticile recurentei întemeiate pe motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta vizând – în fapt - în

respectivele critici analiza aspectelor și apărărilor neformulate în fața

primei instanțe și invocate abia în apel și reiterate în recurs.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei împotriva

deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat, criticile vizând

sentința primei instanțe urmând a nu fi examinate față de dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește recursul declarat

de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel acesta se constată a fi fondat

întrucât, cu extrasul de cont emis în original, pârâta a probat achitarea unui

onorariu de 595.000 lei la 10 iunie 2008 societății civile de avocați M.B.A.

din care face parte și avocata I.M., împuternicită - în baza contractului din

11 aprilie 2008 – pentru dosarul nr. 341/42/2008. Cum reclamanta apelantă

fusese căzută în pretenții prin soluția de respingere a apelului său ca

nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. instanța de apel

era ținută să oblige pe apelantă și la plata cheltuielilor de judecată, astfel

că recursul pârâtei urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi

modificată în parte în sensul că apelanta - reclamantă urmează a fi obligată la

plata către pârâta - intimată a sumei de 5.950 lei cheltuieli de judecată în

apel, menținându-se restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta D.O. împotriva deciziei nr. 136 din 20 iunie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.P. SA Ploiești împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia

recurată în sensul că obligă apelanta reclamantă la 5.950 lei cheltuieli de

judecată către intimată.

Menține restul dispozițiilor

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2009.