ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.02.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2009

HOTĂRÂRE
06.02.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 422/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 140

din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea petentei SC C.C.

SRL București prin asociat unic E.H. formulată împotriva rezoluțiilor nr. 11/P/2008

din 24 mai 2008 și nr. 1129/II/2/2008 din 30 iunie 2008 adoptate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, dispunându-se menținerea acestora.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 742/42/2008

petenta SC C.C. SRL, în temeiul art. 278

1

plângere împotriva rezoluției nr. 11/P/2008 din 24 mai 2008 și a rezoluției nr.

1129/II/2/2008 din 30 iunie 2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata făptuitoare P.V., cercetată sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.

290 și 291 C. pen.

Petenta critică soluțiile de

neîncepere a urmăririi penale pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că,

la data de 5 decembrie 2007, în cadrul adunării creditorilor organizată de

intimata P.V., având ca obiect desemnarea prin vot a lichidatorului debitoarei

SC I.C. SRL, făptuitoarea a consemnat în mod mincinos în procesul verbal că SC

F.T. SA și-a exprimat votul prin corespondență în favoarea sa, în realitate

acest creditor nu și-a dat votul pentru intimată, însă aceasta a luat drept vot

prin corespondență o adresă formulată către Curtea de Apel Ploiești, care

soluționase deja recursul.

Petenta mai arată că

procesul verbal astfel întocmit a fost depus de intimată în dosarul de faliment

în scopul producerii efectelor juridice.

De asemenea, petenta susține

că nu a fost audiat niciunul din creditorii care au participat la această

adunare și au ales comitetul creditorilor și lichidatorul debitoarei.

Se solicită admiterea

plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea dosarului la parchet pentru

începerea urmăririi penale a intimatei făptuitoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals,

prevăzute de art. 290 și 291 C. pen.

S-a atașat dosarul penal nr.

11/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și s-au depus

concluzii scrise de făptuitoarea P.V., de apărătorul ales al acesteia și copia

xerox a deciziei nr. 904 din 8 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Prin rezoluția nr. 11/P/2008

din 24 mai 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în

baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale a intimatei P.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 și

291 C. pen., întrucât faptele nu există, respectiv susținerile persoanei

vătămate nu au corespondent în realitate.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen. și Procurorul

General prin rezoluția nr. 1129/11/2/2008 din 30 iunie 2008 a respins-o ca

neîntemeiată.

Plângerea formulată de

aceeași petiționară la instanță, în temeiul art. 278

1

a fost respinsă prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, prima

instanță constatând că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, în lipsa

unor date și indicii reținându-se corect că infracțiunile reclamate nu există.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara SC C.C. SRL București prin reprezentant legal,

asociatul unic H.E., reiterându-se solicitările din plângerea penală inițială

în sensul tragerii la răspundere penală a intimatei P.V. pentru infracțiunile

reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea primei instanțe, atât sub aspectul criticilor formulate, cât și în

conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, respectiv din declarația intimatei P.V., aflată la dosar

urmărire penală, din conținutul procesului verbal încheiat la data de 5

decembrie 2007, și adresele SC V.C.C. Câmpina, și SC F.H. SA Câmpina precum și

din sentința nr. 379/2008 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia nr. 904

din 8 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, se constată că faptele sesizate de

petentă nu există și în mod legal procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale.

Prin sentința nr. 510 din 3

noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a dispus intrarea în faliment a debitoarei

SC I.C. SRL și s-a numit un lichidator provizoriu.

La data de 5 decembrie 2007

a avut loc adunarea creditorilor societății debitoare organizată de intimata P.V.

având la ordinea de zi, printre altele, și desemnarea prin vot a lichidatorului

acesteia.

Petenta susține că intimata

a consemnat în fals în procesul verbal că SC F.H. SA Câmpina și-a exprimat

votul prin corespondență în favoarea sa, în realitate creditoarea nu și-a

exprimat intenția de a vota prin corespondență, semnătura de pe așa zisa scrisoare

prin care și-ar fi exprimat votul nu a fost legalizată de notarul public ori

certificată și atestată de către un avocat, așa cum prevăd dispozițiile art. 14

alin. (4) din Legea nr. 85/2006, intimata cu intenție a luat în calcul o adresă

a creditoarei formulată într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Prahova.

Curtea reține că potrivit

dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în cadrul primei ședințe

a adunării creditorilor sau ulterior la recomandarea comitetului creditorilor,

creditorii care dețin cel puțin 50 % din valoarea totală a creanțelor decid

desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator.

Procesul verbal încheiat de

intimată, la data de 5 decembrie 2007, deși a fost semnat de creditorii

prezenți fără obiecțiuni, a fost ulterior contestat de o parte din creditori pe

motiv că voturile exprimate în scris au fost calculate greșit de intimată în

favoarea ei și că voturile creditorilor au fost date pentru SC C.C. SPRL,

petenta din cauză.

Prin sentința nr. 379 din 28

martie 2008 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 904 din

8 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată,

reținându-se că potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 schimbarea

lichidatorului se poate decide de creditorii care dețin cel puțin 50 % din

valoarea totală a creanțelor și la adunarea de la data de 5 decembrie 2007, în

favoarea petentei și-au exprimat votul creditorii care reprezintă 31,14 % din

totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat, iar pentru

intimată 45,68 %.

Chiar dacă s-ar înlătura

voturile exprimate prin corespondență, contestate de petentă, se constată că

nici unul dintre cei doi practicieni votați de creditor nu a întrunit

majoritatea prevăzută de lege pentru a deveni incidente dispozițiile art. 19 alin.

(3) din Legea nr. 85/2006 și a fi desemnată ca lichidator societatea C.C.I.

Afirmația petentei că

intimata a comis infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și

uz de fals, nu reprezintă o dovadă privind contrafacerea scrierii sau

subscrierii ori alterarea în vreun mod a conținutului procesului verbal

încheiat la data de 5 decembrie 2007 nu poate să atragă răspunderea penală a

acesteia.

Petenta a susținut în

plângerea sa că intimata este vinovată de nerespectarea dispozițiilor Legii nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin.

(4) din acest act normativ, care reglementează regimul juridic al votului prin

corespondență, pentru desemnarea lichidatorului, dar pretinsa interpretare

greșită a unor dispoziții legale nu intră sub incidența legii penale,

neputându-se reține vinovăția acesteia pentru comiterea faptelor, atâta timp

cât din nicio probă nu rezultă existența acestora.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara SC C.C.I. prin asociat unic H.E. împotriva

sentinței penale nr. 140 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-04-17
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1437/2008
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 31 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. p
ÎCCJ 2008-12-05
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4047/2008
Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 125 din 4 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca
ÎCCJ 2010-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 417/2010
nr. 444/42/2009. Prin sentința penală nr. 121 din 12 august 2009 a Curții de Apel Ploiești au fost respinse ca nefondate plângerile petenților G.M. și G.I. împotriva rezoluțiilor nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009, nr. 603/II/2/2009 din 26
ÎCCJ 2008-10-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3189/2008
Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97 din 28 iulie 2008 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 278/1 alin. (8) lit
ÎCCJ 2009-03-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 991/2009
rezoluțiile sunt nelegale și lovite de nulitate. În opinia sa, consideră că intimata V.S. a comis infracțiunea de înșelăciune prin contractul perfectat, întrucât partea vătămată a plătit pentru ca intimata să susțină interesele în instanță,
Sursă