ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1871/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 mai 2007 reclamanta D.O. cheamă în judecată pe pârâta SC C.P. SA Ploiești solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună radierea mențiunilor hotărârilor A.G.A. ordinară și extraordinară din 21 aprilie 2007 ale societății pârâte. La 28 mai 2007 reclamanta își precizează acțiunea arătând că înțelege să solicite constatarea nulității absolute a celor două hotărâri A.G.A. din 21 aprilie 2007, precum și radierea mențiunilor privind aceste hotărâri.

Prin sentința nr. 20 din 17 octombrie 2007 – ședința Camerei de Consiliu – Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, ia act de renunțarea pârâtei la susținerea excepției lipsei de interes a acțiunii și respinge ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantă, reținând că pârâta a respectat dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea A.G.A., că reclamanta nu a dovedit că activele a căror vânzare s-a aprobat fac parte din capitalul social al pârâtei, că împrejurarea că aceste active sunt supuse unei proceduri paralele de executare silită nu este un considerent care să conducă la nulitatea absolută a hotărârii A.G.A., că vânzarea unor active care constituie puncte de lucru ale societății nu constituie o modificare a actului constitutiv al pârâtei întrucât punctele de lucru în cauză continuă să existe până la momentul în care acționarii hotărăsc radierea acestora din evidențele registrului comerțului, că, prin raportare la procesul - verbal de ședință din 21 aprilie 2007, în care s-a consemnat că toate documentele discutate au fost puse la dispoziția acționarilor spre consultare, reclamanta nu a dovedit că a cerut anterior comunicarea respectivelor documente, discutate în A.G.E.A., și că acestea nu i-au fost comunicate pentru a fi îndrituită să invoce încălcarea dreptului la informare, că acționarul M.J.

a fost reprezentată în cadrul adunărilor de către M.N. cu procură specială, așa cum s-a consemnat în procesele - verbale de ședință, cvorumul fiind astfel întrunit, precum și că A.G.A. a aprobat doar situațiile financiare și nu descărcarea de gestiune a administratorilor, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990. Prin sentința nr. 17 din 7 ianuarie 2008 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei de completare a dispozitivului sentinței de mai sus cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 lei reprezentând onorariu de avocat, reținând că efectuarea acestora nu a fost dovedită.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanțe este respins ca nefondat prin decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, care respinge ca neîntemeiată și cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând că dispozițiile art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate – cum pretinde apelanta – întrucât acționarul M.J. a participat - și nu prin reprezentare de către acționarul M.N. - prin teleconferință la cele două adunări, posibilitate permisă de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Statutul societății intimate, iar majoritatea legală s-a realizat independent de votul exprimat de funcționarii B.D.

și N.G.; reține instanța că nici dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu au fost încălcate întrucât, așa cum a stabilit și prima instanță, în A.G.A. s-a adoptat situația financiară anuală și nu descărcarea de gestiune a administratorilor pentru care nici apelanta – ca administrator în cursul anului 2006 – nu ar fi putut vota valabil; mai reține instanța că nu pot fi analizate în apel susținerile care nu au fost invocate în fața instanței de fond și care nu au făcut obiectul dezbaterii în contradictoriu în acea fază procesuală, precum și că nu au fost dovedite cu documente justificative în original cheltuielile de judecată pretinse de intimată.

Prin decizia nr. 162 din 15 septembrie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 17 din 7 ianuarie 2008 a Tribunalului Prahova, reținând că apelanta nu a făcut dovada plății onorariului de avocat în prima fază procesuală, extrasul de cont depus la dosar probând efectuarea plății către o altă persoană decât avocatul care a reprezentat pe pârâtă în instanță. Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei de mai sus este respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1274 din 5 mai 2009, care reține că în mod întemeiat instanțele de fond și de apel au constatat că nu s-a făcut dovada achitării onorariului de avocat solicitat către apărătorul M.I.

Împotriva deciziei nr. 136 din 20 iunie 2008 a instanței de apel au declarat recurs ambele părți. Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., recurenta - reclamantă atacă atât sentința nr. 20 din 17 octombrie 2007 a primei instanțe, cât și decizia nr. 136 din 20 iunie 2008 a instanței de apel și solicită casarea celor două hotărâri și, pe fond, admiterea acțiunii sale în constatarea nulității absolute a hotărârilor A.G.A. și A.G.E.A.

a societății pârâte - intimate din 21 aprilie 2007. În fundamentarea recursului său recurenta reclamantă, reluând, în principal, criticile formulate în apel, reproșează instanței de control judiciar greșita aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) și (8) și ale art. 184 din Legea nr. 31/1990 și ale art. 237 din Legea nr. 297/2004 privind obligația de informare a acționarilor, instanța ignorând neîntocmirea de către intimată a raportului de gestiune al Consiliului de administrație, întocmirea unui raport de audit extern nul, a unui raport al cenzorilor formal, lipsa evaluării activelor înstrăinate și a aprobării modalității de înstrăinare a acestora, neincluderea în ordinea de zi a modificării actului constitutiv prin desființarea unui punct de lucru, precum și greșita aplicare a dispozițiilor art. 125 alin. (5) și ale art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind cvorumul, dreptul de reprezentare în A.G.A., interzis funcționarilor și administratorilor societății, și competența de aprobare prin vot a descărcării de gestiune și a bilanțului contabil.

