ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2008

Deliberând asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13

din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC C.P. SA

împotriva rezoluțiilor nr. 327/P/2007 și 1435/II/2/2007 emise de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimatul D.N., pe care le-a

menținut.

Petenta a fost obligată să

plătească 60 lei cheltuieli judiciare către stat și 11.900 lei cheltuieli

judiciare către intimat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin

rezoluția 372/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a

dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D.N., avocat, cercetat

sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 206, 215,

292, 293 și 240 C. pen.,

întrucât faptele nu există, astfel că

acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

În

motivarea soluției, procurorul a arătat că s-a solicitat tragerea la răspundere

penală a intimatului pentru că și-ar fi declarat o identitate falsă,

specificând că este

deținător a 22,5 % din capitalul social al societății, că i-a indus în

eroare pe acționarii societății prin solicitarea convocării unei adunări

generale extraordinare, a calomniat

în scris

societatea, acționarii și managementul acesteia și a declarat în fals

procentajul de

acțiuni pe care le

deține din capitalul SC C.P. SA Ploiești.

Din

actele premergătoare efectuate, constând în obținerea de informații de la

registrul comerțului și din analizarea actelor depuse de petentă în dovedirea

plângerii

s-a

tras concluzia că faptele reclamate nu există.

Astfel,

făptuitorul D.N. deține 33.351 acțiuni la SC C.P. SA,

potrivit

extrasului registru acționari C.L.K., ceea ce reprezintă peste 18 % din

capitalul

social și că în această calitate a solicitat consiliului

de administrație convocarea unei

A.G.E. printr-o notificare adresată prin intermediul unui

executor judecătoresc.

În cuprinsul notificării,

făptuitorul a sesizat activitatea defectuoasă de management, s-a desolidarizat

de activitatea de înstrăinare de active și de hotărârile A.G.A. ordinară și

extraordinară din 27 aprilie 2007.

De

asemenea, tot în calitate de acționar a solicitat alegerea C.

A.C. prin vot cumulativ.

Or,

prin aceste acțiuni ale sale, făptuitorul nu și-a declinat vreo identitate

falsă, nu

s-a folosit de vreo calitate oficială fără drept, nu a

desfășurat activități de inducere sau

menținere în eroare și nu a

comis vreo activitate de deposedare a societății de vreun bun,

nefăcând

decât să-și exercite drepturile conferite de Legea nr. 31/1990 acționarilor,

care dețin

peste

5 % din numărul de acțiuni.

Soluția

a fost considerată temeinică și legală de procurorul general al Parchetului

de pe

lângă Curtea de Apel Ploiești, care prin rezoluția din 1 noiembrie 2007 dată în

dosarul nr.

1435/II/2/2007 a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de SC C.P. SA.

Curtea a

apreciat că actele premergătoare efectuate în cauză nu indică existența

unor

elemente de natură penală în activitatea intimatului făptuitor D.N.,

acționar la SC C.P. SA.

Faptul că acest acționar se

consideră îndreptățit la o cotă procentuală mai mare

din acțiunile societății, că este nemulțumit de managementul societății

și de unele din

hotărârile A.G.A. ale acesteia, acționând în justiție pentru

dizolvarea societății sau schimbarea consiliului de administrație, nu

reprezintă decât o exercitare atât a

drepturilor

conferite de Legea societăților comerciale nr. 31/1990 acționarilor care dețin

mai mult de 5 % din capitalul societății, cât și

a dreptului de acces liber la justiție.

Între părți au loc o serie

de litigii de natură comercială ce trebuie rezolvate pe această cale de

instanțele judecătorești investite.

Plângerea formulată de

petentă în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., întemeiată pe susținerile

pe care intimatul din prezenta cauză le-a făcut în cuprinsul notificărilor și

acțiunilor de chemare în judecată adresate petentei, este nefondată.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, în termen legal, petenta SC C.P. SA Ploiești, solicitând

casarea hotărârii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de intimatul D.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute

de art. 206 C. pen., art. 215 C. pen., art. 292 C. pen. și art. 293 C. pen., art.

240 C. pen.

În esență, petenta susține

că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor penale săvârșite

de intimatul D.N., concluzie care este în contradicție cu actele și lucrările dosarului.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă, cât și din oficiu sub

toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.

Pentru a se putea începe urmărirea

penală sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă în

existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune. Organul de urmărire penală

poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele

premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție

necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen., și constă în inexistența

cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută în art.

