ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2008

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC C.P. SA împotriva rezoluțiilor nr. 327/P/2007 și 1435/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimatul D.N., pe care le-a menținut. Petenta a fost obligată să plătească 60 lei cheltuieli judiciare către stat și 11.900 lei cheltuieli judiciare către intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Prin rezoluția 372/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D.N., avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 206, 215, 292, 293 și 240 C. pen., întrucât faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare. În motivarea soluției, procurorul a arătat că s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului pentru că și-ar fi declarat o identitate falsă, specificând că este deținător a 22,5 % din capitalul social al societății, că i-a indus în eroare pe acționarii societății prin solicitarea convocării unei adunări generale extraordinare, a calomniat în scris societatea, acționarii și managementul acesteia și a declarat în fals procentajul de acțiuni pe care le deține din capitalul SC C.P.

SA Ploiești. Din actele premergătoare efectuate, constând în obținerea de informații de la registrul comerțului și din analizarea actelor depuse de petentă în dovedirea plângerii s-a tras concluzia că faptele reclamate nu există. Astfel, făptuitorul D.N. deține 33.351 acțiuni la SC C.P. SA, potrivit extrasului registru acționari C.L.K., ceea ce reprezintă peste 18 % din capitalul social și că în această calitate a solicitat consiliului de administrație convocarea unei A.G.E. printr-o notificare adresată prin intermediul unui executor judecătoresc. În cuprinsul notificării, făptuitorul a sesizat activitatea defectuoasă de management, s-a desolidarizat de activitatea de înstrăinare de active și de hotărârile A.G.A.

ordinară și extraordinară din 27 aprilie 2007. De asemenea, tot în calitate de acționar a solicitat alegerea C. A.C. prin vot cumulativ. Or, prin aceste acțiuni ale sale, făptuitorul nu și-a declinat vreo identitate falsă, nu s-a folosit de vreo calitate oficială fără drept, nu a desfășurat activități de inducere sau menținere în eroare și nu a comis vreo activitate de deposedare a societății de vreun bun, nefăcând decât să-și exercite drepturile conferite de Legea nr. 31/1990 acționarilor, care dețin peste 5 % din numărul de acțiuni. Soluția a fost considerată temeinică și legală de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care prin rezoluția din 1 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 1435/II/2/2007 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de SC C.P.

SA. Curtea a apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu indică existența unor elemente de natură penală în activitatea intimatului făptuitor D.N., acționar la SC C.P. SA. Faptul că acest acționar se consideră îndreptățit la o cotă procentuală mai mare din acțiunile societății, că este nemulțumit de managementul societății și de unele din hotărârile A.G.A. ale acesteia, acționând în justiție pentru dizolvarea societății sau schimbarea consiliului de administrație, nu reprezintă decât o exercitare atât a drepturilor conferite de Legea societăților comerciale nr. 31/1990 acționarilor care dețin mai mult de 5 % din capitalul societății, cât și a dreptului de acces liber la justiție. Între părți au loc o serie de litigii de natură comercială ce trebuie rezolvate pe această cale de instanțele judecătorești investite.

Plângerea formulată de petentă în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., întemeiată pe susținerile pe care intimatul din prezenta cauză le-a făcut în cuprinsul notificărilor și acțiunilor de chemare în judecată adresate petentei, este nefondată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, petenta SC C.P. SA Ploiești, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 206 C. pen., art. 215 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 293 C. pen., art. 240 C. pen. În esență, petenta susține că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor penale săvârșite de intimatul D.N., concluzie care este în contradicție cu actele și lucrările dosarului.

Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat. Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții. Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de a doua condiție necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen., și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc.

pen., cu excepția celui prevăzută la art. b 1 ) C. proc. pen. În cauză, Înalta Curte constată că soluția de neurmărire dată de parchet față de intimatul D.N. și menținută de prima instanță este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în urma sesizării organelor de urmărire penală, nu a rezultat nici un element care să conducă la existența infracțiunilor reclamate de către petenta SC C.P.SA Ploiești. Corect a reținut prima instanță, că faptele imputate intimatului nu există întrucât acesta, în calitate de acționar al SC C.P.

SA Ploiești nu și-a atribuit calități oficiale, nu a încercat să inducă sau să mențină în eroare acționariatul societății, ci și-a exercitat drepturile conferite de Legea nr. 31/1990 în calitatea sa de acționar, cu un procent mai mare de 5 %. Afirmațiile intimatului cu privire la nemulțumirile legate de modul în care societatea este condusă și administrată sunt susțineri făcute pe parcursul litigiilor de natură comercială, care se desfășoară între părți, susțineri care nu pot avea conotație penală în condițiile în care intimatul își exercită prerogativele conferite de lege, printre care se numără și dreptul de a acționa în justiție pentru dizolvarea societății sau schimbarea consiliului de administrație.

În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimatul nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.P. SA. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare către stat. Intimatul, în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen., a solicitat obligarea petentei la plata sumei de 20247,95 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate cu prilejul soluționării prezentului recurs, respectiv 124,95 lei reprezentând onorariile plătite executorilor judecătorești pentru transmiterea notificărilor; 123 lei reprezentând taxe plătite la O.R.C.

de pe lângă Tribunalul Prahova pentru furnizarea de informații și 20.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor. Potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen., instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal potrivit legii civile [(cu excepția situațiilor referitoare la condamnarea inculpatului, achitarea acestuia, la renunțarea la acțiunea civilă, cazuri reglementate de art. 193 alin. (1) – alin. (5) C. proc. pen.)]. Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Se mai arată în același text de lege că instanța nu poate micșora unele dintre cheltuielile de judecată pe care partea care a câștigat va dovedi că le-a făcut, dar ea poate mări sau micșora onorariile avocaților ori de câte ori va constata să sunt prea mici sau prea mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Înalta Curte, cu privire la cheltuielile judiciare referitoare la onorariile plătite executorilor judecătorești și la taxele plătite la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova, constată că, pe de o parte, acestea nu au legătură cu obiectul prezentei cauze (recurs formulat împotriva hotărârii de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată), iar, pe de altă parte, nici nu au fost dovedite, astfel cum cere art. 274 alin. (2) C. proc. pen., motive pentru care nu vor fi reținute în cuantumul cheltuielilor judiciare la care să fie obligată petenta către intimat. Cu privire la cheltuielile judiciare reprezentând onorariile celor doi avocați angajați de intimat, în cuantum de 20.000 RON (200.000.000 lei vechi), Înalta Curte constată, în concordanță cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc.

pen., cu referire la art. 274 alin. (3) C. proc. civ., că sunt exagerat de mari în raport cu obiectul cauzei și cu munca îndeplinită. Din textele de lege citate rezultă că instanța are latitudinea de a aprecia asupra necesității cheltuielilor făcute de către părți. Ori, în cauză, se constată că onorariile plătite de intimat apărătorilor sunt exagerat de mari în raport cu cheltuielile necesare susținerii apărătorilor făcute în cadrul recursului declarat de petentă (mai ales că recursul a fost soluționat la primul termen de judecată, stabilit aleatoriu). În consecință, având în vedere că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporționată atât în raport de obiectul cauzei, cât și în raport de asistența asigurată intimatului, Înalta Curte va obliga petenta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimat, obligație care corespunde cheltuielilor efective necesare cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC C.P. SA împotriva sentinței penale nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul D.N. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2008.