Recurenta reclamantă critică decizia recurată și pentru motivarea contradictorie a acesteia față de situația de fapt reținută, reproșând instanței de apel și faptul că în mod nelegal nu a reținut că sentința instanței de fond este nulă, câtă vreme pronunțarea ei a fost făcută în ședință publică și nu în camera de consiliu, așa cum cer dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990. Recurenta - pârâtă, în recursul său, invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicită admiterea acestuia cu consecința modificării în parte a deciziei nr. 136 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, recurată, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, cu cheltuieli de judecată și în recurs, criticând instanța de apel pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. față de faptul că reclamanta - apelantă, ca parte căzută în pretenții, nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată din apel, dovedite cu actele depuse la dosar. Prin întâmpinările depuse la dosar părțile solicită respingerea recursului formulat de fiecare dintre ele ca nefondat. Examinând recursul reclamantei se constată că acesta nu este fondat, decizia recurată fiind legală și temeinică, instanța de apel examinând toate criticile formulate de reclamantă în apel și respingându-le motivat coerent și judicios. Se reține, în acest sens, ca neîntemeiată critica fundamentată pe dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 întrucât, cum corect a reținut și instanța de apel, judecata cauzei a avut loc în camera de consiliu așa cum rezultă din încheierile de ședință și din practicaua sentinței primei instanțe, iar pronunțarea hotărârii s-a făcut în ședință publică, așa cum se prevede imperativ în art. 121 alin. (3) C. proc.

civ. Este neîntemeiată și critica vizând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 125 alin. (5) și ale art. 126 și art. 184 din Legea nr. 31/1990 de către instanța de apel, constatându-se că în mod corect a reținut instanța criticată că s-a publicat convocatorul ședințelor în Monitorul Oficial, în termen legal, la 19 martie 2005, față de data ședinței Consiliului de administrație din 15 martie 2007, că ordinea de zi a fost precizată în menționatul convocator, că situația financiară, raportul de gestiune al administratorilor și bugetul de venituri și cheltuieli, aprobate prin hotărârea Consiliului de administrație din 15 martie 2007, au fost ținute la dispoziția acționarilor, așa cum s-a consemnat și în procesul verbal al A.G.A.

din 21 aprilie 2007, existența unui raport al cenzorilor întocmit numai de către unul dintre membrii comisiei de cenzori nefiind de natură să afecteze validitatea hotărârii A.G.A., reclamanta - recurentă, prin reprezentant, neinvocând în A.G.A. încălcarea dreptului său la informare prin nedepunerea în termen legal a raportului cenzorilor, că ședințele A.G.A. au fost constituite cu întrunirea cvorumului legal față de participarea activă a acționarei M.J. prin teleconferință, așa cum s-a reținut și în procesele - verbale aferente, modalitatea de participare evocată fiind permisă potrivit art. 13 alin. (5) din Statutul societății pârâte și nefiind interzise printr-o dispoziție expresă de lege, precum și că, față de faptul că în A.G.A.

nu s-a aprobat descărcarea de gestiune a administratorilor ci doar situația financiară anuală, nu au fost încălcate dispozițiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, nelegalitate – de altfel – neinvocată de reclamantă, prin reprezentant, în cursul respectivei Adunări. Se reține, de asemenea, că în mod întemeiat instanța de apel nu a examinat criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 237 din Legea nr. 297/2004, inexistența raportului de gestiune al Consiliului de administrație, nulitatea raportului de audit extern, documentele de evaluare a imobilelor înstrăinate întrucât acestea au fost invocate abia în apel. Criticile respective fiind reiterate și în recurs, alături de criticile vizând încălcarea prevederilor art. 117 alin. (7) și (8) din Legea nr. 31/1990, urmează a nu fi examinate față de dispozițiile art. 316 C. proc.

civ. raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., observând – în plus – că prevederile alin. (8) din art. 117 menționat au fost introduse prin modificarea Legii nr. 31/1990 operată prin O.U.G. nr. 82/2007 publicată la 29 iunie 2007, după data adoptării hotărârilor A.G.A. în litigiu la 21 aprilie 2007. Față de motivarea pertinentă, amănunțită și coerentă a soluției adoptate de către instanța de apel urmează a nu fi primite nici criticile recurentei întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta vizând – în fapt - în respectivele critici analiza aspectelor și apărărilor neformulate în fața primei instanțe și invocate abia în apel și reiterate în recurs. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. recursul reclamantei împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat, criticile vizând sentința primei instanțe urmând a nu fi examinate față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel acesta se constată a fi fondat întrucât, cu extrasul de cont emis în original, pârâta a probat achitarea unui onorariu de 595.000 lei la 10 iunie 2008 societății civile de avocați M.B.A. din care face parte și avocata I.M., împuternicită - în baza contractului din 11 aprilie 2008 – pentru dosarul nr. 341/42/2008. Cum reclamanta apelantă fusese căzută în pretenții prin soluția de respingere a apelului său ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. instanța de apel era ținută să oblige pe apelantă și la plata cheltuielilor de judecată, astfel că recursul pârâtei urmează a fi admis, iar decizia recurată urmează a fi modificată în parte în sensul că apelanta - reclamantă urmează a fi obligată la plata către pârâta - intimată a sumei de 5.950 lei cheltuieli de judecată în apel, menținându-se restul dispozițiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.O. împotriva deciziei nr. 136 din 20 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta SC C.P. SA Ploiești împotriva aceleiași decizii. Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă apelanta reclamantă la 5.950 lei cheltuieli de judecată către intimată. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.