10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzută la art. b

1

) C. proc.

pen.

În cauză, Înalta Curte

constată că soluția de neurmărire dată de parchet față de intimatul D.N. și

menținută de prima instanță este legală și temeinică, întrucât din actele

premergătoare efectuate în urma sesizării organelor de urmărire penală, nu a

rezultat nici un element care să conducă la existența infracțiunilor reclamate

de către petenta SC C.P.SA Ploiești.

Corect a reținut prima

instanță, că faptele imputate intimatului nu există întrucât acesta, în

calitate de acționar al SC C.P. SA Ploiești nu și-a atribuit calități oficiale,

nu a încercat să inducă sau să mențină în eroare acționariatul societății, ci

și-a exercitat drepturile conferite de Legea nr. 31/1990 în calitatea sa de

acționar, cu un procent mai mare de 5 %.

Afirmațiile intimatului cu

privire la nemulțumirile legate de modul în care societatea este condusă și

administrată sunt susțineri făcute pe parcursul litigiilor de natură comercială,

care se desfășoară între părți, susțineri care nu pot avea conotație penală în

condițiile în care intimatul își exercită prerogativele conferite de lege, printre

care se numără și dreptul de a acționa în justiție pentru dizolvarea societății

sau schimbarea consiliului de administrație.

În consecință, având în

vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimatul nu a comis vreo faptă

care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petenta SC C.P. SA.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petenta va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare

către stat.

Intimatul, în temeiul art. 193

alin. (6) C. proc. pen., a solicitat obligarea petentei la plata sumei de

20247,95 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate cu prilejul

soluționării prezentului recurs, respectiv 124,95 lei reprezentând onorariile

plătite executorilor judecătorești pentru transmiterea notificărilor; 123 lei

reprezentând taxe plătite la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova pentru

furnizarea de informații și 20.000 lei reprezentând onorariile apărătorilor.

Potrivit art. 193 alin. (6) C.

proc. pen., instanța stabilește obligația de restituire a cheltuielilor

judiciare făcute de părți în cursul procesului penal potrivit legii civile [(cu

excepția situațiilor referitoare la condamnarea inculpatului, achitarea

acestuia, la renunțarea la acțiunea civilă, cazuri reglementate de art. 193 alin.

(1) – alin. (5) C. proc. pen.)].

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată. Se mai arată în același text de lege că instanța nu

poate micșora unele dintre cheltuielile de judecată pe care partea care a

câștigat va dovedi că le-a făcut, dar ea poate mări sau micșora onorariile

avocaților ori de câte ori va constata să sunt prea mici sau prea mari față de

valoarea pricinii sau munca îndeplinită.

Înalta Curte, cu privire la

cheltuielile judiciare referitoare la onorariile plătite executorilor

judecătorești și la taxele plătite la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Prahova, constată

că, pe de o parte, acestea nu au legătură cu obiectul prezentei cauze (recurs

formulat împotriva hotărârii de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluției

procurorului de netrimitere în judecată), iar, pe de altă parte, nici nu au

fost dovedite, astfel cum cere art. 274 alin. (2) C. proc. pen., motive pentru

care nu vor fi reținute în cuantumul cheltuielilor judiciare la care să fie

obligată petenta către intimat.

Cu privire la cheltuielile

judiciare reprezentând onorariile celor doi avocați angajați de intimat, în

cuantum de 20.000 RON (200.000.000 lei vechi), Înalta Curte constată, în

concordanță cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., cu referire la art.

274 alin. (3) C. proc. civ., că sunt exagerat de mari în raport cu obiectul

cauzei și cu munca îndeplinită.

Din textele de lege citate

rezultă că instanța are latitudinea de a aprecia asupra necesității

cheltuielilor făcute de către părți.

Ori, în cauză, se constată

că onorariile plătite de intimat apărătorilor sunt exagerat de mari în raport

cu cheltuielile necesare susținerii apărătorilor făcute în cadrul recursului

declarat de petentă (mai ales că recursul a fost soluționat la primul termen de

judecată, stabilit aleatoriu).

În consecință, având în

vedere că suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporționată

atât în raport de obiectul cauzei, cât și în raport de asistența asigurată

intimatului, Înalta Curte va obliga petenta la plata sumei de 1000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către intimat, obligație care corespunde

cheltuielilor efective necesare cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC C.P. SA împotriva sentinței penale nr. 13 din 31

ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și 1000

lei cheltuieli judiciare către intimatul D.N.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 aprilie 2008.